Ziarul de Duminică

Pesimism

Pesimism
05.09.2008, 00:46 96

Ele cuprind aproximativ sase mii de pagini, urmand ca pana la finele anului viitor sa mai apara tot atatea tomuri si cam tot atatea pagini. Probabil ca, dintr-un anumit punct de vedere, cele mai asteptate volume sunt ultimele, care vor include articolele publicate de Calinescu in framantatii ani postbelici, indicand astfel imprejurarile si aria compromisului pe care marele critic l-a facut cu puterea comunista.
Cu toate acestea, nici opurile deja aparute nu sunt lipsite de interes. Ele conteaza, mai intai, ca "santier" al sintezelor criticului, indeosebi ca atelier al Istoriei literaturii romane de la origini pana in prezent (1941). Cum a luat nastere si cum a evoluat proiectul uneia dintre cele mai importante carti ale culturii romane puteti vedea in volumele publicate pana acum. Or, in aceasta privinta, echipa condusa de Nicolae Mecu si-a facut excelent treaba: cartile sunt insotite de pretioase note de istorie literara care ne arata aproape de fiecare data ce, cine, cum, unde si cu cine.
Dar, dincolo de aceasta, volumele rezista si in sine, prin demonstratiile de inteligenta pe care le desfasoara tanarul Calinescu, dar si prin paginile de pura literatura pe care le contin. De pilda, primul text pe care publicistul l-a consacrat literaturii romane, comentand Stiinta literaturii a lui Mihail Dragomirescu, rezolva simplu si ingenios problema raportului dintre "principii" si "gust": "Tinand seama ca se prefera gustul fara principii principiilor fara gust, Stiinta literaturii devine inutilizabila pentru cine ar avea nevoie de ea si inutila pentru cine are gust." Nu mai putin impresionant e articolul despre Arghezi, in care, la doar cateva saptamani de la aparitia volumului Cuvinte potrivite, Calinescu nu ezita sa vada cel mai important poet al vremii; si, totodata, sa refaca atmosfera apocaliptica a versurilor acestuia in niste viziuni comparabile: "E marea fresca a groazei, a mortii materiale, a plagilor biblice, a semnelor Judecatii universale, Trionfo della morte al lui Orcagna in cimitirul din Pisa, intampinarea, cu semnificatie etica, a celor trei cosciuge cu cadavre intrate in putrefactie, unde rotunzimea hidoasa si burdusita de viermi a pantecelor livide contrasteaza in chip asa de suav coloristic cu petecele de matasuri si velur, iar astuparea nasului este un gest asa de evocator".
Ce-i drept, Calinescu pare sa traga, la inceputurile sale critice, mai mult catre pamflet si parodie decat spre polemica si poezie. Astfel, el ridiculizeaza misticismul conventional al membrilor gruparii "Gandirea" si-l incondeiaza grotesc pe liderul acesteia, inzestrat de la natura cu un pigment putintel cam tenebros: "Traind asa de aproape de anticamera cu ingeri a Atotfacatorului, gandiristii vor simti cum le incoltesc la umeri, ca hotului din legendele Sfantului Francisc, muguri de aripi, care vor creste treptat ca aripa de lastun, de porumbel, de barza, de avion, de serafim si-i vor inalta ca pe un stol de condori din mlastinile noastre spre o viata de vecinice fericiri spirituale. Parca-i vad pierduti in marginea de azur a cerului! Dar in mijloc, ce zburatoare neagra, ca o uriasa stancuta, bate din aripi? E d. Nichifor Crainic, staretul Gandirii, care-si va pastra si la penele ingeresti culoarea pielii."
Si totusi, publicistica lui Calinescu nu se reduce la teme strict literare. De altfel, inca din 1933 Calinescu va demara in paginile Adevarului literar si artistic o rubrica devenita celebra ("Cronica mizantropului"), in care va aborda diverse aspecte de politica externa, moravuri, viata cotidiana s.a.m.d. Printre acestea invatamantul, care resimte din plin taisul ironiei calinesciene. Daca, de pilda, v-a socat desfasurarea bacalaureatului de anul acesta, atunci oaresce consolare puteti gasi intr-un articol care consemneaza desfasurarea "oralului" la limba si literatura romana cu 75 de ani in urma: "Ce simbolizeaza Luceafarul?" "Luceafarul simbolizeaza diferite simboluri." "Anume." "In aceasta poezie, Eminescu iubeste o fata." "Eu te intreb ce simbolizeaza, ce inchipuieste Luceafarul?" "Luceafarul simbolizeaza o stea." "Dar ce vrea Luceafarul?" "El este un om rau. Este pesimism (sic)." "Aha! Dar Catalin..." "Este si el tot pesimism." "Ai auzit vreodata de Toparceanu?" "Da, si el tot pesimism." "Nu pesimism, pesimist. Stii d-ta ce inseamna pesimism?" "Pesimism este cand iti merge rau." "Dar d-ta stii ce esti?" "..." "Esti tot pesimism." "..." "Pentru ca iti merge rau la examen, nu se poate mai rau."
Calinescu isi dadea seama ca o astfel de situatie are niste cauze mai profunde, venind mai ales din aversiunea sau dezinteresul fata de lectura. De aceea, atunci cand va scoate, in 1939, seria ieseana a Jurnalului literar, criticul va pune la punct o veritabila strategie de (re)castigare a cititorilor. In cadrul acesteia, a demarat, bunaoara, o ancheta printre elevii de liceu pentru a afla ce si de ce (nu) citesc tinerii. Cauzele le-a fixat insa cel mai bine Calinescu insusi: "1) Familia romana nu are nicio stima de cariera intelectuala. Parintii doresc ca copiii sa devina ministri, deputati, oameni cu avere, cu "situatie". Tinerii sunt crescuti in acest spirit ostil culturii. 2) Parintii, fiind ei insisi necititori, vad in lectura o cheltuiala si o oboseala si sunt scandalizati cand peste "grelele materii ale programului" se mai recomanda odraslelor citiri "suplimentare". 3) Profesorii (nu toti, dar foarte multi) nu citesc, sub diferite pretexte, nimic. Rar am vazut la un profesor secundar o revista literara."
Fara indoiala, nu putem spune ca situatia s-a ameliorat de atunci. Dar nici nu s-a inrautatit prea tare. Asadar, "sa nu fim pesimism".

a) G. Calinescu, Opere. Publicistica, 4 vol. (1920-1939), editie coordonata de Nicolae Mecu, prefata de Eugen Simion, Academia Romana - Fundatia Nationala pentru Stiinta si Arta, Bucuresti, 2006-2007, c. 6.000 p.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO