Există coincidenţe şi există coincidenţe, ar spune un englez.Adică unele chiar nu pot fi explicate decât printr-o farsă ahazardului, în vreme ce altele confirmă o logică a mersului lumii,a destinului, o conjuraţie previzibilă a astrelor; în fine, maisunt şi unele care bat la ochi şi miros a coterie, a mizerielevantină.
Eu unul nu prea sunt dispus să dau credit ideii de coincidenţă,cred că totul se poate explica într-un fel, mai în glumă, mai înserios. Apropo, linia asta dintre glumă şi seriozitate nu este niciea foarte vizibilă uneori; ba am impresia că este cu atât maifiravă cu cât situaţia devine mai gravă.
Pare ambiguu? De acord. Pentru a ne lămuri, să luăm câtevaexemple, unele mai vechi, altele recente de tot.
Reţin dintr-o carte a Alexandrei Tomiţă despre protocronism căuna dintre "dovezile" întâietăţii româneşti pe plan mondial ar fifost realizarea dirijabilului de către un oarecare D. Popescu, laînceputul secolului al XX-lea. Cum nu am cartea la îndemână înacest moment, încerc să-mi reactualizez informaţia cu ajutorulsfântului Google şi singura sursă o descopăr... unde credeţi? Înrevista România mare. Coincidenţă? N-aş prea zice. Protocronism,revista Săptămâna, Vadim Tudor, România mare... mda, lucrurile seleagă.
Dar să spunem că am lua de bună informaţia. Să acceptăm că,într-adevăr, un lăcătuş pe nume Popescu ar fi inventat celebruldirijabil, iar această ispravă şi-ar fi arogat-o mult mai celebrulazi, pe nedrept, conte Ferdinand von Zeppelin. Ei bine, şi dacă aşas-ar fi întâmplat lucrurile, tot era în logica firească a bunuluisimţ ca dirijabilul să poarte numele uzurpatorului bietuluiPopescu.
Şi ştiţi de ce? Pentru că în 1968 a luat naştere una dintre celemai mari formaţii din istoria muzicii rock, Led Zeppelin (infotografie). Iar aceasta nu ar fi putut înregistra sub nici o formăpiese precum Stairway to Heaven, Whole Lotta Love, Black Dog,Gallows Pole, Achille's Last End dacă s-ar fi numit... LedPopescu.
Prin urmare, a fost abuzul contelui Zeppelin o simplăcoincidenţă? Merg mai departe cu suspiciunea: a fost oare moartea,în urma unei explozii, în 1905, a lăcătuşului Popescu o biatăcoincidenţă? Desigur că nu. Viaţa aranjează lucrurile în aşa felîncât să pregătească apariţia unor momente ieşite din comun, cuadevărat memorabile.
Dau un alt exemplu, mult mai banal. Prin octombire mă îndreptam,împreună cu prietenul meu Cosmin Ciotloş, spre Biblioteca Astra dinSibiu, unde urma să participăm la decernarea Premiului Iustin Panţadin cadrul Zilelor Revistei Euphorion (ca să fiu corect, nu uit săprecizez: de invitat ne invitaseră Radu Vancu şi Dragoş Varga,redactorii Transilvaniei, la colocviile excelentei revisteacademice pe care o fac).
Ei bine, la un moment dat a trebuit să traversăm un parc dincentrul oraşului. Unul plin de copaci înalţi, seculari îmi vine săscriu (şi chiar asta fac). Toate bune şi frumoase, doar că şicopacii aceia, seculari cum erau ei, erau plini, la rândul lor, deciori neseculare (ori mai ştii?), foarte puţin respectuoase. Prinurmare, auzeam pe lîngă noi tot felul de pleoscăituriîngrijorătoare. Ploua dens cu găinaţ. O adevărată idilă, ce mai, nesimţeam în plin bucolism citadin.
Grăbind pasul, am răzbit la lumină şi am făcut inventarul: eueram curat cum pornisem de la pensiune, în timp ce hainele luiCosmin erau pestriţe. Şi doar merseserăm unul lângă altul (doar cănu ne ţineam de mână...). Pe el îl nimeriseră ciorile, pe mine nu.Coincidenţă? Nu cred nici de data asta. Starea de spirit aprietenului meu nu era dintre cele mai glorioase. Mie îmi merge,recunosc cu modestie, ceva mai bine. Deh, om însurat, fărăcomplicaţii... Când te ia la ţintă o pasăre, se spune că vei aveanoroc. Ciotloş avea nevoie de norocul ăsta mai dihai decât mine.Prin urmare, ciorile l-au ajutat, i-au dat un imbold. Tot ce sper esă nu fi fost în zadar, dar mai ştii? Pe scurt, iar resping ideeaunei simple coincidenţe.
În fine, ultimul şi cel mai serios exemplu mi l-a oferit ştireaacordării Premiilor pentru anul 2009 ale Asociaţiei Scriitorilordin Iaşi (ASI). Nu am timp şi chef să comentez acum nominalizărileşi premiile. Impresia generală e cea cu care, din păcate, am fostobligaţi să ne obişnuim de ani buni: cu vreo două excepţii, menitesă salveze aparenţele, premiile astea se dau în cerc închis; cine afost în juriu anul trecut a luat anul ăsta, cine a luat premiu anultrecut e în juriu anul acesta şi tot aşa, se învârte roata. Nimicnou pe frontul de Est.
Nu-i vorbă, cam la fel se prezintă situaţia la toate asociaţiiledin provincie, de aceea aceste premii nu au nici o greutate. Doarcă de data asta regula s-a schimbat la Iaşi. Totul a fost cum ne şiaşetptam, dar cu o excepţie simbolică. De fapt, ca să revin la temaacestui articol, excepţia reprezintă o... coincidenţă. De data astanu am nici un dubiu, mintea mea nu poate scorni nici o explicaţieocultă, nici o logică tainică, ironică, aptă să aranjeze lucruriledin culise.
Citesc în presă componenţa juriului, din care face parte şiNicolae Sava. Citesc şi lista premiilor. Unul dintre cele douăPremii de Excelenţă l-a luat chiar... Nicolae Sava. Coincidenţă?Fără doar şi poate... Numai un invidios mefient ar putea bănuialtceva.
Şi iată cum, din fericire, încep să cred din nou încoincidenţe.
BOGDAN CREŢU (născut la 21 ianuarie 1978, în judeţul Constanţa)este lector la Catedra de Literatură Română din cadrul Facultăţiide Litere, Universitatea "Al.I. Cuza" din Iaşi. Doctor înfilologie, cu distincţia magna cum laudae, din iulie 2006. Volumepublicate: Arpegii critice. Explorări în critica şi eseisticaactuale (Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România;Premiul pentru debut al revistei "Convorbiri literare"); MateiVişniec - un optzecist atipic (Premiul pentru debut al "Ziarului deIaşi", nominalizat la Premiul pentru debut al revistei "Românialiterară"), Lecturi actuale. Pagini despre literatura românăcontemporană (Premiul pentru critică al revistei "Ateneu"), Utopianegativă în literatura română. Cronicar literar, eseist; a publicatîn jur de 500 de articole în diferite reviste culturale. Semneazăprefeţe la numeroase volume, antologii etc. Redactor al revistei"Paradigma". Membru al Uniunii Scriitorilor din România şi alAsociaţiei pentru Literatură Generală şi Comparată. Din 2006,semnează o rubrică săptămânală în "Ziarul de Iaşi". Colaborator laemisiunea "Convorbiri literare" a Radio Iaşi, din 2006.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
