Ziarul de Duminică

Piraţi, corsari, filibusteri (I)/ de Alexandru Ciolan

Piraţi, corsari, filibusteri (I)/ de Alexandru Ciolan

Piraţi, corsari, filibusteri (I)/ de Alexandru Ciolan

Autor: Alexandru Ciolan

14.10.2011, 00:02 1040

Într-un enunţ precum "Corsarii moderni reprezintă un factor de risc pentru economia mondială, mai ales de când s-au specializat în jefuirea petrolierelor" (adevarul.ro 7 IX 08), corsar este folosit ca sinonim perfect al lui pirat. Având în comun înţelesul de "jefuitor pe mare", cele două substantive desemnează practicanţii aceleiaşi îndeletniciri, priviţi însă din unghiuri diferite: dacă piratul era un nelegiuit, corsarul avea o aură de eroism şi de onorabilitate, prădând, ce-i drept, pentru buzunarul propriu, dar în numele statului care îi eliberase licenţa de cursă. "Corsarii" zilelor noastre (vezi citatul) sunt însă doar hoţi la drumul mării…

Dacă piratul (din fr. pirate, provenit din lat. pirata, provenit din gr. peirates, derivat din peiran "a încerca" şi, prin specializare, "a-şi încerca norocul pe mare") este, istoric vorbind, doar cu puţin mai tânăr decât marinarul, instituţia corsarului (rom. corsar trebuie explicat prin it. corsaro şi fr. corsaire, franceza împrumutând ea însăşi cuvântul din italiană, care are la bază lat. cursus "cursă (maritimă)") este o invenţie ceva mai târzie, de prin secolul al XVI-lea, grăbită de descoperirea Americii şi de divizarea lumii occidentale în state mulţumite şi state nemulţumite de felul în care fusese împărţită Lumea Nouă. Suveranii epocii au găsit o modalitate practică şi gratuită pentru a slăbi puterea duşmanului: îi acordau unui căpitan de vas civil autorizaţia de a naviga, pe propria cheltuială, şi de a prăda navele comerciale inamice, o parte din captură ajungând în vistieria statului. Corsarul era un pirat cu voie de la rege.

Spre deosebire de piraţi şi corsari, filibusterii (sau flibustierii) erau aventurieri de origine franceză, olandeză şi engleză, piraţi de coastă din Antile, care în secolul al XVII-lea prădau localităţile spaniole de la malul mării. Etimologia cuvântului este încă discutată. Dicţionarele englezeşti pun la originea cuvântului olandezul vrijbuiter "liber prădător", trecut în spaniolă (filibustero) şi în franceză (flibustier), de unde l-ar fi luat engleza americană (la început sub forma flibutor, apoi freebooter şi, în sfârşit, pe la mijlocul secolului al XIX-lea, dar, cum vom vedea, cu alt sens, filibuster). Francezii spun că ar fi împrumutat cuvântul din engleza americană, de unde l-ar fi luat şi olandezii. Dicţionarul Academiei Regale Spaniole indică drept etimon, pentru filibustero, francezul flibustier. În sfârşit, dicţionarul italian Garzanti îl pune pe filibustiere pe seama francezei, care ar fi împrumutat cuvântul din olandeză, iar Zingarelli invocă direct olandeza, fără filiera franceză. Cea mai fantezistă etimologie o propun însă dicţionarele româneşti (cele care consemnează cuvântul): Dicţionarul de neologisme şi Marele dicţionar de neologisme indică, la filibuster, drept etimon o formă englezească inexistentă, *fleeboster, plus germ. Filibuster (invocat inutil), iar la flibustier, după fr. flibustier trimit, recidivist, la acelaşi inexistent cuvânt englez *fleeboster.

În aceeaşi epocă, de nevoie deveniţi piraţi erau bucanierii (din fr. boucanier). Francezi (normanzi) veniţi în Antile spre sfârşitul secolului al XVI-lea, bucanierii se ocupau cu vânarea vitelor sălbatice de pe insula Hispaniola (pe vremea aceea spaniolă), a căror carne o afumau (fr. boucan, împrumut din limba băştinaşilor tupi, desemnează atât afumătoarea cât şi carnea astfel obţinută) şi o vindeau. Atunci când nu au mai avut ce vâna pe insulă au trecut în Tortuga (aflată în nord-vestul Hispaniolei), insuliţă care era a francezilor. De aici porneau în incursiunile împotriva galioanelor spaniole. Ocupaţia lor iniţială a fost dată uitării, iar numele le-a rămas pentru totdeauna legat de piraterie.

Despre noile sensuri ale triadei din titlul articolului, data viitoare…

Exemplificări şi datări pentru sensurile şi cuvintele noi din acest articol veţi găsi în ediţia a treia a DCR (Dicţionarul de Cuvinte Recente), aflat în pregătire la Editura Logos.