De câţiva ani, paşii m-au dus în străinătate uneori pe urmeleesteticianului şi diplomatului Matila C. Ghyka (1881-1965), căruiai-am consacrat câteva articole în "România literară". Unul dintreprimele contacte palpabile cu familia sa a constat în vizitelenumeroase pe care le-am făcut la Paris rudei sale Alexandru Ghika,preşedinte al Casei Româneşti, în fostul apartament al fiiceiesteticianului, Maureen.
Se afla într-un cartier elegant al capitalei franceze, pe Rue duRanelagh. La un moment dat aveam să aflu dintr-un document dearhivă francez, legat de studiile pariziene ale arhitectului şiscriitorului G.M. Cantacuzino, că părinţii acestuia, diplomatulNicolae B. Cantacuzino şi soţia sa Marcela născută Bibescu,locuiseră în vremea misiunii la Paris, după Primul Război Mondial,în calitate de consilier de legaţie, pe aceeaşi stradă. Ranelaghera numele unui lord englez din veacul XVIII, care apare la loc decinste şi în onomastica apropiatelor capitale Londra şiDublin.
Chiar dacă este contestat de unii - e şi firesc când vine vorba deredescoperirea legilor frumuseţii, pentru a pune problema pe scurt-, Matila C.Ghyka rămâne un scriitor de talent, cu acut spirit deobservaţie şi cu privire pătrunzătoare, ce pun în umbră posibileacuzaţii de frivolitate. Cele două volume de memorii, traduse înromâneşte în ultimii ani, aduc la lumină o curiozitate şi omobilitate fabuloase. Dacă în voiaje precedente - în Franţa, Suediaşi Irlanda - l-am regăsit pe Matila C. Ghyka în ipostaze variate,de la prezenţa unor cărţi ale sale în librării şi până lavestigiile arhitectonice ale iluştrilor strămoşi ai soţiei sale, deaceastă dată a fost vorba de destinaţia finală a călătoriei salepământeşti: cimitirul Gunnersbury din Londra.
Pe Internet văzusem cu ceva vreme în urmă imaginea pietrei sale demormânt, delabrată şi aproape stând să se prăbuşească. Criticul deartă Radu Varia a avut de curând amabilitatea să-mi semnalezefaptul că a restaurat-o, ceea ce am constatat şi la faţa locului.Unul dintre primele drumuri în această vară, la Londra, a fostaşadar la cimitirul Gunnersbury, aflat la marginea oraşului, darrelativ uşor accesibil. Nu e unul dintre cimitirele cele maicunoscute din capitala britanică, dar încântă prin vegetaţie, prinintrarea sa plină de flori, prin întreaga sa arhitectură peisageră.Foarte cosmopolit, cimitirul cuprinde aproape de-a valma morminteanglicane, catolice, evreieşti, ortodoxe, armeneşti, precum şi unmemorial al celor căzuţi la Katyn. Pe morminte se văd nume mari dinaristocraţia europeană: nu departe de mormântul lui Matila C. Ghykal-am zărit pe cel al unui conte Zamoyski, pe cel al unui principeLieven şi pe cel al unei principese Sapieha născută contesă Szembek(de reamintit faptul că unul dintre ambasadorii polonezi cunoscuţila Bucureşti în perioada interbelică a fost contele Szembek). Dealtfel şi esteticianul român se bucură pe inscripţia tombală detitlul princiar, fără însă a se preciza vreo altă calitate. Eînmormântat alături de soţie, Eileen născută O'Conor, a cărei vecheşi spectaculoasă genealogie anglo-irlandeză merită o incursiuneaparte. Pe piatra de mormânt pot fi citite următoarele cuvinte: "ĂIn loving memory of Princess Eileen Ghyka February 10th 1963 R.I.P.şâ Requiescat in Paceţ / also Prince Matila Ghyka July 14th 1965R.I.P." Aflat oarecum în marginea cimitirului, mormântul poate fiînsă prins uşor în câmpul vizual; constituie o remarcabilă prezenţăromânească, chiar dacă acest fapt nu e prea evident, în lipsa uneiprecizări exprese.
Din Amintirile lui Matila C. Ghyka am mai aflat despre loculcăsătoriei sale, în 1919, într-una dintre cele mai somptuoasebiserici londoneze. Situată între Victoria & Albert Museum şifaimosul magazin Harrods, Brompton Oratory este al doilea lăcaşcatolic ca mărime din capitala londoneză. Închinat Sfântului PhilipNeri, seamănă cu o biserică de la Roma, ceea ce poate că nu eîntâmplător în biografia diplomatului român. La intrare există oplacă comemorativă cu numele decanilor; semnificativ în contextulepocii, între 1917-1920, decan a fost purtătorul unui numefrancez.
Căsătorit la Londra şi înmormântat în acelaşi oraş, destinul luiMatila C. Ghyka pare legat de oraşul de pe Tamisa mai mult decât deoricare altul, deşi au fost multe în biografia sa. În vremea celordouă războaie mondiale şi o parte din anii interbelici s-a aflat înpost diplomatic la Londra. Poate că memoria sa ar merita să fiecultivată mai mult pe acele meleaguri.
MIHAI SORIN RADULESCU - n. 1966, Bucureşti. Profesor universitardoctor la Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti.Specialist în istorie socială românească şi genealogii. Volumepublicate: "Elita liberală românească, 1860-1900", Ed. All, 1998,"Genealogii", Ed. Albatros, 1999, "Genealogia românească", EdituraIstros, 2000, "Memorie si stramosi" (2002) si "Cu gandul la lumeade altadata" (2005).
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
