Ziarul de Duminică

Poveştile de dragoste ale spionilor (X): Amorul unei „cârtiţe”/ de dr. Alexandru Popescu

O cârtiţă încătuşată: Ames

Galerie foto

Autor: Dr. Alexandru Popescu

23.01.2014, 23:38 294

O „galerie de trădători”

Denumirea  sugestivă de „cârtiţă”  se referă la un agent care acţionează în interiorul unei organizaţii de cele mai multe ori guvernamentale, făcând parte din aceasta,  în interesul unei puteri străine, ceea ce îl face să se deosebească de alte categorii de spioni, cum ar fi „agentul de penetrare”, „acoperit”, „adormit” , care pătrund, se insinuează în interiorul unui serviciu de informaţii, militar etc.

Termenul (de la cuvântul englez „mole”) a fost introdus de romancierul  John Le Carré în romanul său „Tinker, Tailor, Soldier, Spy” (1974), dar se pare că el a fost folosit şi de Sir Francis Bacon în a sa „History of the Reign of King Henry VII” (1626).

În general, se consideră că cele mai importante „cârtiţe” au fost agenţii din „grupul de la Cambridge”, dar, de fapt, ei nu aparţin pe de-a întregul acestei categorii de spioni, căci nu au făcut parte iniţial din organizaţiile, serviciile, ministerele în interiorul cărora au acţionat.

„Cârtiţe”  autentice sunt însă spioni care, în perioada Războiului Rece, în Statele Unite au acţionat mai ales în serviciul Uniunii Sovietice, într-un număr fără precedent, constituindu-se  într-o adevărată „galerie de trădători”, domeniu în care SUA deţin un neonorant „record”.  Astfel, în mod paradoxal, cele mai multe „cârtiţe” au acţionat chiar în interiorul agenţiei de spionaj CIA (David Henrry Barnett, William Kampiles, Harold James Nicholson, Aldrich Ames), dar şi în FBI (William Kampiles, Robert Hanssen)  şi  în forţele armate (John Anthony Walker , James Hall III). Există unele trăsături care caracterizează  activitatea lor: s-au oferit de cele mai multe ori voluntar să spioneze, mai ales din interese materiale.

Dar există şi „cârtiţe” cu un destin şi o motivaţie mai complicate, sugerate de dictonul francez „Cherchez la femme” . Este cazul lui Aldrich Ames care, în afară de cupiditate, a devenit spion din cauza unei „poveşti de dragoste”.

„Performanţe entuziasmante” şi… avertizări

Ames s-a născut în 1941,  într-o familie onorabilă, părinţii săi lucrând în învăţământ. (Cred că o cercetare statistică ar putea demonstra că numeroşi viitori spioni, chiar de anvergură, provin din asemenea familii, unul din motivele pentru care ei s-au angajat în activităţi informative fiind probabil şi acela de a „evada” dintr-un mediu considerat prea „conformist”)

Destul de devreme, în 1952, Ames începe să lucreze pentru CIA pentru care va activa cu unele  intermitenţe.

Din 1959, studiază la Universitatea din Chicago culturi străine şi istorie universală. În cele din urmă obţine o diplomă la Universitatea „George Washington”.  Continuă să lucreze la CIA deşi are probleme cu consumul de alcool şi conflicte cu poliţia.

În 1969, se căsătoreşte cu Nancy Segebarth, care lucra şi ea în cadrul CIA, dar va trebui să demisioneze pentru că regulamentul nu permitea ca ambii soţi să activeze în Agenţie.

În 1972, Ames se reîntoarce în CIA, activând timp de cinci ani în cadrul Diviziei pentru Uniunea Sovietică şi ţările din Europa de est. Performanţele sale sunt caracterizate în general, „entuziasmante” pentru felul în care planifica  operaţiunile. Avertismentele privitoare la excesele sale alcoolice apar în dosarul său, dar nu li se dă curs, ca şi tendinţelor sale de a-şi procura bani.

(Este totuşi ciudat că, în destul de numeroase cazuri, CIA şi FBI, deşi avertizate de moralitatea îndoielnică a unor agenţi, a comportamentului lor asocial, au intervenit cu mare întârziere, ceea ce poate explica numărul destul de mare de trădări care s-au înregistrat în Statele Unite).

 

Dragoste la Acapulco

Se pare că soarta de spion a lui Ames a fost pecetluită de una dintre multele „poveşti de dragoste” în care a fost implicat şi anume după ce este mutat, în 1981, în Mexic, soţia sa rămânând în Statele Unite.

Performanţele sale profesionale sunt de data aceasta mediocre. În schimb, se angajează în trei relaţii extraconjugale. În 1982, începe o asemenea relaţie cu María del Rosario Casas Dupuy, ataşat cultural al Ambasadei Columbiei, dar, de fapt informator CIA. O femeie deosebit de frumoasă şi inteligentă. De fapt, ea acţiona şi pentru DGI, serviciul de spionaj al Cubei, iar lui Ames i se dăduse sarcina să o transforme în agent dublu, mizându-se pe faptul că s-ar putea ca ea să fie deziluzionată de excesele regimului Castro.

Încep să-şi petreacă sfârşiturile de săptămână la Acapulco, una din cele mai scumpe staţiuni din Mexic, unde fac amor pe plajă.  Deşi relaţia era cunoscută între colegii săi, Ames nu-şi informează  superiorii în legătură cu aceasta. Şi aici provoacă incidente din cauza exceselor alcoolice.

 

O femeie cheltuitoare

În 1983, se reîntoarce la Washington, devenind responsabil al unuia din cele mai „sensibile” departamente, responsabil cu contrainformaţiile sovietice, având acces la planificarea operaţiunilor împotriva KGB. Ames  este şi protagonistul unei operaţiuni de dezinformare, după care URSS era în curs de a desfăşura un vast program de înarmare. Se obţine însă un efect invers, căci preşedintele Reagan lansează iniţiativa de apărare strategică „Războiul stelelor”.

În octombrie 1883, Ames divorţează, acceptând să asigure un venit substanţial pentru fosta sa soţie. Mai târziu, va pretinde că aceasta i-a creat dificultăţi financiare, ceea ce îl va face să accepte „colaborarea” cu spionajul sovietic.

În sfârşit, informează CIA despre relaţia sa cu Rosario. Aceasta se va dovedi o mare cheltuitoare, ceea ce îi provoacă alte probleme financiare lui Ames.

Continuă  să se întâlnească cu diplomatul sovietic Serghei Şuvachin, informând CIA că încearcă să îl recruteze, dar, în realitate, primind sume importante de la acesta. La judecarea sa, se va dovedi că Ames (nume de cod “Rick”), primise de la sovietici 4,6 milioane de dolari, ceea ce i-a permis să ducă un stil de viaţă luxos inaccesibil pentru un agent CIA. Va pretexta că banii i-au provenit de la o rudă bogată a lui Rosario, dar investigaţiile CIA stabilesc că aceasta nu corespunde adevărului, dar Agenţia continuă să se mişte „încet”.

 

 „Cel mai bine plătit spion american”

Totuşi, după eforturi îndelungate şi laborioase (ancheta începuse încă în 1986) în februarie 1994, Ames şi soţia sa sunt învinuiţi pentru spionaj în favoarea URSS. În demascarea lui Ames un rol deosebit l-a jucat agenta CIA Jeanne Vertefeuille care va scrie şi o carte despre el.

La proces, Ames se dovedeşte un amant „leal”:  se oferă să facă mărturisiri complete, dacă Rosario este eliberată, dar instanţa refuză.

În cele din urmă, Ames se declară „vinovat” şi este condamnat la închisoare pe viaţă. În faţa instanţei nu a putut să justifice, pentru o anumită perioadă, un venit de 30.000 dolari pe lună, o maşină Jaguar  şi o casă în valoare de 540.000 dolari. În tot cazul, s-a stabilit că, până în acel moment, Ames fusese cel mai bine plătit spion american.

În închisoare, Ames mărturiseşte unui deţinut că este dezamăgit, căci KGB nu a făcut nimic pentru a-l „schimba” cu un alt agent, cum se mai procedase.

Rosario este condamnată la cinci ani închisoare, între altele, şi pentru …evaziune fiscală. După executarea pedepsei, Rosario este trimisă în Columbia unde probabil trăieşte şi acum…

„Recordurile” lui Ames

S-a stabilit că Ames este vinovat pentru moartea şi deconspirarea  unui important număr de agenţi CIA sub acoperire capturaţi, „surse” şi defectori, între care Vitali Iurchenko,  generalul  Dmitri Poliakov, colonelul Oleg Gordievskyi şi alţii. Astfel, datele transmise KGB-ului de către  Ames contribuie la compromiterea a 100 de operaţiuni ale CIA peste hotare şi la executarea a 10 agenţi.

Este greu de stabilit un alt exemplu similar în întreaga istorie a spionajului şi totuşi acest „record” său a fost depăşit de o altă „cârtiţă” în FBI, Hanssen.

 

„Circul trădării”

În ciuda caracterul abject al lui Ames, figura sa a inspirat o serie de producţii literare şi cinematografice, probabil din cauza „poveştii lui de dragoste”.

 În 1998, se realizează un film despre „cariera” lui Ames, ca „trădătorul din interior” („Aldrich Ames: Traitor Within”).

Studiourile ABC produc un serial bazat pe volumul referitor la „circul trădării” lui Ames („Circle of Treason: A CIA Account of Traitor Aldrich Ames and the Men He Betrayed” de Jeanne Vertefeuille).

În 1995, Tim Weiner publică volumul „Betrayal: The Story of Aldrich Ames, an American Spy”, iar , în 1997, apare romanul „Icon” de Frederick Forsyth, avându-l la erou principal pe Ames.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO