Savantul autist, acum in varsta de 28 de ani, a fost un copil dificil. Pana la 2 ani era zgomotos si agitat; ulterior, sunetele pe care le emitea au inceput sa se vatuiasca, pe masura ce acelea care veneau din afara spre el dobandeau ascutimea strigatului. La 4 ani ajunge in spital, in urma unei crize de epilepsie. Se pare ca aici s-a declansat totul: "Multi neurologi, afirma Daniel Tammet in Memorii, spun ca harul meu este o consecinta a epilepsiei. Poate ca in acea clipa creierul meu a suferit niste teribile stricaciuni, pe care apoi le-a reparat creand tot soiul de derivatii. Imi amintesc ca, de foarte multa vreme, vad cifrele si formele in culori. Ele au fost dintotdeauna singurul meu adapost. Un univers foarte bland, unde ma pot plimba in siguranta. Bunaoara imi puteam petrece ore in sir cautand numerele prime." Incapatanarea parintilor sai, care refuzau sa-l considere handicapat (cu largul concurs al medicilor care, la vreme aceea, inca nu diagnosticasera forma sa de autism, sindromul Aspeger), il aduce pe bancile unei scoli normale. Unde, evident, traieste cea mai cumplita forma de singuratate, cea in mijlocul oamenilor. "Aveam sentimentul ca m-am nascut intr-o tara care nu era a mea, intr-o familie care-mi era straina, de parca as fi fost un extraterestru. De aceea nu povesteam nimanui ce-mi trecea prin cap. Cand mama intra la mine in camera, simplul zgomot al pasilor ei pe scari capata, pentru mine, o rezonanta ingrozitoare." Intre timp, Daniel a invatat sa povesteasca si sa se povesteasca, asa incat toate furtunile de sub teasta au inceput sa i se domoleasca. Ba chiar sa se stinga de tot, pe masura ce se imprieteneste tot mai mult cu cuvintele si cu cifrele. Vocalele i se par mult mai frumoase decat consoanele, asa incat vorbele din limba tarii sale interioare, manti, sunt predominant vocalice. Iar limba functioneaza prin asocieri de imagini: cuvantul "intarziere" este exprimat prin sintagma "datorie a orelor", iar cuvantul "gradina" este intotdeauna galben. Ca sa-l testeze, pentru ca de multa vreme Daniel a devenit un soi de piatra Rosetta pe care isi exerseaza talentele numerosi Champollioni ai medicinei, neuropsihiatrii procedeaza la exercitii disruptive: ii arata cuvantul gradina scris cu rosu pe o hartie. "Pentru mine e foarte dezagreabil, mi se pare de-a dreptul oribil, ne incredinteaza Dammet. Dar, in acelasi timp, este extrem de util si de provocator, pentru ca asta ma ajuta sa inaintez si sa inteleg mai bine ceea mi se petrece in cap." Cobai pentru altii, dar si pentru el, cu o curiozitate venita parca dintr-o alta maladie, necunoscuta, Daniel a inceput sa duca o viata sociala aproape banala. In armata de prieteni-cuvinte au patruns timid si prietenii-oameni, este un autor apreciat, a facut chiar si un turneu de promovare a memoriilor sale in SUA, iar aici l-a cunoscut pe Kim Peek, alt genial autist, cel care a slujit de model pentru personajul Raymond Babbit. Si pentru ca realitatea sa imite perfect filmul, a acceptat sa joace black-jack intr-un cazinou din Las Vegas. Evident, a spart banca si asta nu oricum, ci sub lentila camerelor tv de la BBC.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
