Ziarul de Duminică

Povestea unei victorii uluitoare/ de Ziarul de duminică

Povestea unei victorii uluitoare/ de Ziarul de duminică

Autor: Ziarul de Duminica

06.03.2014, 23:54 106

Michael K. Jones

Stalingrad

Cum a triumfat Armata Roşie

Editura Corint

Traducere de Alfred Neagu. Cuvânt-înainte de Adrian Cioroianu: „Stalingradul a fost cea mai sângeroasă bătălie a celui de-al Doilea Război Mondial. A fost bătălia bătăliilor de pe Frontul de Est. A fost, probabil, încleştarea al cărei deznodământ a trasat istoria continentului european pentru deceniile viitoare. Nimic din ce era înainte de Stalingrad nu a mai rămas aidoma după. Martoră, la scara redusă a unui stat, este chiar istoria României – în care anul 1943 reprezintă, din perspectiva a ceea ce avea să urmeze, un moment mai important decât suntem îndeobşte pregătiţi a accepta. Volumul lui Michael K. Jones are precizia narativă a unei analize de maximă calitate (…) nu am nicio reţinere în a spune că Stalingrad este una dintre cele mai bune cărţi despre cel de-al Doilea Război Mondial cu care cititorul român a avut şansa de a se întâlni în ultimele decenii.”

Autorul şi-a concentrat atenţia asupra luptelor de apărare a Stalingradului, realizate de Armata 62 (comandant – general-locotenentul Vasilii Ciuikov) din cadrul Frontului Stalingrad (condus de general-colonelul Andrei Eriomenco). Armata 62 a fost forţa militară care a apărat nemijlocit Stalingradul – oraş ce se întindea pe o distanţă de 40 km pe malul drept (de vest) al fluviului Volga. Autorul a găsit un grup de veterani ai Bătăliei de la Stalingrad care au povestit scene din timpul acelor lupte. În plus, a folosit Jurnalul de război al Armatei 62, păstrat în Arhiva Ministerului Apărării al Federaţiei Ruse din Podolsk, alte surse din aceeaşi arhivă, materiale personale ale lui Vasilii Ciuikov, puse la dispoziţie de către fiul comandantului sovietic, materiale din arhivele germane, precum şi literatura de specialitate, publicată în limba engleză. Evenimentele sunt expuse în ordinea cronologică, atenţia principală fiind atrasă asupra modului de apărare a oraşului Stalingrad de către comandamentul sovietic, în condiţiile în care, la 28 iulie 1942, Iosif Stalin a dictat Ordinul nr. 227, intrat în istorie cu titlul „Nici un pas înapoi!”. Dictatorul de la Kremlin a rămas stupefiat când a văzut pe hartă uriaşele pierderi teritoriale şi umane ale URSS în vara anului 1942 şi când a auzit de panica ce cuprinsese Armata Roşie (cu comandanţii ei) după înfrângerea de la Harkov. Ordinul nr. 227 obliga militarii să nu se retragă de pe poziţiile ocupate fără a avea ordine de sus, iar pentru a îndeplini acest deziderat s-au constituit detaşamente de stopare din trupele NKVD-ului, care aveau ordinul să împuşte pe oricine, care se retrăgea.

 

Aurel Ionescu

Străzi din Bucureşti şi numele lor

I - Nume de aviatori

Editura Vremea

Cercetătorul ştiinţificAurel Ionescu a absolvit Liceul „Matei Basarab” în 1965. Este licenţiat al Institutului Politehnic din Bucureşti, Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii, în 1970. Între 1971 şi 1998, a fost cercetător în domeniul laserilor la Institutul de Fizică Atomică din Bucureşti-Măgurele. A contribuit la realizarea unor sisteme de măsură şi control bazate pe interferometrie cu laser pentru cercetare şi industrie. A obţinut, cu un colectiv, Premiul Academiei R.S.R., în 1982, pentru grupul de lucrări „Standarde optice de frecvenţă în interferometria cu laser”. Autor de lucrări şi comunicări ştiinţifice.

Din 2004 s-a dedicat unui alt domeniu de cercetare, acela al istoriei oraşului Bucureşti. A petrecut mai mulţi ani studiind vechi dosare şi documente la Serviciul Municipiului Bucureşti şi Direcţia Arhive Naţionale Istorice Centrale din Arhivele Naţionale, la Direcţia Evidenţă Imobiliară şi Cadastrală şi Direcţia Administraţie Publică din Primăria Capitalei, pentru a descoperi şi ordona informaţii inedite din domeniul nomenclaturii urbane a Bucureştiului.

Apariţia şi dezvoltarea oraşului Bucureşti au determinat o evoluţie târzie a formelor de împărţire teritorială şi a toponimiei specifice. Primele forme de coagulare a comunităţilor au fost parohiile sau mahalalele, constituite în jurul bisericilor. Gruparea locuitorilor pe ocupaţii a constituit un element important, la fel ca în cazul uliţelor şi podurilor.

Marcat profund de marile demolări din ultimii ani ai perioadei comuniste, Bucureştii şi-au recăpătat, după 1989, o parte din tradiţie şi valori, inclusiv prin revenirea la unele dintre toponimele pe care le credeam pierdute.

Dacă denumirile străzilor constituie o modalitate de a cunoaşte un oraş, vă invităm să (re)descoperiţi Bucureştii aflând mai multe despre cei care au dat nume unora din străzile lui.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO