Tot studiile genetice stabilesc pentru neandertalieni că erau in proporţie de 99,5 % oameni. Constatările s-au făcut pe seama ADN-ului extras dintr-un femur de neandertalian care in urmă cu 38.000 de ani işi găsise sălaş – şi totodată mormânt – intr-o peşteră din Croaţia actuală. Diferenţa de specie se concentrează intr-un 0,5 %, ce reprezintă, in fond, destul de puţin. Chiar dacă la prima vedere conţinutul procentului amintit ar putea să inspăimânte, intrucât vizează trei milioane de perechi de baze cromozomiale. Lucrurile se mai limpezesc atunci când aflăm că deosebirile dintre om şi cimpanzeu, altă „rudă săracă", dar care are avantajul că mai este in viaţă, se exprimă in 30 până la 50 de milioane de asemenea perechi de baze. Cum se vede, tablourile genomice intrate in comparaţie sunt de-a dreptul uriaşe. Abia computerul se mai descurcă in ele, după ce s-au pus totuşi la punct nişte tehnici de ultimă oră ale analizei, care accelerează de o sută de ori accesul la secvenţele DNA cercetate.
Astfel de explorări sofisticate demonstrează, prin urmare, că omul actual şi cel de Neanderthal s-au desprins dintr-un strămoş comun. Momentul respectiv ar fi fost cu 700.000 de ani in urmă, după care, acum 300.000 de ani, separarea celor două grupuri a devenit categorică. In lumina dovezilor recente, cade, ca nefondată, ipoteza mai veche a descendenţei directe a omului modern din neandertalieni. Şi mai stă să cadă incă o speculaţie, cea privind posibilele incrucişări intre cele două specii, ipoteză emisă de unii cercetători pe seama faptului că ambele trăiau cu 30-40.000 de ani in urmă pe acelaşi teritoriu, dar şi prin interpretări discret forţate ale configuraţiei unui schelet de neandertalian descoperit in estul Mediteranei, pe teritoriul statului Israel. Speculaţia nu este negată şi sub aspectul virtualităţii unor astfel de incrucişări, limitându-se la constatarea unei simple evidenţe: nu există probe privind desprinderea unor secvenţe dintr-un genom şi trecerea lor in celălalt.
Modul savant de abordare a relaţiei noastre cu aceste „umbre" mişcate pe ecranul de fundal al trecutului ar putea stârni pe bună dreptate uimirea profanului. Pentru paleo-antropologi, unele oase fosilizate prezintă mai mult interes decât altele: acelea pe seama cărora se poate studia legătura cu muşchii, cercetările permiţând astfel să se deducă morfologia neandertalienilor. Oasele apte să transmită informaţii de felul acesta au şi fost mai des şi mai intens manipulate in timpul cercetărilor. In consecinţă, ele devin impure pentru specialiştii in studiul ADN-ului, intrucât, prin manipulare, nu poate fi exclusă contaminarea materialului fosil cu ADN uman. De aceea, o primă grijă a cercetătorilor de la Institutul „Max Planck" pentru Antropologie Evoluţionară din Germania, unde s-a desfăşurat proiectul de analiză genetică, a fost să găsească un material de studiu sigur, deci aparţinând in mod cert unui neandertalian, şi incă necontaminat. Femurul „croat" a fost ales dintr-o cutie cu oase aşa-zis neinteresante, prin urmare puţin trecute dintr-o mână in alta după extragerea lor din peştera unde fuseseră uitate de timp.
Genomul Omului de Neanderthal este incă departe de a fi complet, insă studiile actuale şi cele viitoare tind spre realizarea integrală a acestui proiect ştiinţific. Importanţa lui pare să fie excepţională inclusiv pentru descifrarea unor secrete ale evoluţiei umane. Avem, de pildă, genomul complet al cimpanzeului, comparat deja cu cel al omului modern. Dar desprinderea celor două ramuri s-a produs in urmă cu şase milioane şi jumătate de ani, aşa că studiul genetic comparativ nu ne spune nimic despre fazele mai noi ale evoluţiei umane. Lipsa aceasta o poate suplini genomul neandertalianului, aducându-ne informaţii din ultimii 400.000 de ani şi până in urmă cu 30.000 de ani, când acest „văr" de dată recentă a părăsit scena, nu se ştie cum, dar definitiv.
Nu doar cercetările de modernă şi elaborată condiţie ştiinţifică, precum cele având drept obiect ADN-ul, produc dovezi in relaţia evolutivă dintre om şi neandertalian. Observaţii mai simple, unde tehnica sofisticată nu are nici un cuvânt de spus, işi aduc şi ele contribuţia in acest sens. Studiul direct al oaselor rămase de la ei arată cât se poate de clar că neandertalienii erau canibali. Ei vânau, fără indoială prin strategii de grup, nu numai cerbi, capre sălbatice, chiar rinoceri lânoşi, ci şi indivizi din propria lor specie. Desprindeau in mod expert, cu cuţitele lor de piatră cioplită, carnea de pe toate aceste cadavre, după care zdrobeau, tot cu pietre, oasele cu măduvă şi cutiile craniene; dovadă că şi creierul prăzii era ţinut la mare preţ, pentru substanţa grasă concentrată in el. Un femur de neandertalian apare spart după aceleaşi reguli ca şi unul de animal mare ceea ce nu mai lasă nici o indoială asupra scopului urmărit in ambele cazuri. Măcelarii din Perioada Musteriană foloseau de regulă aceleaşi spaţii de lucru, fiindcă oasele consangvinilor lor, in starea pe care am pomenit-o, se dezgroapă laolaltă cu cele de animale vânate. Faptul că, la nişte cunoscători ai focului, oasele acestea nu poartă urme de arsură arată chiar o preferinţă pentru carnea crudă.
Se pot găsi explicaţii valabile pentru canibalismul neandertalienilor, pornindu-se tot de la urme fosilizate, de la dinţii care atestă prin carenţele smalţului lor vremuri de foame cumplită şi de disperare. Obiceiul poate părea surprinzător in cazul unei specii hominiene care a lăsat şi dovezi că-şi ingropa morţii, aranjându-i in poziţie fetală in morminte semicirculare. Dar aici ne reintâlnim cu Homo sapiens sapiens, care a lăsat şi el de-a lungul istoriei sale, până in pragul secolului XX (iar uneori, in imprejurări excepţionale, le mai intâlnim şi azi), urme perseverente ale unui comportament canibalic. Savanţii care le compară şi le triază afirmă că ne deosebim, poate, de aceste rubedenii mai slab inzestrate pentru supravieţuire, doar prin faptul că – după câte se pare – canibalismul lor era mai răspândit decât intre reprezentanţii omului modern. Deşi vorbim de o latură neagră a speciei umane, poate fi şi constatarea aceasta o consolare.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
