Istoric al creştinismuluin timpuriu, eseist, traducător, om al cetăţii cu o energie debordantă, implicat în nenumărate acţiuni culturale, Cristian Bădiliţă este şi poet. Multe dintre zecile sale de volume publicate sunt de poezie, o parte apărute al Editura Vremea. Ultimele două au fost lansate simultan în urmă cu cîteva săptămâni.
Balade, ofuri şi romanţe
Poeme concepute sub motto-ul versurilor smulse unui cântec de pahar: „mi-au crescut aripi pătrate/ de-atâta singurătate”. Iată unul dintre poeme:
îţi aminteşti, frumoasă doamnă?
îţi aminteşti, frumoasă doamnă, /poemul ce ţi-l voi fi scris/ în ziua din cealaltă toamnă/ când ne-ntorceam din paradis/ şi se roteau deasupra noastră/ prin cearcăne tăcuţii sori/ iar îngerii răuvestitori/ băteau din aripa albastră/ cu semn de treflă subţiori?//A fost pe bune, a fost vis/ intram, ieşeam din paradis?/ Nu-mi amintesc decât această/ poemă scrisă pe o coastă.
Cu praştia după îngeri. Textogravuri
Spre deosebire de precedentul volum, acesta cuprinde mai degrabă poeme-eseu, în formă liberă, uneori aranjate special în pagină în genul unora celebre ale lui Apollinaire
Spre exemplificare:
împotriva iubirii. Oamenii răniţi nu mai pot iubi, dar se ajută şi se înţeleg. Se iubesc, adică se chinuie ca nebunii, doar cei care încă n-au fost călcaţi în picioare de bestialitatea altor iubiri. între adorare şi blestem nu există decât o nuanţă, o simplă nuanţă. Ca între un apus de soare şi o apoca-lipsă. Cât de trişti sunt totuşi oamenii răniţi, care „se sprijină reciproc şi se înţeleg". Asemenea unor cai pur sânge ajunşi să care bălegar. Dar, în fond şi la urma urmei, ca să trăieşti nu-ţi trebuie neapărat performanţă. Iubirea distruge zilnic mii şi mii de vieţi. E mult mai periculoasă decât războiul atomic sau decât cancerul. Nimeni n-o scoate în afara legii, deşi este evident nocivă, criminală. De ce ne încăpăţânăm noi oare să o vedem altfel şi chiar să o venerăm? De ce susţinem că numai cine a iubit a trăit cu adevărat? Dimpotrivă, ar trebui introdus un vaccin împotriva acestei epidemii. Pentru că este vorba de o epidemie. împrăştiată destul de recent pe suprafaţa planetei. Odată cu apariţia timpului liber, odată cu generalizarea apei calde şi mai ales cu moda prezervativelor. Noi, cei răniţi, schilozii de după război, am redescoperit apatia naturii. Starea de funingine a sufletului. Înţelepciunea. Hahahaha-ul!
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
