Ziarul de Duminică

Piata Sf. Anton

Piata Sf. Anton
15.06.2007, 18:18 353

Pana la infricosatorul incendiu din 1847, Piata Sf. Anton era nu doar mai restransa ca suprafata, ci si ceva mai civilizata decat vedem in fotografia alaturata, in realitate o spectaculoasa acuarela executata de Preziosi.

Pana in acea zi fatidica de Pasti, Podul Beilicului (azi Calea Serban Voda) si Podul Targului de Afara (azi Calea Mosilor) porneau dintr-un punct situat in spatele altarului stravechii biserici Buna Vestire. Fireste aceste lungi sosele care ieseau din oras departe, la peste 3 km, aveau in zona de izvorare numeroase hanuri mai mari sau mai mici, toate cu pravalii. Biserica Sf. Anton, care, dupa incendiu, va imprumuta numele de hram pietei ce se formase de la sine in locul ei si al cladirilor prefacute in scrum, se afla pe podul Targului de Afara, avand in partea dinspre Puscarie, adica inspre partea nordica, o mica piata cu scaune pentru taierea carnii. In timpul Razboiului Cremeii ruinele fusesera indepartate si pe locul amenajat rudimentar au aparut zarzavagii olteni de la Livadea cu visini. Totusi, aglomeratia, vanzoleala si haosul inca nu aparusera. Mai tarziu, in 1868, Preziosi va fi martorul unei harababuri cum nu intalnise nici la el acasa, in Pera. Insotit de amicul Szathmari se va fi asezat pe o movila, langa crucea pusa in locul altarului bisericii Sf. Anton si va fi incercat sa imortalizeze un colt din acest oras unic numit Bucuresti. Trebuie sa fi fost incantat de acuarela lui, pentru ca a daruit-o printului Carol inainte de a se reintoarce la Constantinopol. Micul Paris era inca departe.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO