Ziarul de Duminică

Pe creştetul nostru crescu o altă lume/ de Angela Baciu

Foto: Cristian Năstase

Autor: Ziarul de Duminica

09.12.2010, 16:46 79


pe creştetul nostru crescu o altălume.

singurătatea de când s-a dus n-amai ţipat n-a mai urlat nici nu a mai dat cu pumnul în duşmanii deieri aceştia nu mai există era prea multă lume acolo

mult prea multă îţi povesteamodată cum am murit eu şi moartea aceea mică şi firavă mă ţinea demână şi-mi spunea poveşti

"va fi bine"zicea "doamna mea, numai plângeţi" ce muzici frumoase şi mă gândeam că nu voi maicunoaşte drumul că mă voi rătăci precum fetiţa din poveste carelasă firimituri de pâine în urma ei să nu uite drumul sprecasă...cumpărasem o mască veneţiană si tare mă mai uitam la eavisam la acea seară pierdută între chipuri necunoscute pe străduţemici înguste …

sunt încă tînără frumoasă pândindtinereţea s-o prind de mijloc şi să dansez cu ea în picioarelegoale o polcă desfrânată

mă aştepta de multă vreme alesesemviaţa mea precum un spectacol ce se derula în atâtea acte câtedoream eu. nu se repetau zilele atât de viu prezentul o nesfârşităvară senină îmi picura pe frunte imaginea lui la malul mării înpatul nostru atât de mare în lumini albastre beam acea licoarenemaîntâlnită

gustul de absint

gustul de absint ne învăluia peîntuneric acelaşi geamăt acelaşi suflet două rânduri de aripi şi neînălţam

noapte de noapte zburam fără nicio rană fără nici o pată ca un om liber nu mă întreb nimic nici numai am vreme mă irită oamenii aceia cu zâmbete împrumutate fărărost fără noimă cu vocile lor stridente cu răutăţile lor adâncînfipte în carne

nu m-am schimbat nu

am ramas aceeasi doar aniimei

au trecut prea repede

fără vanităţi şi fărăadolescentă

el este adolescenţa mea mă creştecu totul îmi aduce drumul apoi vine cu geanta lui pe umeri dreptsemeţ trăgând un fum de ţigară cu miros de cireşe

"mereu mă voi intoarce" privirelipită direct pe faţa mea norii se deschid iar şitrăiesc

îmi tremură mâinile şi stiu...într-o supunere totală vocea lui îmi strigă "trezeşte-te"... iar şiiar până la epuizare.

mă întreb ce fac oamenii fărăaripi… cum se descurcă oare …

cum trăiesc ce fericire mai marepoate fi ca atunci când cu aripile desfăcute în zborul tău liberatingi şi muntele şi piscul atingi cu mâinile înroşite de ger şi deiubire pământul simţi apa limpede din largul mării şi plânsul ialocul râsului şi cafeaua asta uite cum a devenit mai bună baută dinaceeaşi ceaşcă în faţa unei lumânări aprinse cu miros demosc

te privesc, tiberiu

poate că e şi asta un fel de a-ţicere iertare pentru libertatea primită o parte din zăpada din noirămâne acolo nu se va topi niciodată ei si ce un alt om de zapadaîi ia locul celuilalt nu mai am vreme de pierdut

până şi hârtia de scris se terminămai repede iată mi-am început alt manuscris viaţa e alcatuită dinatât de multe amintiri o fotografie veche pe o cămilă, un ruj roşucumpărat la 30 de ani

o pereche de mănuşi negre de labunica un mesaj scris pe un şerveţel apoi vine prezentul

cum înveţi să te simţi bine aşacum eşti cum înveţi să nu pui întrebări să nu mai faci planuri săfii atât de senin de împăcat în iubirea ta încât ai doar o singurădestinaţie: el.

sinagoga de lângă casă. întâlnescmereu acelaşi câine privire blândă, înţelegătoare se bucură când măvede

şi eu e atât de uşor să împarţi cucelălalt iubirea să nu-ţi mai fie ruşine să priveşti în faţă să fiimereu în timpul lui în pasul lui în mintea lui visele noastre audevenit suveniruri pe care ni le dăruim în fiecare zi la fiecaredrum la fiecare călătorie...

ne e dor mereu unul de celălalt şinu-s decât două ierni trecute

carnea din mine îi vorbeşte deparcă am fi două lucruri separate mi-e o poftă atât de adâncă sărespir să pipăi să muşc

ascunsă printre cuvintelelui

vorbim mă trezesc devreme şivorbim noaptea târziu vorbim pe doamnească vorbim apoi vorbim cândfacem poze vorbim pe plajă la 2 mai vorbim în intimitatea patuluinostru vorbim la telefon vorbim în poeme vorbim de toate trupul meua deschis ochii şi m-a sedus cu tinereţea reinventată de el sejoacă uneori în părul meu "eşti frumoasă" zice, cu parul ca reginadin saba pare că m-a aşteptat pe mine a văzut lumea tocmai să mi-opovestească mie

aştept trenul care îl aduce lamine şi iar vorbim e lume oamenii călătoresc în susul şi în josulpamântului unul moţăie altul zâmbeşte o doamnă cu fetiţa se joacape culoar

nu mai e intuneric suntem ca doicopaci uitati de vreme închid ochii se aude un pescăruş flămândîntorc privirea iubesc pescăruşii sunt liberi si iar la 2 mai pedâmboviţa sau la malul dunării aceeaşi forfotă aceeaşi fericire cuel alaturi

ochii bărbatului s-au mutat pedupă-amiezile şi nopţile mele pe carnea mea pe oraşul meu şi nu nemai pierdem identitatea în sfârşit ştim cine suntem ei da, măîncăpăţânez să-mi trăiesc clipa aşa cum ştiu eu fără să explicnimănui nimic nu mai trişez ştiu în jur oamenii au rămas aceeaşinimeni nu vine la tine poştaşul nu sună de două ori telefonul emort demult nu-mi mai pasă nu mai am vreme

tristan şi isolda îsi duc povesteala capăt cerneala se prelinge căpătînd forme ciudate pe foaia albăse joacă cuvintele zboară din peniţă ţopăie precum un mic ieduţ înlumina soarelui de fericire...poate e mai cinstit să dai cu banulşi să afli "cap eşti fericit/pajură ai pierdut" poate că multeîntrebări au rămas fără răspuns în faţa destinului nu mai zicinimic îl priveşti doar cum trecea prin faţa unei livezi cu vişini -acolo pe straduta de la dobrogeanu şi vrei să-i faci o fotografiesă opreşti totul în loc cum să-i spui că ai înhăţatfericirea

şi nu mai vrei să-i dai drumul…

aştept în subsuoara lui dimineaţapriveam năvoadele pescarilor la vama veche şi el uimit de atâtarăsărit îşi afunda chipul în părul meu...şi gol înainta încet spremare..

în jurul nostru liniştea era cunoi buzele mele murmurau ceva indescifrabil cerul cu apa seîmpreunară şi ţipă a sete a uimire valul îmi atingea picioarele şiînveţi

că fericirea e acolo în tine tevede prin ochean vine ţi se aşează în poală şi aşteaptă

Să vorbim în şoaptă să nu deranjămîngerii

ai adormit, tiberiu,

ai adormit în braţele mele staunemişcată aşa fericită ascult cum bate vântul...

ANGELA BACIU - poet,publicist, membru in U.S.R. - filiala Iasi, autor a 14 carti depoezie si publicistica, pregatire universitara si postuniversitarain drept si comunicare, in prezent consilier/promotor cultural,prezenta in peste 20 de antologii si dictionare, nenumarate premiinationale si internationale, de doua ori premiul USR - filialaBacau (pentru poezie) si filiala Iasi (pentru publicistica), poeziasa a fost tradusa in franceza, engleza, ceha, maghiara, slovaca,spaniola; fondatoarea a numeroase proiecte pentru copii si tinerisi a unor evenimente caritabile;

- referinte critice: LaurentiuULICI, Radu G.TEPOSU, George VULTURESCU, Dumitru MATALA, NicolaeBREBAN, Gellu DORIAN, Liviu GRASOIU, A.I.BRUMARU, Ion ROTARU,Constantin TRANDAFIR, Toader BUCULEI, Emilian MARCU, ValentinTALPALARU, Ion CHIRIC, Ion MILOS, Christian W.SCHENK, Mihai CIMPOI,Theodor CODREANU, Dan MANUCA, Al.HUSAR, Mircea PETEAN, CezarIVANESCU s.a.

- colaborator permanent lanumeroase reviste literare scrise si on line din tara sistrainatate

.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO