nu ştiu când in partea dreaptă a
pieptului meu a inceput să crească.
intinsă pe pat, ii simt acum
vuietul in tot corpul
mult diferit de zgomotul surd,
abia auzit al inimii stângi,
pe care ani la rând
a
trebuit să o ating in cea mai
desăvârşită linişte,
aproape cu spaimă, pentru a mă
asigura că bate.
primele semne s-au arătat
dimineaţă,
când mi s-a părut că inima mea
se deplasează incet
de la stânga la
dreapta.
apoi sângele a inceput să curgă
rătăcit,
ca şi cum şi-ar fi săpat noi
vene şi artere prin carne.
sângeram la cea mai mică
atingere,
prin degete, prin rădăcina
părului.
chiar şi atunci când imi
atingeam dinţii cu limba
sau o treceam peste buzele
crăpate,
sângele ţâşnea ca
pulverizat.
pansam la sânge, il
incălzeam.
apoi către seară am auzit
limpede
prima bătaie a inimii
drepte.
rădăcinile ei incep in plex şi
se sfârşesc in gheare.
in dimineaţa aceea ne-am dorit
mult să ajungem in pădure.
şi pentru că n-am ajuns in
pădure
am trântit poarta, ne-am incuiat
inăuntru
şi am inceput să facem ca
animalele.
era intuneric.
aveam sângele cu noi şi din
grădină se auzea un cântecel,
nu prea tare.
doar ne-am privit, scâncind unul
in gura celuilalt
şi odihniţi,
am luat-o la goană spre
vizuinile iepurilor din grădină.
nu ne ştia nimeni,
dar noi auzeam cântecelul
printre ochiurile deşirate ale hamacului.
era vară. in el adormeau toate
buruienile.
tu nu mâncaseşi destul şi incă
te lingeai pe buze.
atunci am aşezat pe frunza de
brusture
o piatră neagră. era
caldă
şi cântecelul a
stat.
se auzea un ţăcănit şi crengile
sălciilor căzând fără zgomot
peste crini in apă şi
vocile:
"aşa vă trebuie." "am să fac din
voi un gard viu, nu lăstăriş până la cer să nu se mai vadă
grădina." "după tăiere vom planta peste tot muşcate."
"diseară inchidem toate
animalele."
tremurai tot
parcă-ţi pierise foamea şi m-am
uitat la inimă.
nu curgea sânge. doar picături
mari de ploaie.
acum casa noastră
ingheaţă.
amintirile tale vin incet,
bâjbâind
şi-mi scapă prea uşor prin
piele.
inaintez prin frig ca un ars viu
fără bandaje.
la intrare ne
atingem
ca atunci când dai peste un
animal rănit in intuneric.
aici demenţa. seară de seară ii
cântăm, o adormim şi-apoi ne ştergem trupul mânjit pe
dinăuntru.
dar numai aşa ne ajungem din
urmă
şi apropiem in
linişte
marginile acestei
răni.
inăuntru stăm cu creierul
spulberat
in faţa unei imense porţi de
carne
prin care nu se poate trece
oricum.
trupul umezeşte
pământul
doarme cu ochii
deschişi,
cu pumnii strânşi.
are privirea
risipită,
respiră un abur
auriu.
sânii ii cresc deasupra
sexului
triumfător şi neted ca un
trunchi de mesteacăn.
privesc netulburată cum ne
creşte părul
de la umeri până la
genunchi.
e felul in care noi facem
dragoste.
iată rana cea veche
să o punem in ramă.
pentru că singura lumină a fost
cea de la
capătul ţigării,
am urcat incet, treaptă cu
treaptă.
patul se leagănă la trei metri
sub
lună
şi-abia aici
am totul in mine
sângele inima dreaptă şi inima
stângă
aerul din plămâni cât pentru
două
trupuri vii
şi lumina, trecută prin noi
ţesuturi până in spatele sânului drept
de unde va ieşi o singură
dată,
spulberându-mi
retina.
am totul in mine.
şi amintirea vieţii şi moartea
asta moştenită de la părinţi
şi adevărul zilei in care ne-am
privit: două făpturi uşoare
ce numai
imbrăţişate
ating pământul.
dar marginile rănii rămân
mereu
proaspete,
patul se leagănă la trei metri
sub
lună
şi mă trezesc dintr-o dată
privind cerul.
eu
sunt păzitoarea.
păzesc o lună aproape
rotunjită,
ca o lumina intunecând altă
lumină.
ii vorbesc puţin. plângem şi nu
mai ştim cine pe cine
adoarme.
când plângem mult imi creşte o
bucată
de lună in locul
inimii
şi cerul, negru, se arunca-n
gol.
eu sunt păzitoarea.
sângele năvăleşte in
inimă
urlând
şi n-o poate topi.
pe gură se preling fierea şi
stomacul.
ficatul ţâşneşte printre
dinţi
ca un dop sfărâmat in gura unei
sticle de vin vechi.
aproape nu ştiu când ţipă scurt
plămânii
şi se infig in pământ, trăgând
după ei
cei doi rinichi.
cu diafragma spartă, infăşurată
in jurul gurii ca o
cârpă ruptă
flutur şi flutur şi
fluturând
scot
pe gură oasele
mici.
patru femururi imi stau
in
gât
şi pielea străvezie
crapă
ca un inveliş prea intins peste
inima asta de elefant
care dă trupul
afară
din mine.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
