Ziarul de Duminică

Plantaţia sudistă, cu sclavi şi stăpâni/ de Elisabeta Lăsconi

Plantaţia sudistă, cu sclavi şi stăpâni/ de...

Autor: Elisabeta Lasconi

16.05.2014, 00:16 205

... este singura lume pentru o fetiţă albă, care şi-a pierdut familia venită din Irlanda în Lumea Nouă cea plină de făgăduinţe, în căutarea unei vieţi mai bune. Stăpânul Pyke, supranumit Căpitanul, revine foarte rar acasă, unde problemele unei plantaţii le-a încredinţat unui administrator, Rankin, care are grijă să separe conacul şi colibele. În conac trăieşte soţia Căpitanului, numită de toţi domniţa Martha, în colibe sclavii ce muncesc pe plantaţie. Între ele se află bucătăria sclavilor, dedicaţi muncii de la conac.

Acţiunea se petrece cu câţiva ani înainte de 1800, încă n-a început mişcarea de eliberare a sclavilor, dar din viaţa plantaţiei, se vede limpede că germenii ei încolţesc. Într-un fel, pare aceeaşi lume din celebrul roman „Pe aripile vântului”: Căpitanul a venit şi el cândva din Irlanda, iar soţia lui are frumuseţea care le-a făcut vestite pe frumoasele Sudului, dar farmecul domniţei Martha nu ascunde putere interioară, ci doar fragilitate, în schimb perechea plină de armonie este cea a sclavilor numiţi de cei din jur Mama Mae şi Papa, pe a căror energie şi fidelitate se bazează cu toţii.

Lavinia, fetiţa albă, este primită în bucătăria sclavilor şi adoptată de perechea de culoare, de fiii şi fiicele lor, care o răsfaţă cu numele Abinia şi o salvează, căci traumele îndurate cer multă grijă pentru a o hrăni şi convinge să trăiască. Cea care o adoptă, o hrăneşte şi o instruieşte este mulatra Belle, despre care stăpâna conacului şi majoritatea celorlalţi cred că-i amanta stăpânului. Doar sclavii mai vârstnici ştiu că Belle este fiica stăpânului, iar mama ei a fost o sclavă de culoare, ca şi ei. Cele două, Belle şi mica ei protejată, par să nu-şi găsească locul, căci şi stăpânii şi sclavii le percep ca diferite.

Belle a crescut în „casa cea mare”, dar moartea mamei ei, apoi cea a bunicii, mama Căpitanului, care a protejat-o, şi apoi căsătoria Căpitanului, o îndepărtează, ea ajunge să creadă că adevărata ei familie o formează Mama Mae şi Papa. Nu se bucură de planurile şi promisiunile Căpitanului că o va elibera şi o va duce în nord şi-i va găsi un soţ ca să aibă o viaţă tihnită. Iar confuzia privind adevărata ei identitate abate asupra ei tot soiul de nenorociri. Micuţa Lavinia are parte de alte căutări, căci îi poartă de grijă stăpânei, când viaţa la conac ia o întorsătură dramatică.

Romanul despoaie lumea sudistă de farmecul şi vraja induse de romanul lui Margaret Mitchell. Domniţa Martha ajunge pe plantaţie plină de iluzii, dar singurătatea şi apoi şirul de sarcini pierdute o determină să caute refugiul în opiu ca să uite. În lipsa Căpitanului, Rankin administratorul şi Waters profesorul adus să-l instruiască pe Marshall, fiul stăpânului, îi terorizează pe toţi. Victima lor este Marshall, supus abuzurilor de către profesor şi apoi ademenit să bea de Rankin, care căuta în el un aliat şi un protector pe care să-l poată manipula.

Autoarea a construit galeria personajelor pe principiul perechilor simetrice. În afară de perechea albă şi cea a sclavilor de culoare apar şi alte simetrii. Domniţa Martha are o soră, care locuieşte în oraş cu soţul ei avocat priceput şi cu o fiică originală, Meg, preocupată de ştiinţele naturii. Cei doi o primesc pe Lavinia în casa lor şi ei îi oferă aceeaşi educaţie ca fiicei lor. Când creşte, frumuseţea ei atrage, aşa că se trezeşte curtată, are doi pretendenţi, unul fiind chiar Marshall, fiul Căpitanului. Căsătorită cu el, revenind în casa cea mare, ea se trezeşte că reia soarta domniţei Martha – salvarea în opiu, singurătatea, spectrul nebuniei.

Romanul este construit prin alternanţa a două voci, Belle şi Lavinia povestesc pe rând faptele ce compun istoria unei familii, cu secretele şi decăderea ei, luminată de scurte episoade pitoreşti: căsătoriile sclavilor (ceremonie care se cheamă „a sări mătura” împreună), pactul creat între două femei care iubesc acelaşi bărbat. „Bucătăria sclavilor” se situează între „Pe aripile vântului” şi fresca realizată de William Faulkner, reînviind Sudul american, o poveste plină nu de „zgomot şi furie”, ci de tăcere ameninţătoare şi suferinţă ce se transformă rareori în revoltă.

 

Kathleen Grissom, Bucătăria sclavilor, traducere din limba engleză de Ioana Georgescu, Editura Polirom, 2014, 384 pag.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO