New York, 1940. Oona, fiica în vârstă de 15 ani a lui Eugene O’Neill, dramaturgul premiat Nobel, alcoolic şi depresiv, care s-a îndepărtat total de urmaşa sa, îşi petrece zilele într-o speluncă, Stork Club, în compania unor fete de miliardari şi a tânărului Truman Capote. Într-o seară îl întâlneşte pe Jerry Salinger, un tânăr de 21 de ani care cochetează cu scrisul şi care se îndrăgosteşte de ea instantaneu. Urmează un lungă idilă pasionată, fără relaţii sexuale. Oona are „acelaşi caracter încăpăţânat, neascultător, liber şi insuportabil” ca al tatălui ei. Dar după câteva luni viaţa îi separă definitiv pe cei doi – Jerry e chemat sub arme şi pleacă pe frontul din Europa, participă la debarcarea din Normandia, scrie nuvele când mai apucă, acestea îi apar în reviste newyorkeze, îl cunoaşte, printre alţii, pe Ernest Hemingway, pe care îl admiră. „Într-o bună zi, oricărui scriitor trebuie să i se sfâşie inima”, îi spune acesta, „cu cât mai devreme cu atât mai bine, altfel nu e decât un şarlatan. Este nevoie de o iubire originală şi complet ratată, care să-i folosească scriitorului ca revelator. Pe urmă îi trebuie o nevastă binevoitoare, care să nu-l lase să se distrugă.” Oona, pe de altă parte, se duce la Hollywood să urmeze o carieră în cinematografie. La care renunţă îndată ce-l întâlneşte pe Charlie Chaplin, în plină glorie. Cei doi se îndrăgostesc nebuneşte şi se căsătoresc în 1943. Ea are 18 ani, el – 54. Oona renunţă la carieră, îi va face lui Chaplin opt copii!
Încercând să explice retragerea lui Salinger din viaţa publică în anul 1953, Frédéric Beigbeder imaginează o poveste de dragoste sortită eşecului între romancierul emblematic al Americii, J.D. Salinger şi Oona, fiica unui dramaturg nu mai puţin celebru, Eugene O’Neill*. Oona şi Jerry nu-şi vor mai intersecta drumurile niciodată, chiar dacă vor încerca să mai afle ce face celălalt.
O poveste bine documentată, bine scrisă, bine tradusă. Un amestec de ficţiune şi istorie reală, în care însuşi autorul intervine de mai multe ori: imaginează scrisori disperate ale lui Salinger către Oona, pe care moştenitorii ei n-au vrut niciodată să le facă publice; a fost pe punctul să intre în casa din New Hampshire în care Salinger trăia ca un pustnic (voia să-i ia un interviu pentru televiziunea franceză şi să facă un reportaj – era în mai 2007, cu trei ani înaintea morţii scriitorului); i-a întâlnit pe Oona Chaplin şi Truman Capote la Verbier, în noaptea anului nou 1980 – pe când avea 15 ani. Contează mai puţin dacă aceste întâlniri sunt reale sau imaginare. Durerea din dragoste, susţine Frédéric Beigbeder, l-a însoţit pe Salinger toată viaţa, care s-a agăţat de chipul Oonei pentru a uita ororile războiului.
Probabil cea mai bună care al lui Frédéric Beigbeder – densă, melancolică, tandră, romantică.
*) Frédéric Beigbeder – Oona & Salinger. Editura Trei. Traducere din franceză de Doru Mareş şi Gabriela Riegler
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
