In majoritatea clasamentelor facute pana acum, peisajele au fost pe primul loc la capitolul preferintelor publicului. Un peisaj este un subiect cuminte, se poate atasa aproape oricarui ambient, nu deranjeaza nici cea mai pudica privire. Peisajul a fost si subiectul agreat de pictorii care nu au vrut sa supere niciun regim politic, dar si de cei care, in anumite perioade, au experimentat tehnici noi de pictura (panzele in ulei si nisip ale lui Pelmus, de exemplu). In ceausism, erau bine platite peisajele din Scornicesti, dar tot peisajele permiteau ca, printre dealuri sau printre arbori seculari, sa se intrezareasca si turla unei biserici, o cruce...
Peisajul a fost si pricipalul subiect pentru intemeietorii picturii moderne in Romania, Andreescu si Grigorescu au adus de la Barbizon apetitul pentru pictura en plein air. Productia de peisaje a crescut semnificativ si pentru ca imaginile cu case, ulite, cranguri, paduri, blocuri, dealuri si vai au devenit subiecte directe pentru pictorii marunti. Una peste alta, colectionarii si consumatorii de peisaje pictate sau desenate sunt mult mai multi decat cei de portrete, nuduri sau chiar naturi statice. Lucrarile peisagistilor au cale libera spre toate bugetele, spre orice living room, spre orice hol.
Pe piata de arta, peisajele au fost pe primul loc in topuri multa vreme. Istoricul Petre Oprea, un veteran al pietei de arta de la noi, a trecut si el peisajele pe primul lor in clasamentul achizitiilor. Doar ca lucrurile incep sa se schimbe. Acum, niciunul dintre clasamentele consacrate ale pietei de arta nu mai au peisajele pe primul loc. (Doar o aritmetica a celor mai multe lucrari vandute ar pastra peisajele in frunte, dar nu stiu la ce ar folosi o astfel de socoteala.)
Peisajele au fost inlocuite, in topurile vanzarilor, de portrete si de nuduri; iar Grigorescu, un nume esential pentru peisagistica, a fost devansat de Pallady si Tonitza. La Casa Alis, Top 10 incepe cu un nud si, in afara unui Car cu boi al lui Grigorescu (care este pe locul 10) se poate spune ca nu contine nici un peisaj. La Casa Monavissa topul pare dominat in acest an de portrete (Tonitza, Amann, Baba, Pallady) si nu contine decat un peisaj, un exceptional Aivazovski, o marina care a si fost number one in top aproape 6 luni, din toamna lui 2005.
In tot acest, hai sa ii spunem regres al peisajelor, un nume ramane constant in vanzari, Jean Cheller. "Isteria" legata de numele lui a inceput acum cativa ani tot de la un peisaj, o imagine citadina, o panza de mari dimensiuni care fusese cumparata cu ani in urma tot la o licitatie de arta, dar cu un pret nesemnificativ. Cel care a vandut-o a castigat de zece ori mai mult la urmatoarea tranzactie, iar de atunci Cheller a devenit un fenomen. Toata lumea i-a cautat picturile cu frenezie. Au fost licitatii in care o compozitie cu flori a lui Cheller s-a vandut mai scump decat un Petrascu sau un Iser. Cheller a ocupat mai multe locuri in Topul Monavissa. De atunci, niciun peisaj Cheller nu a ramas nevandut, chiar daca preturile nu au ramas pe o curba ascendenta. Chller a fost infrant de comercianti si de... Cheller. Cele mai scumpe lucrari ale sale nu au fost peisajele, pe care le-a produs cu usurinta, ci compozitiile cu flori. La acest capitol, a fost repede scos din lista de prioritati de lucrarile lui Petrascu (Trandafiri si Flori din topul Alis) si Luchian. Acum, Cheller pastreaza o anume nostalgie a celebritatii de acum doi ani, cand o licitatie era saraca daca nu avea un Cheller. A fost agitatia intermediarilor, a negustorilor si samsarilor care au adus Cheller dupa Cheller lasand loc, ca de fiecare data, la interpretari, la discutii privind autenticitatea si adevarata calitate a lucrarilor. Din pacate, in urma acestui moment de glorie al artistului nu a ramas mai mult decat o provocare de piata, niciun istoric nu si-a propus sa studieze in amanunt opera lui Chller si sa incerce o catalogare a operei sale.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
