• Leu / EUR4.7559
  • Leu / GBP5.4795
  • Leu / USD4.1941
Ziarul de Duminică

Personalităţi feminine din România (III)/ de George Marcu, Rodica Ilinca

Personalităţi feminine din România (III)/ de George Marcu, Rodica Ilinca

Autor: George Marcu, Rodica Ilinca

20 apr 2012 402
Doamnele lui Ştefan cel Mare - mamă, soţii

OLTEA (n. începutul sec. XV - d. 4 nov. 1465). Mama lui Ştefan ce Mare. Originară din zona Trotuşului, unde fiul şi nepotul său Alexandru vor construi, în 1493-94, o biserică cu hramul Adormirea Maicii Domnului, "întru amintirea sfântrăposaţilor noştri înaintaşi şi a părinţilor lor". Ştefan va dărui acestei biserici, în 1495, un Tetraevangheliar cu o însemnare care arată că este "fiu al lui Bogdan şi al Oltei". Se pare că nu a fost căsătorită cu domnul Bogdan II (sau căsătoria nu a fost recunoscută), ea "nu a fost doamnă în secolul XV şi nici cneaghină (femeie măritată aparţinând boierimii)" (C. Rezachevici), titlul lipsind chiar şi de pe lespedea funerară. Oltea a avut încă cinci copii, probabil dintr-o căsătorie anterioară, Ioachim, Ion, Cârstea, Maria şi Sora, amintiţi în Pomelnicul de la Mănăstirea Bistriţa.

Despre băieţi nu există date directe, fetele au fost căsătorite cu boieri moldoveni: Maria cu portarul Sucevei, Şendrea, iar Sora cu marele vornic Isaia. Este cunoscut şi un frate al ei, pârcălabul Vlaicu, dregător în slujba lui Bogdan II şi Ştefan cel Mare. După asasinarea lui Bogdan la Reuseni (15 oct. 1451), Oltea, alături de alte rude, îşi însoţeşte fiul în Transilvania, de unde se va întoarce, probabil, după ce acesta va ocupa tronul Moldovei. Spre sfârşitul vieţii s-a călugărit, primind numele monahal Maria. A fost înmormântată la Mănăstirea Probota, ridicată de Ştefan cel Mare lângă Reuseni, locul unde a fost decapitat părintele său.

Pe piatra tombală, descoperită de Constantin Moisil în 1904, stă scris: "Acesta este mormântul roabei lui Dumnezeu Oltea, mama domnului Io Ştefan Voievod, care a murit la anul 6973 ş1465ţ, nov. 4". Cea considerată de Spiru Haret "femeia care a dat neamului românesc pe cel mai mare fiu al său" a suscitat un deosebit interes. Dimitrie Cantemir în Istoria Imperiului Otoman şi Ion Neculce în O samă de cuvinte creionează primii rolul ei în îmbărbătarea voievodului după greaua înfrângere suferită la Valea Albă-Războieni (1476). Ideea este preluată de Gheorghe Asachi în poezia Ştefan cel Mare înaintea cetăţii Neamţu şi în litografia cu titlul Muma lui Ştefan cel Mare, împiedică pe fiul său de a intra în cetatea Neamţu la 1484, precum şi de Dimitrie Bolintineanu în mult mai celebra sa poezie Muma lui Ştefan cel Mare, pusă pe note de Alexandru Flechtenmacher.

EVDOCHIA (OVDOTIA) DE KIEV (n. prima parte a sec. XV - d. 25 nov. 1467, Suceava). Prima soţie a domnului Ştefan cel Mare. Fiica cneazului de Kiev Alexandru (Olelko) († 1454), descendent al marilor duci ai Lituaniei, rudă cu regele Poloniei, şi a Anastasiei († 1470), sora marelui cneaz al Moscovei. A devenit doamna voievodului Moldovei la 5 iul. 1463, în faţa înaltelor feţe bisericeşti ale ţării şi Curţii Domneşti. Eveniment de o covârşitoare importanţă, care "îl interesa atunci pe Ştefan, … (deoarece) prin căsătoria cu Evdochia, nepoata de văr a lui Cazimir IV, el se înrudea cu suzeranul său, regele Poloniei" (C. Rezachevici).

Căsătoria a fost consemnată în două scrieri contemporane, cronica de curte a domnului Moldovei şi Cronica moldo-germană: "În anul 6971 (1463), iul. 5, şi-a luat Ştefan voievod doamnă pe cneghina Evdochia de la Kiev, sora lui Semen ţarul"; "atunci au adus de la Chiev voievodului pe doamna lui". Grigore Ureche sublinia şi el că "în al şaptelea an a domniei sale, în anii 6971 (1463), iul. 5, luatu-ş-au doamnă de mare rudă, pre Evdochiia de la Kiev, sora lui Simeon împăratul" (Letopiseţul Ţării Moldovei). Au avut împreună trei copii, Alexandru († 1496), Petru (†1480, Mănăstirea Putna) şi Elena.

Doamna este amintită în două documente emise de Ştefan cel Mare, unul în care se face dania către Mănăstirea Zografou de la Athos: "înainte de toate să scrie pre domnia mea la sfânta proscomidie, după datina sfinţilor părinţi şi după aşezământul sfintei biserici, şi să scrie şi pe doamna mea lângă domnia mea şi pe copiii noştri dăruiţi de Dumnezeu, Alexandru şi Elena, şi să stea în sfântul pomelnic cum este scris" (10 mai 1466) şi celălalt, de danie şi acordare de privilegii, către Mănăstirea Probota: "şi pentru sufletul şi sănătatea cneaghinei domniei mele, Ovdotia, şi pentru sănătatea iubiţilor copii ai domniei mele, Alexandru şi Olena" (9 iul. 1466). După doar patru ani de căsătorie, Evdochia a murit, probabil în urma complicaţiilor survenite la naşterea unui copil, în timp ce soţul ei era plecat în campania împotriva regelui Ungariei, Matei Corvin. Portretul i-a fost redat, probabil, în tabloul votiv din biserica Sf. Nicolae Domnesc din Iaşi.

A fost înmormântată în Biserica Mirăuţilor, fosta Mitropolie a Moldovei. Importanţa acestei prinţese pentru istoria Moldovei a fost reliefată de Constantin Rezachevici: "… căsătoria cu această cneaghină (prinţesă) din Kiev i-a conferit tânărului domn al Moldovei avantajele unor legături dinastice, în spaţiul polono-lituano-moscovit, cu mult mai prestigioase şi mai practice, sub aspectul alianţelor de tot felul care s-au întins mult după moartea timpurie a Evdochiei, în raport cu cele oferite lui Ştefan de următoarele sale două căsătorii".

MARIA DE MANGOP (Maria Asanina Paleologhina) (n. între 1435 şi 1440, Mangop, în Crimeea - d. 19 dec. 1477, Suceava). A doua soţie a lui Ştefan cel Mare. Foarte probabil, fiica principelui Manuel şi a principesei Anna, din familia suveranilor de Theodoro-Mangop din Crimeea. Descendentă din familia imperială bizantină a Paleologilor şi cea bulgară a Asăneştilor, rudă cu ultima împărăteasă a Trapezuntului şi cu hanul turkmen, Uzun Hassan, Maria i-a adus lui Ştefan atât un spor de prestigiu, el putând emite chiar pretenţii la tronul basileilor constantinopolitani în eventualitatea unei restaurări a Imp. Bizantin, cât şi un aliat în bazinul Mării Negre. Căsătoria lui Ştefan cu Maria, încheiată la 14 sept. 1472 (ziua în care se sărbătoreşte Înălţarea Sfintei Cruci, zi de post), coincide cu epoca maximei afirmări a Molovei pe plan internaţional, ca urmare a angajării lui în lupta antiotomană. Conform istoricului Ştefan Gorovei, "căsătoria s-a proiectat, fără îndoială, pe tărâmul acestor interese comune, economice şi politice, de natură să creeze o solidaritate de pe urma căreia Ştefan a înţeles că ar putea să aibă şi un alt fel de folos". Din căsătoria lor au rezultat doi fii, Bogdan şi Ilie, morţi de timpuriu.

După obiceiul de la Curtea Domnească, ea a trebuit să aibă grijă şi de copiii domnului - Elena, Alexandru şi Petru - rezultaţi din căsătoria cu Evdochia. Despre viaţa ei nu se cunoaşte aproape nimic. În 1473, după atacul asupra Ţării Româneşti, domnul aduce la Suceava, ca ostatice, pe soţia şi fiica lui Radu cel Frumos, încredinţate, se pare, soţiei sale, pentru a fi tratate conform rangului lor. Sunt mai multe semne că voievodul s-ar fi îndrăgostit de fiica lui Radu, Maria Voichiţa, fapt care a grăbit moartea Mariei, după o căsătorie de numai cinci ani şi trei luni. În vara anului 1476, în timpul campaniei lui Mahomed II în Moldova, Maria s-a adăpostit, împreună cu tezaurul ţării, în cetatea Hotin, sub protecţia pârcălabului Vlaicu, unchiul lui Ştefan. A donat Mănăstirii athonite Grigoriou o icoană ferecată a Maicii Domnului Hodighitria Pantanassa având următoarea inscripţie: "Rugăciunea binecredincioasei doamne Maria Asanina Paleologhina, doamna Moldovlahiei".

A fost înmormântată la Mănăstirea Putna. Lespedea funerară era împodobită cu un decor interpretat plastic de Petre Ş. Năsturel: "Pasărea Phoenix, cea care mereu din cenuşa-i iarăşi se naşte, ciuguleşte o floare de mac din care soarbe somnul dulce al uitării şi alinării". Pe acoperământul ei de mormânt (foto 3) s-a scris: "Acesta este acoperământul mormântului roabei lui Dumnezeu, binecredincioasa şi de Hristos iubitoarea doamnă a lui Io Ştefan voievod, domnul Ţării Moldovei, M., care a trecut la veşnicul lăcaş în anul 6985 (1477) luna decembrie 19, în ceasul al cincilea din zi". Căderea Mangopului sub turci (1475), urmată de moartea Mariei, au dat o grea lovitură politicii pontice a lui Ştefan cel Mare.

MARIA VOICHIŢA, Doamna - (n. ?1457, Târgovişte - d. 26 febr. 1511, Suceava). A treia soţie a domnului Moldovei Ştefan cel Mare (1457-1504). Fiica domnului muntean Radu cel Frumos (1462-75) şi a Doamnei Maria ­Despina. A fost luată ostatică împreună cu mama sa, la 24 nov. 1473, în timpul unui raid întreprins de Ştefan cel Mare împotriva lui Radu cel Frumos, eveniment înregistrat de cronica Moldovei: "La 24 ale aceleiaşi luni, miercuri, a luat Ştefan voievod cetatea şi a intrat în ea. Şi a luat şi pe doamna lui Radul voievod şi pe fiica lui, care-i era singura născută, şi toate comorile lui şi toate veşmintele lui şi toate steagurile lui". Cele două domniţe au fost date în grija consoartei domnului Moldovei, Maria de Mangop care, trecând timpul, îşi dă seama că soţul ei se apropie tot mai mult de micuţa ostatică. Curând, domnul i-a schimbat statutul din azilantă în oaspete de rang înalt, respectată şi protejată de toată Curtea.

După dispariţia prematură a Mariei de Mangop, la 19 dec. 1477, Maria Voichiţa a devenit doamna Moldovei, în vara anului 1478, ramura Drăculeştilor a dinastiei Basarabilor unindu-se astfel cu ramura Bogdăneştilor a dinastiei Muşatinilor. Fiul lor şi nepot al lui Radu cel Frumos, Bogdan-Vlad, născut la 16 iun. 1479, a devenit domn după moartea ilustrului său părinte la 2 iul. 1504. Doamna i-a mai dăruit lui Ştefan două fete, Ana, rămasă necăsătorită (†1499, Mănăstirea Bistriţa), şi Maria Chiajna, căsătorită cu nobilul polonez Wiesnowiecki (†18 mart. 1518, Mănăstirea Putna). Influenţa ei asupra soţului a fost destul de importantă; după 1487, cei doi au iniţiat construirea mai multor biserici în stilul Putnei: Milişăuţi, Pătrăuţi, Voroneţ, Sf. Ilie din Suceava, Bălineşti, Dorohoi - unde se află şi un superb portret al Mariei Voichiţa, în stilul Primăverii lui Botticelli (foto 2).

În tabloul votiv de la Pătrăuţi, Ştefan, zugrăvit cu un chip rotund şi luminos, încadrat de plete blonde, în mâini cu macheta bisericii pe care o prezintă ca pe o ofrandă lui Iisus Hristos, prin intermediul lui Constantin cel Mare, stă alături de soţie, de Bogdan şi de cele două domniţe. Maria apare şi în celelalte tablouri votive alături de soţul său, urmată de copii şi câteodată de nepot, viitorul Ştefăniţă Vodă. A fost înmormântată cu mare cinste de fiul său la Putna. Conform cronicii lui Grigore Ureche, s-a săvârşit "Vă leato 7019 fevruarie, miercuri în săptămâna albă", adică la 26 febr. 1511.

Etichete:

Principalele valute BNR - ieri, 13:15
EUR
USD
GBP
CHF
Azi: 4.7559
Diferență: -0,0357
Ieri: 4.7576
Azi: 4.1941
Diferență: 0,0072
Ieri: 4.1938
Azi: 5.4795
Diferență: 0,2525
Ieri: 5.4657
Azi: 4.1867
Diferență: -0,0668
Ieri: 4.1895