Ziarul de Duminică

Poezia sub comunism

24.09.2003, 00:00 847



Eroul autohton (V)



Cum spuneam, comunistii isi pot implini destinul eroic infruntand nu numai dusmanul de clasa, ci si natura (in toate manifestarile ei ce tin de incontrolabil) care, opunandu-se progresului, deci necesitatii istorice, joaca, in fond, acelasi rol de inamic politic. De altfel, de la un moment dat, ca si in URSS, va ramane singurul inamic capabil sa loveasca fara avertisment.



Mari servicii poetice vor face producatorilor de eroi catastrofele, calamitatile, furtunile, viscolul, circumstantele exceptionale (accidentele), dificultatile de tot felul, caci ele devin agenti mobilizatori, dezlantuind spiritul de sacrificiu si impunand marile caractere. Elementul natural e odios, intrucat, cum se exprima Dan Desliu despre viscolul din 1954 (subiect gras, exploatat de multi condeieri), este "nepasator de plan, de calendar". El trebuie rapus fara preget, intrucat reprezinta starea inertiala fata de care o societate dinamica e obligata sa riposteze necrutator si fara intarziere.



Cum razboiul nu se terminase de mult, indaratnicia muntelui de a nu se lasa demolat sau strapuns de soldatii partidului era asimilata impotrivirii disperate a fascistului pitit in cazemata: Comanda scurta, raspicata, / O da un tanar cu cojoc. / E comandantul de brigada,- / Porunca suna aprig: "Foc!" // Dusmanul e in fata:- un munte, / Iar oastea - sute de flacai / Cand ies din schimb cu steagu-n frunte, / Parca-s izvoare noi in vai. // Da, totul aminteste frontul: / Transeea, armamentul greu / Care deschide orizontul / In mina fara minereu. // Incet, dusmanul se retrage. / Cu greu cedeaza. Incoltit, / Se opinteste, geme, rage / Ca un balaur de granit // Ades, de ciuda lacrameaza. / Se strange apa pe sub bolti, / Dar tinerii inainteaza. / Dusmanul da din colt in colt. // Din doua parti e strans, ca-n cleste - / si nu-i scapare pentru el. / Munte cu munte se-ntalneste / Dar'mi-te bravii din tunel!" (Petre Solomon, Insemnari de la Bicaz. Batalia din inima muntelui).



Inevitabila e aici si analogia cu balaurul (cel din poveste sau cel razbit de Sfantul Gheorghe), intrucat dusmanul e de regula demonizat, menit categoriei teratologicului spre a nu putea fi, mai apoi, victimizat. Santierul Bumbesti-Livezeni fusese vazut de Dan Desliu, in Cantec de fapta (1949), ca un front de lupta pe viata si pe moarte cu un monstru primejdios, ce nu cedeaza usor. Astfel de infruntari muncitoresti cu natura erau tot atatea ocazii de revelare a eroismului colectiv.



In multe alte cazuri, eroii comunisti au nume si biografii. Citate si evocate copios de critici si popularizate timp de un deceniu de manuale, nume precum Silvester Andrei (din Silvester Andrei salveaza abatajul de A. Toma), Toader si Remes (din Minerii din Maramures de Dan Desliu) au intrat in limbajul sedintelor si, probabil, o vreme chiar in constiinta colectiva ca exemple de eroism in campul muncii.



A. Toma, poet de cabinet, va porni, ca atatia altii in epoca, de la o stire publicata in Scanteia pentru a inchega iute, indiferent la inadvertente, un scurt poem in care faptele sunt conduse si reordonate dupa nevoia artistica a poetului intr-o flagranta ignorare a veridicului. Minerul Boganici Neculai si vagonetarul Silvester Andrei, "fruntasi in intrecerea socialista" si buni fartati, nu apuca sa se bucure de roada bogata/frontul bogat de carbune a noului abataj, ca sunt surprinsi de o surpare a boltii. Trupul lui Boganici este prins sub bolovani: "Deodata, o ploaie de naruitura / Porni din inalt, si cura cu ura, / Tot mai larg casca moartea lacoma-i gura, / Tot mai crunt isi scrasneste deasupra-le coltii, / Cu trosnet pravale si un stalp, propta boltii -/ Trup tanar, minere, sub greu-i tu pici / - Tu n-o sa mai bocani pe-aici Boganici." Primul gand al lui Silvester e sa fuga, "dar un geamat-cutit crunt in piept l-a muscat: / "Geme-un om, un tovaras, lasi sa piara-un fartat?".



Constiinta de clasa invinge si, o data decizia luata, in sapte versuri expeditive se va consuma ceac-pac, intr-o frenezie a verbelor actiunii, o celebra pagina de eroism socialist, comparabila, prin viteza a consumarii deznodamantului, cu cele ale lui Bolintineanu: "Insfaca trei scanduri, insfaca securea - / Lucreaza in friguri, lunatic, aiurea - / Sub grindina mortii din acoperis, / Iute, doua crucis, stalp a treia proptis, / Si peste o clipa, inima-i tipa: / Salvat, abatajul! - grindina stete! / Ai luptat, ai invins, ai fost om, mai baiete."



Cu totul altfel, lent si metodic, compune Dan Desliu, care amana pe cat posibil punctul culminant si deznodamantul unei situatii de un dramatism si asa caznit si caruia doar logica de partid ii poate afla motivatia. Nu se stie de ce si pentru ce un grup de noua mineri (curcanii lui Alecsandri?!) in frunte cu Toader "doinitorul" primeste sarcina de partid de a impinge un compresor pe un drum de munte impracticabil, spre Varful Toroiaga, marginit de prapastii, unde "nici carul, / nici caii inca n-au razbit."



Prin lungime, prin numarul episoadelor paralele, prin includerea in text a unor cantece populare, a fiselor de cadre ale personajelor, prin descrierea unor sedinte de partid, a unor incursiuni de verificare a vigilentei eroilor, a unor scene calde de familie din viata lor ori, din cand in cand, a unor luminoase peisaje socialiste, prin rememorarea unor intamplari sumbre din vremea exploatarii capitaliste, poemul tradeaza ambitia imitarii marilor versificari epopeice sovietice.



Punctul culminat al actiunii se tot amana si pe buna dreptate, caci e prea de tot previzibil tocmai pentru ca e in limitele aberante ale realismului socialist: cand, dupa un efort sisific, agregatul ajuns in varf e gata sa se rostogoleasca in prapastie, Toader impiedica prabusirea cu propriul picior. Versurile care prezinta momentul sacrificiului in numele indeplinirii sarcinii de partid au fost memorate de cateva promotii de elevi: "Parca s-a lasat un nor / pe lumina ochilor / si din cerul inrosit / soarele s-a pravalit / si tot muntele cazu / dara compresorul nu."



Motivul "piciorului care salveaza" sau, altfel zis, al "trupului care se opune" a facut cariera in poezia primului deceniu comunist, plina de catastrofe neverosimile nascocitoare de eroi neverosimili.



 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO