Mihaela Miroiu este profesor universitar la Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative (SNSPA) din Bucuresti. Ca teoretician, a analizat democratia neliberala in postcomunism, conservatorismul de stanga, politicile de gen in societatea postcomunista, sindromul "feminism room-service". A initiat mai multe actiuni in domeniul invatamantului - reformarea studiului filosofiei (1990-1993), programele de cultura civica pentru licee (1995) -, avand, in plus, o bogata activitate publicistica, in reviste ca Dilema Veche, 22, Curentul si aLtitudini.
- Sunteti profesor la SNSPA si teoretician politic. Sunteti in egala masura si un critic al politicii?
- Nu poti fi o teoreticiana a politicii fara sa faci analiza critica a acesteia. Nu descriem pur si simplu politica, o analizam dupa repere normative referitoare la democratie in gandirea politica a timpului nostru. In acest sens, fiecare dintre noi are anumite paradigme de interpretare a domeniului, in functie de care analizeaza critic procesele si institutiile politice.
In mare, abordarea normativa la care ader este a liberalismului bunastarii generale, cu accente feminist-liberale. Din aceasta perspectiva teoretizez politica, predilect pe cea romaneasca. In afara unor studii publicate in volume si reviste de specialitate, interpretarea teoretic-critica data de mine politicii este sintetizata in cateva volume de autor si coautor: Romania. Starea de fapt (impreuna cu Vladimir Pasti si Cornel Codita, 1997), in care diagnozam societatea romaneasca prin doua caracteristici majore: "societate de supravietuire" si "democratie de vitrina"; Societatea retro - 1999 (analiza conservatorismului de stanga in Romania primului deceniu de tranzitie); Drumul catre autonomie. Teorii politice feministe - 2004 (o interpretare a teoriilor feministe tinand cont si de miscarea din Romania, precum si una dintre primele abordari est-europene in teoria politica feminista).
- Ce sunt politicile de gen? Cum se studiaza ele la noi?
- Aproape toate politicile sunt de gen, fiindca se aplica oamenilor-barbati si oamenilor-femei. Experientele si interesele femeilor si barbatilor sunt asemanatoare, dar si diferite. Iata cateva exemple: 1. Exista experiente pe care le au numai femeile: sarcina, avortul, nasterea, alaptarea. Daca statul interzice avortul, aceasta este clar o politica de gen de tip patriarhal, fiindca nu femeile decid asupra facultatilor lor reproductive. Daca interzice cezarienele sau le limiteaza, la fel. Daca femeile dispun de facultatile reproductive este o politica liberal-feminista. 2. Exista experiente majoritar femeiesti (cele pe care barbatii le au mult mai rar): cresterea activa a copiilor, ingrijirea casei, a bolnavilor, a varstnicilor, violenta domestica, hartuirea sexuala, prostitutia, sclavia sexuala, pornografia, violul. Fata de aceste experiente, statul poate sa fie pasiv, sa nu intervina, poate interveni in favoarea barbatilor sau poate face politici pro-femei sau pro-victime, crese, gradinite, camine de batrani, asistenta pentru victimele violentei domestice, incriminarea hartuirii sexuale, a prostitutiei, interzicerea pornografiei, pedepsirea drastica a violului s.a.m.d. Gratie presiunilor UE, Parlamentul a inghitit acquisul pe aceasta tema si a avansat, macar legislativ. 3. Femeile sunt, de regula, subordonate barbatilor si dependente de acestia. Nu au sanse egale la resursele de bani si de putere politica. Traditia face din barbat "cap", iar societatea recompenseaza ceea ce fac femeile cu mai putini bani. Fiind platite mai prost, multe femei depind de soti sau de mai multi barbati. Politicile patriarhale dau barbatilor partea leului. In zonele bugetare, salariile cele mai mici sunt in domeniile feminizate ca forta de munca - educatie, sanatate, cultura, iar cele mai mari in domeniile masculinizate - servicii secrete, armata, politie, jandarmerie. Legile le fac in proportie de aproape 90% barbatii. Presedintele tarii, sefii Camerelor, presedintele Curtii Constitutionale, peste 92% dintre primari sunt barbati. Parlamentul a votat Legea egalitatii de sanse, dupa care, politic, a fost asezata in vitrina cu legislatie europeana. Egalitatea de sanse nu exista. Inca. 4. Barbatii nu sunt discriminati in baza genului lor, femeile da. Ei nu se expun misandriei asa cum femeile se supun misoginismului. Politicile de eliminare a discriminarii si de combatere a prejudecatilor sunt absolut necesare. Primele sunt la inceput. Prejudecatile insa stau bine mersi la locul lor, in mass-media, in manualele scolare, in relatiile cotidiene. Politica nebugetata este demagogie curata. In aceasta privinta, in Romania, nedandu-se nici un ban, nu s-a facut nici o politica.
- Cat de mult se studiaza la noi aceste realitati?
- Toate cele de mai sus se studiaza sistematic doar la programe de master (la SNSPA si la Universitatea "Babes-Bolyai") si in cateva ONG-uri. In rest, sunt studiate de catre cercetatori individuali, fara ca universitatile sau institutiile guvernamentale sa faca o politica din studiul si din politicile echitatii de gen.
- Intr-una dintre lucrarile dvs. folositi termenul "feminism room-service"...
- Da, folosesc acest termen in capitolul "Barbatii statului, femeile pietei", din cartea Drumul catre autonomie si in mai popularul volum de publicistica Nepretuitele femei (2006). Prin "feminism room-service" inteleg preluarea in legislatia romaneasca a achizitiilor valului II al feminismului occidental, fara ca acesta sa fie rezultatul politicii interne sau al unei miscari politice feministe in Romania. Sindromul "room-service" este mai general in legislatia romaneasca actuala. Aceasta s-a nascut mai ales prin copy-paste din acquisul comunitar.
- Ati afirmat ca sunteti o feminista de serviciu. Chiar va simtiti astfel?
- Inca ma simt asa, o data ce in spatiul public suntem inca inghitite prea putine si prea putin.
- Dupa o perioada in care atinsese forme de exprimare de o extraordinara indrazneala, feminismul militant pare sa fi obosit. Mai este nevoie astazi de el?
- Feminismul va exista asa cum a existat mereu, atata vreme cat femeile vor fi tratate ca si cetateni si oameni de rangul II, cat ideile si interesele lor vor fi ignorate. Dar se va potrivi mereu cu contextul social, istoric, politic si cultural. Vestul este din anii '90 in feminismul valului III, cel al autonomiei. Romania a ajuns la "concluziile" feminismului valului II sarind peste premise. Femeile din comunitatea rroma traditionala abia incep valul I in propria comunitate. Femeile din tarile islamiste viseaza sa-l inceapa.
- Ce va preocupa in prezent, ce scrieti, in ce proiecte sunteti implicata?
- Am trimis de curand la tipar, la Editura Polirom, un nou volum de publicistica: Dincolo de ingeri si draci. Etica in politica romaneasca. Lucrez cu doctoranzii mei la un proiect de cercetare in care vrem sa aflam si sa analizam interesele politice reale ale cetatenilor, nu cele inventate de politicieni. Apoi vom face proiecte de politici publice, sperand ca nu vom lupta iarasi cu morile de vant.
- In incheiere vreau sa va provoc la a defini raportul feminism-feminin, doi termeni intre care nu de putine ori s-a pus semnul inegalitatii absolute.
- Cea mai mare parte a societatii romanesti contemporane nu stie mai nimic despre lupta pentru drepturile femeilor si pentru dreptate de gen. Feminismul nu se opune femeiescului in nici un fel, nici femininului, ci folosirii acestora ca argumente de inferiorizare, de prostire si de marginalizare a femeilor.
Interviu realizat de Marcela Gheorghiu
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
