Ziarul de Duminică

Parada arlechinului

Parada arlechinului
26.11.2008, 14:35 37

Artistul si-a conceput acest proiect expozitional sub forma unui "atelier deschis". In care privitorul, atat cel inocent, cat si cel avizat, poate distinge cu usurinta principalele linii tematice exersate de pictor in ultimul sfert de secol, dar in abordari tehnice si compozitionale mai recente. Ce atesta preocuparea sa constanta de a-si dezvolta propriile crezuri estetice, intr-o viziune ce nu exclude cautarile inovatoare in campul mijloacelor de expresie si in incercarile de compatibilizare a propriei sensibilitati si filozofii plastice cu tendintele actuale manifestate in lumea artelor.

Desi, la curent cu unele aspecte, vizibile si spectaculare, in buna parte, ale retoricii postmoderne, Nicolae Iorga nu impartaseste in practica propriului travaliu pictural niciuna dintre formele experimentalismului reformator promovate de partizanii de circumstanta ai acestei "noi ordini estetice", ce se insinueaza in arta contemporana. Ceea ce nu-l clasifica automat in categoria "rezistentei" conservatoare, cum ar fi unii grabiti sa o faca! Consecventa lui stilistica, soliditatea instructiei si a experientei lui pictografice si culturale ii confera cu prisosinta libertatea de optiune si discernamantul cuvenit in alegerea propriilor instrumente de exprimare, a propriului registru stilistic si limbaj pictural. Gratie acestora, crezurile sale artistice s-au intrupat intr-o opera picturala coerenta, lizibila, retinuta ca atare de constiinta publicului, caruia i s-a adresat intotdeauna cu credinta si sinceritate.
Calitati sesizate unanim de comentatorii artei sale inca de la inceputul carierei. "Cred ca N. Iorga a aflat tonul autentic al exprimarii propriei vocatii lirice - era de parere Dan Grigorescu. O viziune limpede, o mare onestitate profesionala, un lirism direct, fara complicate probleme, se rotesc in pictura lui, in care culoarea, uneori sprintara, visatoare alteori, are o vibratie tacuta...".
O caracterizare lapidara valabila inca si astazi, desi atat paleta lui coloristica, dinamica si tonicitatea tuselor si a tentelor sale, cat si poetica compozitionala s-au imbogatit si s-au rafinat considerabil in ultimele decenii de creatie. Aceasta expozitie de la "GalaTeCa" rezuma, cred, exemplar si cu un voit rost didactic lamuritor, originalitatea, subtilitatile imagismului si ale gandirii lui picturale din toti acesti ani de consecventa si staruitoare truda creativa.
Cateva constante se disting in pictura lui Iorga. Omniprezenta unor simboluri animaliere in compozitiile sale: calul, indeosebi, paradigma absoluta - Pegas si mustang, in viziunea artistului - a armoniei si energiei vitale in univers. Apoi, reprezentarile ihtiomorfe (dar nu in acceptiunea simbolismului crestin) si pasarile, acestea, traduse plastic nu in sens figurativ, expozitiv sau descriptiv, ci doar ca expresie a zborului, a aspiratiei, elevatiei si a libertatii nemarginite spre paradiziacele turbioane ale luminii!
S-ar putea spune despre Iorga ca este un virtuoz observator si pictor animalier. Cu atata pasiune deseneaza si insceneaza in ipostaze intotdeauna in miscare sau in interpretari ce evoca imagistica si patosul destinului legendar si mitologic al acestor adevarate "personaje" ce-i anima tablourile, incarcate cu vibratie lirica, uneori, epica, alteori, ce-si refuza, in viziunea artistului, umila conditie faunologica. Pictorul ni le restituie in compozitiile lui cu toata aura de sensuri si intelesuri pe care le-a conferit-o intreaga cultura vizuala a umanitatii, din toate timpurile si orizonturile de civilizatie.
Nu intamplator, intr-una din recentele mari compozitii ale pictorului, dominata de grupul unei mici herghelii de cai in alergare, undeva in coada acestei scene animate si dinamice proiectata pe un vast si dramatic - prin accentele grave ale tentelor de culoare - peisaj colinar, artistul a introdus in tablou si un calaret. Prezenta discreta si sporadica in pictura sa. Forma antropomorfa, capata insa in acest fel un nimb hiperbolic aparte, plin de miez subamara lui grimasa ironica. Pentru ca, de alta data, calaretul este individul solitar si histrion al zilelor noastre, costumat in bufon, apasat de povara lumii prin care este constrans sa rataceasca, ca un trofeu al ridicolului. Si, iar nu intamplator, personajul cu pricina din tablou poarta trasaturile fizionomice ale pictorului insusi. Intr-una din foarte rarele lui tentative autoportretistice.

 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO