…astfel o prezintă un ziar american pe Svetlana Ogorodnikova, spioana care emigrase, se pare ilegal, în Statele Unite în 1970 împreună cu soţul ei, Nikolai, şi desfăşurase activităţi de spionaj pentru URSS.
Termenul destul de ambiguu presupune, în ceea ce priveşte „sexul slab” (vorbă să fie…), pe lângă calităţi legate de aspectul exterior (desigur trebuiau să fie foarte frumoase, deşi şi aici „de gustibus”) şi anumite însuşiri care le fac apte pentru activităţile informative (inteligenţă, abilitate şi, nu în ultimă instanţă, curaj). De o asemenea caracterizare şi altele asemănătoare se bucuraseră de-a lungul vremii (de la Mata Hari „citire”) o serie agente recomandate de „performanţele” lor informative şi lista rămâne deschisă, dacă ne gândim la o altă agentă care a primit un „calificativ” similar, Anna Chapman, arestată în 2010, împreună cu o reţea de spioni pentru Federaţia Rusă, în Statele Unite.
Spionul cu opt copii
Svetlana Ogorodnikova, specializată de KGB în identificarea persoanelor apte de a fi recrutate de către spionajul sovietic, se poate mândri cu performanţa de a fi recrutat pe primul agent care a acţionat în interiorul FBI de la înfiinţarea sa, Richard W. Miller din cadrul biroului teritorial din Los Angeles, intrat în agenţie în 1964.
De fapt, deşi la judecată a pozat ca „victimă” a frumuseţii Sveltanei, pe care a descris-o ca o femeie „fermecătoare, vivace”, Miller se oferise el însuşi să transmită consulatului sovietic din Los Angeles informaţii, motivul fiind acelaşi ca la alţi numeroşi spioni: „banul”. A solicitat 50.000 şi ulterior alte sume. Din punctul lui de vedere, pretenţia lui Miller ar părea îndreptăţită, dacă ţinem seama că era tată a opt copii. În 1988, el divorţase.
Miller a transmis o cantitate apreciabilă de documente clasificate, între care un manual de contrainformaţii al FBI.
În tot cazul, colegii lui Miller îl descriu ca o persoană „plină de ifose şi inept”. În 1982, un psiholog l-a declarat pe Miller „instabil emoţional”, faptul că el reuşise să urmeze cursurile Academiei FBI fiind considerat un mister.
Cu toate acestea, el nu s-a dovedit lipsit de iniţiative, între care aceea de a fugi ulterior cu iubita sa la Viena.
Nu a mai apucat pentru că a fost arestat în 1984, împreună cu agenţii KGB cu care colaborase. La procesul intentat, care a durat nu mai puţin de două luni şi jumătate, Miller s-a apărat destul de inabil, pretinzând că documentele furnizate nu aveau o importanţă informativă deosebită. Iniţial, a pledat ca „nevinovat” şi a pretins că acţionase ca agent dublu.
În februarie 1986, Miller a fost condamnat la 50 de ani de închisoare şi o amendă de 60.000 de dolari. A fost eliberat în 1994.
„Entuziastă în amor”
…astfel a descris-o Miller pe Svetlana („enthusiastic in their lovemaking”), deşi vorbea îngrozitor englezeşte. În tot cazul, instanţa a considerat-o o persoană deosebit de periculoasă, deşi ea a declarat că nu l-a silit în nici un fel pe Miller să spioneze, dar, în cele din urmă, a pledat ca „vinovată”. Instanţa a stabilit că soţii Ogorodnikov au mai contribuit şi la recrutarea altor agenţi în Statele Unite.
A fost condamnată la 18 ani de închisoare, iar soţul ei la opt. Svetlana a rămas un timp în închisoare şi după eliberarea „iubitului” ei. A fost eliberată după 11 ani şi obligată să părăsească Statele Unite.
Ulterior s-a stabilit că soţii Ogorodnikov participaseră şi la alte acţiuni, între care „vânarea” (urmărirea) defectorului Stanislav Levcenko în Statele Unite, condamnat la moarte în URSS.
Soarta acestui „cuplu de îndrăgostiţi” a inspirat o serie de volume, între care „Sleeping with Moscow” (1987) de Anatole Verbitsky, Dick Adler şi „Sleeping with the FBI” (1993) de Russel Waren Howe.
„Cu spioana în pat”?
Într-adevăr titlurile volumelor amintite pot fi aplicate şi în alt caz, acela al omului de afaceri şi magnatului de presă Rupert Murdoch, proprietar al „imperiului media” „News Corporation” care se extinde la nivel mondial, iar ziarele sale sunt considerate extrem de influente.
În general, este vorba de un personaj controversat mai ales după ce în presă au apărut informaţii după care soţia sa, Wend Deng, cu care se căsătorise în 1997, ar fi fost spioană chineză instruită în Hong Kong şi ar avea legături cu „Armata populară de eliberare” (PLO) din cadrul forţelor navale ale R.P. Chineze. De altfel numele său de fată înseamnă „revoluţia culturală”. Aceasta venise în Statele Unite cu o „viză de student” şi urmase cursuri de management şi film. În 2011, produsese pelicula sa de debut despre copiii din China.
În 2013, Murdoch a intentat divorţ, invocând „diferenţe ireconciliabile” (între cei doi era o diferenţă de vârstă de 37 de ani).
Un „happy-end” amoros
Au existat însă şi „poveşti de dragoste” ale spionilor cu final fericit.
Atunci când a fost arestat pentru conducerea maşinii în stare de ebrietate, diplomatul Oleg Adolfovici Lialin (1937-1995), de fapt spion sovietic în Marea Britanie, oferă informaţii importante în schimbul unei noi identităţi, ca om de afaceri. Aceste date au dus la expulzarea a 105 agenţi sovietici, fiind cea mai amplă operaţie contrainformativă desfăşurată, până în acel moment, în Marea Britanie. De fapt, a fost vorba de prima defectare a unui ofiţer de informaţii după al Doilea Război Mondial.
Pentru Lialin a fost un „schimb avantajos” , căci astfel putea să îşi continue existenţa alături de secretara Ambasadei URSS, Irina Tepliakova, cu care avea o relaţie sentimentală. Lialin a primit de la MI5 o nouă identitate de om afaceri de care a beneficiat până la moartea sa.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
