Petru Cimpoeşu
Celălalt Simion
Editura Polirom
La aproape cincisprezece ani de la succesul romanului „Simion Liftnicul”, apare acest revers, cu ipostaze ale răului în loc de îngeri şi moldoveni. „Suntem în plin capitalism balcanic, lipsit de iluzii şi de simţ moral. Ispita apare sub forma unui presupus Deputat care le propune lui Simion şi prietenilor săi o metodă simplă şi eficientă de a face bani. Odată «pactul» încheiat, se pune în mişcare un carusel de întâmplări funambuleşti şi în egală măsură absurde. Umorul lui Cimpoeşu însă nu mai este unul tolerant, ci a devenit sarcastic şi, pe alocuri, necruţător.”
Anamaria Beligan
Încă un minut cu Monica Vitti
Editura Limes
Nuvele, ediţia a doua. Versiune în limba română de Dana Lovinescu şi Anamaria Beligan. Anamaria Beligan este stabilită din 1982 în Australia, după ce a fugit din ţară, cauţionată de poziţia politică a tatălui, şi a petrecut şapte luni într-un lagăr de azilanţi din Germania. A publicat mult, după 1990, în România, la diferite edituri din Bucureşti şi din ţară. Scrie în engleză, dar îşi traduce cărţile împreună cu mama sa. A fost adesea comparată, exagerat, cu mari prozatori ai lumii. Prozele sale descriu personaje feminine foarte puternice, dominatoare şi majoritatea au drept eşafodaj realităţi petrecute în timpul comunismului, întoarceri în trecut.
Viorica Răduţă
Când se duc în uitare
Editura Pleiade
Colecţia Gheorghe Grigurcu vă recomandă. „Există poeţi ai unei confesiuni egotice – scrie acesta –, care înţeleg a rupe punţile cu o lume resimţită străină vocaţiei lor, de natură autistă, şi poeţi care cochetează cu grandoarea ori cu pitorescul aceleiaşi lumi, faţă de care se arată receptivi. Creaţia Vioricăi Răduţă ilustrează o medie. O interferenţă între interior şi exterior, răscruce decidentă a unei modalităţi cumpănite, am zice mioritice. Spaţiu fertil al unor alternanţe cu iz ancestral, în care pogoară nestânjenit imaginile. Lirismul capătă o materialitate epică degajată, aidoma unei fâlfâitoare mantii. (...) Putem remarca pretutindeni un echilibru abil-ezitant între materie şi duh. Pentru ca abstragerea din directitatea celei dintâi să se producă într-un chip expresiv, Viorica Răduţă insistă pe feţele ei rebarbative, putrefacte, contrastante nu doar cu spiritul, ci şi cu inflorescenţele naturale, negarea pedepsitoare a concretului aducând un plus de credibilitate abordării sale vizionare. Moartea (a mamei în speţă), subiect central al cărţii, constituie o premisă a resurecţiei în mărturie conotativă. (...)Viorica Răduţă constituie o surpriză de proporţii.”
Ethel Greening Pantazzi
România în lumini şi umbre
(1909-1919)
Editura Humanitas
Colecţia Vintage. Traducere din limba engleză de Constantin Ardeleanu şi Gabriela Debita. Cuvânt înainte, note şi comentarii de Constantin Ardeleanu.
„Publicată în 1921, la finele Marelui Război, cartea canadiencei Ethel Greening Pantazzi este un minunat amestec de istorii şi istorie. Volumul debutează luminos, într-o Românie necontaminată de smogul revoluţiei industriale şi unde, cum mărturisea autoarea, te puteai uşor transporta în secolul al XV-lea. (...) Cartea lui Ethel Greening Pantazzi rămâne o istorie frumoasă despre români în vremea în care luminoasa Belle Époque făcea loc întunecatului Grande Guerre.“ (Constantin Ardeleanu). Născută în 1880 în oraşul Hamilton din provincia canadiană Ontario, autoarea s-a căsătorit în 1909 cu Vasile Pantazzi, căpitan al portului Galaţi, datorită căruia avea să ajungă în România. În anii Primului Război Mondial, familia Pantazzi ajunge în refugiu la Iaşi, iar apoi la Odessa. În acest timp, Ethel notează cu hărnicie în jurnal impresii zilnice despre soarta României.
Svetlana Cârstean
Gravitaţie
Editura Trei
„E cineva care n-o cunoaşte pe Svetlana Cârstean? Există vreun cititor de poezie care n-a citit cărţile părinţilor, iubirii şi singurătăţii din Floarea de menghină? Mai e cineva care nu aşteaptă, deja de ani buni, cea de-a doua carte a Svetlanei, de preferinţă rhomanul, cum se poartă acum, cum ni se cere şi cum suntem împinşi să facem? Dacă, totuşi, mai e cineva care n-o cunoaşte pe Svetlana Cârstean (iar cine o cunoaşte, de obicei o cunoaşte mai bine decât se cunoaşte ea însăşi), cineva care nu i-a citit minunatul volum de debut ce a luat şi a meritat toate premiile literare ale lui 2008, cineva care nu i-a aşteptat rhomanul, ei bine, chiar şi acel cineva, fără prejudecăţi şi aşteptări constrângătoare, va înţelege apariţia firească a noului volum de poezie Gravitaţie. Carte a greutăţii şi a harului, Gravitaţie e un perfect mecanism al înălţării, al levitării, al vulnerabilităţii răscumpărate, al d.u.r.e.r.i.i., revoluţiilor şi resurselor afective („cine nu e mângâiat nu există”), al iubirii materne. Dar mai e ceva: e ultima carte (jucată) a poeziei. Ea răspunde – într-un fel inconfundabil, inegalabil şi inenarabil – la întrebarea: cât mă poate ridica de la pământ poezia?” Simona Sora
Cees Nooteboom
Ziua Morţilor
Editura Univers
Traducere de Luminiţa Bobu. Seria de autor Cees Nooteboom. Un regizor olandez de documentare filmează lucruri socotite de ceilalţi banale şi neinteresante, într‑un Berlin care poartă, asemenea lui, o tragică urmă a trecutului. Existenţa lui în mijlocul unui grup pitoresc de prieteni – care amestecă discuţiile despre artă şi istorie cu ospeţe la fel de spectaculoase – este tulburată de apariţia unei femei misterioase. Cineastul încearcă atunci să unească toate acele cadre vagi şi să dea sens propriei sale vieţi, iar povestea de dragoste se inserează în întinsa meditaţie asupra istoriei şi amintirii care este romanul lui Nooteboom. „O carte de o frumuseţe orbitoare“ (De Volkskrant), „un roman în care autorul aduce în discuţie toate întrebările pe care ar trebui să şi le pună oamenii secolului XX“ (De Telegraaf).
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
