Ziarul de Duminică

Papa, The Economist, rromii şi ţiganii penticostali/ de Marius Vasileanu

Papa, The Economist, rromii şi ţiganii penticostali/ de Marius Vasileanu

Autor: Marius Vasileanu

09.12.2011, 00:03 538

Într-o discuţie mai veche cu Florin Cioabă, acesta mi-a declarat cu mândrie că "cea mai importantă funcţie a mea este aceea că mă consider un umil lucrător al Domnului Iisus". Florin Cioabă este la conducerea unei uniuni de biserici penticostale numită Centrul Creştin al Rromilor. Împreună cu o altă organizaţie penticostală au format Uniunea Creştină a Rromilor, care în anul 2006 (momentul discuţiei) număra peste 300 de biserici şi aproximativ 150.000 de oameni. Este formula prin care Florin Cioabă speră să obţină o rapidă integrare a rromilor şi a ţiganilor.

Nota bene (1) : Folosesc această exprimare - şi rromi, şi ţigani - deloc întâmplător. Aşa cum ei înşişi îşi spun: unii rromi, alţii ţigani. De unde şi un comunicat al Vaticanului, stat care, în timp, a generat o diplomaţie de un rafinament rareori egalat, document intitulat "Discursul Papei la întâlnirea cu reprezentanţii diferitelor etnii de ţigani şi rromi". Discursul a fost prilejuit de audienţa pe care Papa Benedict al XVI-lea a acordat-o în după-amiaza zilei de sâmbătă, 11 iunie 2011, unui grup de "2.000 de ţigani şi rromi din diferite ţări europene" (foto). Aceştia se aflau într-un pelerinaj la Roma (se scrie cu un sigur "r"), delegaţie care îi reprezintă, arată comunicatul, "pe cei 12 milioane de ţigani şi rromi răspândiţi pe întreg continentul".

...La doar câţiva ani de 2006, situaţia pare să fi evoluat. La începutul acestui an, pe unul din blogurile prestigioasei reviste The Economist

http://www.economist.com/blogs/easternapproaches/2011/01/religion_romania

apărea un articol care se ocupa de creşterea numerică spectaculoasă a penticostalilor din România. Desigur, în paguba confesiunilor ortodoxă şi catolică. Între noi fie vorba, presa românească nu a fost interesată de subiect, nici de articolul menţionat.

În general, din datele pe care le avem, numărul neoprotestanţilor a crescut uluitor de mult după 1989. În cazul anumitor culte, precum cel penticostal, creşterea a fost de peste trei ori. Factorii principali ai acestei situaţii sunt sărăcia şi faptul că într-ajutorarea dintre membrii comunităţii este primordială. Un alt fenomen este cel legat de natalitate: majoritatea neoprotestanţilor, penticostalii de etnie ţigănească în mod special, au mulţi copii şi nu folosesc contraceptive. În cazul penticostalilor ţigani, The Economist îl citează pe Ilie Dincă, preşedintele Agenţiei Naţionale pe Problemele Romilor, care subliniază că acest trend este vizibil în întreaga Românie. Conform cercetărilor făcute de Fondul pentru Educaţia Romilor, unul din cinci romi ar aparţine de cultele neoprotestante. Partea leului este deţinută de penticostali. Un alt expert în problemele ţiganilor, Adrian Marş, consideră că procentul penticostalilor proveniţi din această etnie "creşte cu aproximativ 6% pe an". În consecinţă, diminuarea numerică anuală pentru Biserica Ortodoxă Română (BOR) - principalul perdant - ar fi însemnată. Nu ştiu dacă datele de mai sus sunt reale, dar, în mod evident, fenomenul există.

The Economist pretinde că unul dintre factorii favorizanţi ai acestei situaţii este acela că predicatorii penticostali folosesc limba rromani. Dar autorul articolului nu pare să ştie că există şi preoţi ai BOR care cunosc şi folosesc limba ţigănească, inclusiv în cadrul liturgic. Un alt argument ar fi acela că la adunările religioase neoprotestante este acceptată muzica tradiţională. Dar principalul fenomen este cel al "cumpărării" la care consimt convertiţii. Aceştia se bucură de orice ajutor material venit din partea "fraţilor" (mulţi, occidentali). Întrebarea pe care ne-o punem este firească: dincolo de imensele deosebiri dintre penticostali şi ortodocşi (doctrinare, eclesiologice etc.), cât de reală este adeziunea celor convertiţi pe baze materiale?

The Economist mai arată şi că aceste convertiri au rolul de a diminua abandonul şcolar, de a reduce violenţa, alcoolismul, criminalitatea. Dar nu precizează că toate acestea se petrec cu toţi practicanţii serioşi ai unei religii. Problema confesiunilor tradiţionale este că viaţa comunitară este din ce în ce mai palidă, pe când neoprotestanţii folosesc mijloace de seducţie mai persuasive. The Economist apelează şi la pastorul Florin Cioabă, care livrează câteva explicaţii de ordin istoric: până la reforma lui Cuza, ţiganii au fost robi, aparţineau mănăstirilor - iată un trecut care ar favoriza ataşamentul acestora de cultele neoprotestante. Este o temă, fără îndoială, controversată. Şi un trecut asupra căruia BOR nu pare să fi meditat îndeajuns. Închiderea unor răni mai vechi - mă refer, evident, şi la cele legate de robia ţiganilor ajunşi la mănăstirile ortodoxe din Ţările Române - nu poate fi consumată decât prin stăruitoare eforturi la care să participe conştient toate componentele ecuaţiei.

Nota bene (2): Iată un fragment din discursul Papei prilejuit de întâlnirea sus-menţionată: "Istoria voastră este complexă şi, în unele perioade, dureroasă. Sunteţi un popor care în secolele trecute nu a trăit ideologii naţionaliste, nu a aspirat să posede un pământ sau să domine alţi oameni. Aţi rămas fără patrie şi aţi considerat în mod ideal drept casă a voastră întregul continent. Totuşi, persistă probleme grave şi îngrijorătoare, cum ar fi raporturile adesea dificile cu societăţile în care trăiţi. Din păcate, de-a lungul secolelor aţi cunoscut gustul amar al neprimirii şi, uneori, al persecuţiei, aşa cum s-a întâmplat în Cel de-al Doilea Război Mondial: mii de femei, bărbaţi şi copii au fost ucişi în mod barbar în lagărele de exterminare. A fost - aşa cum spuneţi voi - Porrajmos, "Marea devorare", o dramă încă puţin recunoscută şi ale cărei proporţii se măsoară cu greutate, dar pe care familiile voastre o poartă în inimă. În timpul vizitei mele la lagărul de concentrare de la Auschwitz-Birkenau, la 28 mai 2006, m-am rugat pentru victimele persecuţiei şi m-am înclinat în faţa lespezii în limba romanes, care aminteşte de cei căzuţi ai voştri. Conştiinţa europeană nu poate să uite atâta durere! Poporul vostru să nu mai fie niciodată obiect de samavolnicie, de refuz şi de dispreţ! Din partea voastră, căutaţi mereu dreptatea, legalitatea, reconcilierea şi străduiţi-vă să nu fiţi niciodată cauză de suferinţă pentru alţii!".

...Nu facem comparaţii inutile, dar nu cunosc să se fi produs întâlniri de o asemenea anvergură ale Sf. Sinod al BOR sau ale Patriarhului BOR, cu reprezentanţii rromilor şi ţiganilor din România, în care să fie rostite astfel de cuvinte referitoare la suferinţele pe care le-a îndurat această etnie, inclusiv din cauza Bisericii.

Nota bene (3): De altfel, după ce le-a vorbit despre fericitul Zefirino Gimenez Malla, terţiar franciscan rămas fidel identităţii sale de ţigan, Papa nu s-a sfiit să spună lucrurilor pe nume şi în ceea ce priveşte actuala problemă legată de rromii şi ţiganii din Europa: "Astăzi, slavă Domnului, situaţia se schimbă: noi oportunităţi se deschid în faţa voastră, în timp ce dobândiţi o nouă conştiinţă. De-a lungul timpului aţi creat o cultură cu expresii semnificative, cum ar fi muzica şi cântul, care au îmbogăţit Europa. Multe etnii nu mai sunt nomade, ci caută stabilitate cu noi aşteptări în faţa vieţii. Biserica merge împreună cu voi şi vă invită să trăiţi conform exigenţelor angajante ale Evangheliei încrezându-vă în puterea lui Cristos, spre un viitor mai bun. Şi Europa, care reduce graniţele şi consideră bogăţie diversitatea popoarelor şi culturilor, vă oferă noi posibilităţi. Vă invit, dragi prieteni, să scrieţi împreună o nouă pagină de istorie pentru poporul vostru şi pentru Europa! Căutarea de locuinţe şi locuri de muncă demne şi de instruire pentru copii sunt bazele pe care trebuie construită acea integrare din care veţi trage profit voi şi întreaga societate. Daţi şi voi colaborarea voastră eficace şi loială, pentru ca familiile voastre să se situeze cu demnitate în ţesutul civil european! Între voi sunt numeroşi copiii şi tinerii care doresc să se instruiască şi să trăiască împreună cu alţii şi asemenea altora. La ei privesc cu iubire, convins că fiii voştri au dreptul la o viaţă mai bună. Binele lor să fie aspiraţia voastră cea mai mare! Păstraţi demnitatea şi valoarea familiilor voastre, mici Biserici domestice, pentru ca să fie adevărate şcoli de umanitate (cf. Gaudium et spes, 52). La rândul lor, instituţiile să se străduiască pentru a însoţi în mod corespunzător acest drum".

...Între timp, în eterna şi fascinanta Românie s-a consumat încă un recensământ şi, curând, în cursul anului viitor, vom afla, cu o anume marjă de eroare, noile date statistice legate de religia şi confesiunile creştine de la care se revendică toţi românii. Nu vor fi surprize majore, probabil, la nivel naţional. Dar, la nivel local, dacă nu au fost date măsluite, s-ar putea să fie.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO