Ziarul de Duminică

Pleacă sau vin păsările călătoare?/ de Daniel Nicolescu

Pleacă sau vin păsările călătoare?/ de Daniel Nicolescu

Pleacă sau vin păsările călătoare?

Autor: Daniel Nicolescu

21.09.2012, 00:04 319

Toamna se fac bilanţuri, se întocmesc liste proiective şi se numără o grămadă de lucruri, printre care şi galeriile de artă care au supravieţuit crizei şi arşiţei verii. "Dialog", deja faimoasa redută artistică din Gura Oborului, este printre primele care şi-au manifestat vitalitatea şi imunitatea la stres, deschizând în prima decadă a lui septembrie o expoziţie retrospectivă dedicată Elenei Surdu Stănescu*.

Pornind probabil de la o consideraţiune critică, referitoare la ciclul "Cupole" al artistei (id est: "Cuplul înlănţuit bărbat-femeie, aşezat singular pe imensitatea cupolei de sticlă, se transformă într-o metaforă arhetipală a fragilei clipe de iubire", Florin Rogneanu), Elena Surdu Stănescu şi-a botezat expunerea de la Dialog cu o propoziţie imperativă în ton, dar leşinată în formă; "Să locuim în iubire!", adică un soi de provocare signaletică al cărei lirism te face să dezvolţi nostalgii violente după vremurile când nu'ş ce restaurant era botezat Restaurant, cofetăria - Cofetărie şi expoziţia - Expoziţie.

Trecând peste acest fleac de recuzită adminstrativă (şi, în fond, de abuzivă intoleranţă la patetism a autorului acestor rânduri), expoziţia doamnei EES are toată seriozitatea, profesionalismul şi puterea de impact a unei antologii de artă autentică; e plurimorfă stilistic, variată în căutări şi ingenioasă în soluţiile de expunere.

Există, în această reuniune de gală, patru arii distincte: bronzurile propriu-zise (preponderant busturi clasicizante, fără excese de expresie sau tipologie, racursiuri în arhetipal, pe de-o parte şi, pe de alta, cupluri umane orizontale, trădând o aspiraţie uşor emfatică spre gestica - dar nu şi dimensiunea - monumentală), "pietrele" (capete ieşind din marmură în maniera Medardo Rosso, cu graţie, dar fără imponderabilul acestuia), imbricările de lemn şi marmură (ferestre, cadre de lemn peste care sunt aplicate mâini şi capete de bronz în decupaj lipsit de volum profund) şi, în sfârşit, "păsările", fie ele de papier maché, fie de bronz, al căror fâlfâit de aripi ventilează solemnitatea din jur, înviorează ansamblul şi îl sudează, îi dau sens, freamăt şi poezie.

E o legănare, o plutire între vis şi nebunia zborului în sine (care, poate şi prin amplasarea magistral regizată din sala Dialog, îmi evocă scena răvăşitoare din Enrico IV, al lui Belocchio după Pirandello), o căutare a formei absolute, a echilibrului şi, de fapt, a identităţii artistei. Un nume, aceasta, onorant pentru galerie şi, la modul general, pentru plastica noastră actuală.

*) Galeria Dialog, 13 sept.-14 oct. 2012

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO