Editurile noastre publică sute de cărţi în fiecare lună, o enormă producţie de carte, care copleşeşte de-a dreptul cititorul intrat într-o librărie. Prin rubricile diverse ale „Ziarului de duminică”, rubrici care au ca subiect cartea, ne-am propus să fim un ghid pentru cel care doreşte să se informeze, încât, atunci când ajunge într-o librărie, să se poată orienta mai uşor. La „Cartea de literatură” sunt semnalate cărţi aflate deja pe rafturi, între care facem, fireşte, o selecţie. La fel se întâmplă cu cartea de istorie, de ştiinţă, de economie, de artă. Le sunt destinate cronici cărţilor asupra cărora merită să ne oprim mai mult, din diverse motive, explicate pe larg de cronicarii literari ai ziarului. Atenţie aparte mai primesc colecţiile. Asupra unui titlu tradus ne oprim pe îndelete în fiecare număr. Din noianul de volume în curs de apariţie sau în pregătire alegem câte unul pe care îl prezentăm printr-un fragment, sperăm incitant, la rubrica „Avanpremieră”. În sfârşit, în cadrul rubricii de faţă, am invitat editurile să ne semnaleze câte o carte aflată în pregătire, să ne prezinte, pe scurt, de ce merită acea carte să apară, să fie cumpărată şi citită.
La apropiatul Târg de Carte Gaudeamus vor fi lansate un număr impresionat de titluri. Am adresat câtorva scriitori români care au publicat volume la Editura Cartea românească întrebarea „Ce înseamnă titlul nou lansat la Bookfest în creaţia dvs?”
Cristian Tudor Popescu (foto 1) – Filmar
Filmar e o carte cu filme, aşa cum un film e cu Dustin Hoffman. Filme de cinema şi filme în regia vieţii. Înseamnă întoarcerea mea în intersecţia dintre literatură şi cinematograf, unde am vrut întotdeauna să exist.
Tudor Caranfil (foto 2) – Dicţionar subiectiv al realizatorilor de film românesc
N-as vrea să fiu patetic, dar inseamna încununarea unei bibliografii. La 82 de ani, a scrie înseamna a munci din greu: cuvintele nu mai raspund la apel, ideile isi pierd zborul pe parcursul consemnarii, atentia fuge mereu, scapata de sub control. Dati-mi voie sa ma indoiesc ca voi mai avea indrazneala si puterea unei alte scrieri de intindere. E timpul odihnei! Cu atat mai fericit, sunt insa, ca am apucat sa dau tiparului cartea pe care am visat-o o viata, cu staruinta in ultimii ani ai ei. Am insotit cinematografia romana timp de cinci decenii. Nici nu-mi vine sa cred ca am trait atat. Si mereu in razboi, pentru a intretine focul adevaratelor valori. Mereu de paza sa nu se stinga. George Calinescu spunea ca un adevarat critic de arta e negru in cerul gurii. Eu am hamait cat m-a tinut gura! Nu stiu daca negreala cerului (gurii!) a fost vizibila, cert este insa ca mi-a adus renumele unui denigrator al cinematografiei romanesti. Accept! Un denigrator al trivialitatii, da! Al mediocritatii, da! Gata oricand sa ma iau la harta pentru afirmarea autorilor autentici. Si, intr-un fel, ceea ce prezint acum, sub titlul unui „dictionar subiectiv”, este si propria mea autobiografie.
Răsvan Popescu (foto 3) – Cutia cu maimuţe. Jurnal
„Cutia cu maimute” este o incercare de a stoca pe hartie viata care scapa printre degete, intr-un moment de nevroza colectiva, anii 2010- 2013. Si totodata este pentru mine al doilea jurnal , dupa „Purtatorul de cuvant”, care se opreste in anul 2000. Mai departe am scris proza si scenarii de film. Se pare ca atunci cand realitatea o ia la vale ma agat ca de un pai de acest gen mai usor , viata pe sarite . Este o formula in care poate sa incapa ce se intampla cu mine si ce se intampla cu tara. Imaginati-va un om care in fiecare zi se aseaza sa scrie, dar de fiecare data masa aluneca , fuge cu el. Tema mea este teama de irosire intr-o societate care orice ar face, nu poate iesi din marasm.”
Adelin Petrişor (foto 4) – Ţara cu un singur gras
„Tara cu un singur gras” este dovada ca si cele mai complicate proiecte jurnalistice se pot realiza la un moment dat. Dupa ce m-am luptat ani in sir pentru a ajunge in Coreea de Nord, la intoarcere am vrut să folosesc abolut tot ce am vazut, am simtit, am trait in tara familiei Kim. Asa ca am realizat un reportaj ( „Coreea de Nord, nimic de invidiat”) ce a rulat la TIFF si Astra Film, am scos un album foto „Coreea de Nord, un lagar cat o tara”. Cu cateva dintre fotografii am castigat categoria Editorial non-pro la International Photography Awards, Los Angeles, 2012. Am adunat experientele nord-coreene in cartea „Tara cu un singur gras”, o carte care as vrea sa le arate tinerilor ce inseamna o dictatura si celor mai putin tineri sa le amintesca de perioada de dinainte de 1989. Uneori avem impresia ca raul nu se mai poate intoarce, insa, cand ma uit la politicienii nostri ma gandesc ca o noua dictatura nu e un scenariu chiar imposibil. Pentru mine vizita la Phenian a fost infricosatoare pentru ca mi s-a parut o calatorie in timp intr-o Romanie fara Revolutia din Decembrie.
Adrian Şchiop (foto 5) – Soldaţii. Poveste din Ferentari
Am locuit patru ani în Ferentari şi vroiam să fructific experienţa asta, să n-o las să moară. La fel ca în cazul manelelor, despre care tot deşteptul are o opinie avizată, deşi nu le ascultă, şi cu Ferentariul e la fel - tot bucureşteanul se pricepe la Ferentari, deşi nu a călcat pe acolo, şi te sfătuieşte să nu-l calci, că e grav ce se întâmplă. Or, în corul ăsta de relatări apocaliptice, am vrut să aduc un punct de vedere mai echilibrat şi mai nuanţat. Dan Sociu a zis-o bine: nici activist, nici victimizator, ci oarecum realist. Da, există droguri, există infracţionalitate, dar în nici un caz nu intri la costum şi diplomat şi ieşi la chiloţi din cartier. Marea masă a celor care locuiesc acolo sunt muncitori sau sărăcime - iar şmecherii şi bagabonţii te lasă în pace atâta timp cât nu te bagi în afacerile lor. Şi, dacă arăţi respect, primeşti respect - net mai mult decât în alte părţi, pentru că pe cei care locuiesc în Ferentari îi doare şi îi complexează imaginea de sperietoare a cartierului lor.
Dar, pentru a scrie un roman nu e suficient să descrii, ai nevoie de o poveste care să tragă descrierea, iar cititorii să fie curioşi să citească mai departe, să se implice, să ajungă să le fie drag cartierul ăla, cu toată sărăcia şi şmecheria lui. Povestea s-a legat prin apariţia în cadru a lui Alberto, un fost puşcăriaş cu experienţe homosexuale în puşcărie, care ajunge să aibă o relaţie cu naratorul. Pornind de aici, a venit cealalta provocare - daca e posibil să scrii o poveste de dragoste intre doi bărbaţi, cu detalii explicite, care să prindă la publicul hetero romanesc, care din ce am vazut gustă relatiile lesbiene, dar e refractar la cele între tipi. Mi-am zis că un personaj cu antecedente interlope, dar cu o sexualitate ambiguă e un punct de plecare destul de sexy. Mă rog, asta mi-am dorit, un roman cu temă gay, dar care să iasă din zona de nişă a literaturii gay. Că mi-a ieşit sau nu rămâne de văzut.
Ioan Pop-Curşeu (foto 6) – Magie şi vrăjitorie în cultura română. Istorie, literatură, mentalităţi
Cartea de faţă e rodul unei pasiuni vechi şi tenace privitoare la magie şi vrăjitorie, născută în mine încă de la cele mai timpurii lecturi. Manifestată în formă ludică în volumele anterioare, pasiunea respectivă se concretizează acum într-un studiu de mare anvergură, în care am încercat să sistematizez modalităţile diverse de gestiune a supranaturalului în cultura română, de-a lungul istoriei. Dimensiunea fantasmatică păleşte aşadar în faţa efortului raţional de a înţelege în ce măsură magia şi vrăjitoria au fost generatoare de forme culturale, cum au funcţionat acele forme, de ce şi când s-au perimat... Chiar dacă am împrumutat metode din diverse câmpuri ale cunoaşterii (istoria mentalităţilor, antropologie, lingvistică, literatură), m-am străduit ca perspectiva propusă asupra fenomenelor studiate să rămână unitară. Ceea ce nu a „evoluat” faţă de cărţile precedente e o libertate eseistică a scriiturii.
Ion-Ovidiu Pânişoară (foto 7) – Medaliile succesului 2. Şcoala de vis
Volumul 2 din Medaliile succesului reprezintă continuarea primului volum (Cele 7 medalii ale succesului. Povestiri pentru părinţi şi copii). Atunci când ne-am apucat de acest proiect am avut în faţă o provocare: aceea de a trece de la cărţile ştiinţifice scrise din poziţia noastră de profesori universitari (spre ex., volumul Comunicarea eficientă publicat în trei ediţii tot la Polirom a luat în 2010 premiul Academiei Române) la cărţi pentru copii (chiar dacă cu substrat psihologic şi pedagogic). Şi încercarea a fost încununată de succes (primul volum a avut o bună primire de către public şi mai mult decât atât, împreună cu o firmă de soft educaţional – Infomedia Pro – au fost realizate animaţii educaţionale pentru Google Play şi App Store). Iată de ce am mers mai departe cu acest al doilea volum unde explorăm alte trăsături de succes ale copilului de astăzi: autocunoaşterea, autonomia, încrederea în sine, responsabilitatea… Şi suntem convinşi că nu o să ne oprim aici, copiii şi părinţii au nevoie de resurse educaţionale consistente şi vom face tot ce depinde de noi să împlinim această nevoie.
Dinu Zamfirescu (foto 8) – Cârtiţele Securităţii
Aşa după cum precizam în cuvântul-înainte al volumului, titlul „Cârtiţele Securităţii”, reia cele scrise la pagina 7 a cărţii: „De ce acest titlu? Pentru că operaţiunile de influenţare a exilului de către regimul comunist din ţară prin intermediul unor agenţi ai Securităţii, unealta preferată a acestuia, a avut în multe cazuri rezultatele scontate”. Adaug apoi că aceşti agenţi de influenţă ai Securităţii se aflau în cadrul acestui exil şi subminau eforturile celor angajaţi în înfruntarea comunismului aflaţi cu toţii în străinătate. Ei nu se declarau public făţiş în favoarea regimului, dar lucrau precum cârtiţele pe ascuns, încercând să influenţeze pe toţi ceilalţi români desţăraţi în favoarea în special a ceauşismului de care se arătau în diversele lor manifestări adepţi dar majoritatea lor, contra unor stipendii care li se acordau de regim prin vectorul preferat al acestuia, Securitatea. Autorul consideră imperativ necesar ca opinia publică din România şi mai ales tânăra generaţie să cunoască realitatea istorică a unor timpuri care este încă ţinută în ignorarea oamenilor.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
