Ziarul de Duminică

Până şi zeii iubesc sau urăsc/ de Elisabeta Lăsconi

Până şi zeii iubesc sau urăsc/ de Elisabeta Lăsconi

Autor: Elisabeta Lasconi

20.02.2014, 23:57 79

Cronica zeiţei de Natsuo Kirino întoarce romanul spre vârsta cea veche a epopeii, povestind întâmplări cu zei şi zeiţe, din vremuri străvechi. Scriitoarea transpune în roman miturile japoneze, dezvăluind că zeii înşişi se lasă purtaţi de sentimente puternice, dacă nu violente, precum iubirea şi ura, dorinţa aprigă de răzbunare şi mila. Dar personajele cele mai interesante sunt cele care-i slujesc şi-i venerează pe zei.

Acţiunea se petrece pe insula aflată departe de ţara Yamato (vechiul nume al Japoniei), în partea cea mai apropiată de răsărit, adică locul unde apare întâi soarele, despre care se ştie că este insula pe care au coborât zeii. Ordinea familiilor şi rolul lor este strict: bărbaţii sunt pescari, dar femeile sunt cele care-o slujesc pe zeiţa sub ocrotirea căreia se află insula, implicit belşugul pescuitului şi mersul vremii, naşterea copiilor şi morţile timpurii sau la timpul cuvenit.

Povestitoarea întâmplărilor este Namima, o fetiţă care descoperă lumea treptat, pornind de la condiţia şi funcţiile propriei familii. Namima ştie că bunica ei, Mikura-sama este preoteasa zeiţei,iar sora ei mai mare, îi va succeda, începându-şi iniţierea departe de ochii oamenilor. Iniţiere ce presupune învăţarea tuturor ritualurilor şi incantaţiilor, ca şi hrana oferită de familie, bogată şi săţioasă, diferită de modestele bucate ale celorlalţi.

Namima ştie geografia insulei, ştie şi locurile ei sfinte: Kyoido în est, cu locuinţa Marii Preotese, Amido – locul hărăzit morţilor, în fiecare se afla o fântână cu apă vie sau cu apă întunecată. Şi mult mai târziu înţelege simetria perfecă, căci sora mai mare din familie urmează să fie Marea Preoteasă, miko pe tărâmul zilei şi al luminii, iar ea însăşi va fi miko pe tărâmul stăpânit de noapte şi de moarte.

Fata încalcă normele din dragoste pentru chipeşul Mahito, îşi refuză destinul şi când îi oferă lui Mahito din hrana rămasă de la sora ei şi care trebuia aruncată în mare, ca ofrandă adusă zeiţei, şi când rămâne însărcinată, şi când acceptă fuga pe mare propusă de tânăr. Ea se crede eliberată de izolarea şi traiul în ţinutul rezervat morţilor. Cei doi şi copilul care se naşte în barcă rătăcesc pe mare, până când Namima este ucisă de propriul soţ.

Părăsind lumea celor vii, Namima ajunge în Tărâmul Morţilor unde stăpâneşte zeiţa Izanami, şi aici află că trădarea care i-a adus ei pieirea a cunoscut-o şi zeiţa, tot aşa cum cunoscuse iubirea pătimaşă pentru zeul Izanaki, transformată apoi în dorinţă feroce de răzbunare. Abia când ajunge slujitoarea zeiţei, poate înţelege ordinea cosmică, împărţirea lumii în cele două tărâmuri, stăpânite de cei doi zei, cumpăna ţinută de zei între viaţă şi moarte, între naştere şi stingeri.

Namima încă nu se poate desprinde complet de ce a lăsat în urmă, vrea să ştie rostul întâmplărilor care au dus-o atât de repede la moarte. Şi este ajutată să ajungă înapoi pe insulă, să-i revadă pe Mahito şi pe sora ei căsătoriţi şi fericiţi, să-şi revadă fiica. Şi, sortită să revină în Tărâmul Morţilor, asistă la finalul poveştii de iubire a celor doi zei, când zeul Izanaki încalcă opreliştile şi devine om, iar zeiţa se poate răzbună, dovedindu-şi supremaţia.

Cronica zeiţei are urzeala unui roman, prin poveştile perechii zeieşti şi prin destinele celor două surori, miko a luminii şi miko a întunericului, dar firele ce-i alcătuiesc ţesătura sunt firele poeziei. Iată câteva exemple. Insula pe care au coborât zeii pe pământ are forma unei lacrimi ce se prelinge, ea se numeşte Umihebi, fiindcă aici se pescuiau mulţi şerpi de mare, numiţi „onorate funii lungi”. Epica este presărată cu pasaje splendide, incantaţii ale Marii Preotese ori cântece funerare în care în locul verbului „a muri” apare alt verb, a se ascunde. Dacă ne amintim de poezia lui Tudor Arghezi ce descrie moartea ca joc, cu un titlu sugestiv – De-a v-aţi ascuns, înţelegem că dincolo de spaţii culturale şi de timpuri istorice, imaginarul are aceeaşi structură.

 

Natsuo Kirino, Cronica zeiţei, traducere din limba japoneză şi note de Florentina Toma, Editura Polirom, 2013, 256 pag.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO