Premiul "Milan Kundera" al Editurii Humanitas s-a născut din Premiul "Ovidius" acordat lui Milan Kundera în 2011 de către Uniunea Scriitorilor din România. "Aş vrea să ştiţi - a declarat Milan Kundera la premiere - că distincţia acordată m-a bucurat mult, date fiind dragostea mea pentru ţara dumneavoastră, pentru Cioran, vechiul meu prieten, ca şi admiraţia pentru Ionesco, cel care, pentru mine, a fost cel mai mare dramaturg al secolului XX. Vă rog să treceţi cei 10.000 de euro în contul editurii mele din România, Humanitas, pentru ca ea să poată sprijini, din aceşti bani, literatura română." Primele volume ale noii colecţii s-au aflat pe standuri, la sfârşitul lunii noiembrie, la Târgul de carte Gaudeamus.
Gabriel Brebenar - Jurnalul unui cititor. Cuvânt înainte de Gabriel Liiceanu. Gabriel Brebenar s-a născut în 1979, într-un sat din judeţul Timiş. Tatăl său era preot, dar unul fără har. S-a despărţit de mama sa când băiatul avea un an. Gabriel a fost crescut mai mult de familia mamei, în satul Basarabasa, judeţul Hunedoara. A urmat facultatea de filosofie la Timişoara, a predat vreme de un an logică, economie şi filosofie la un liceu din Brad, apoi a hotărât că nu va mai munci toată viaţa şi s-a retras la Basarabasa, unde coseşte, îngrijeşte o vacă şi citeşte tot timpul. Zeci de mii de cărţi. Din toate domeniile. Iarna se retrage la Alba Iulia. Nu-i place decât să citească. Despre toate cărţile pe care le citeşte şi despre gândurile pe care i le stârnesc ele, Gabriel Brebenar ţine un jurnal, are câteva zeci de caiete. Ştie că n-o să scrie niciodată ca Dostoievski, nici mii de pagini ca Cioran. Dar continuă. Caietele 27-38 au fost publicate toamna trecută de Editura Humanitas, cu titlul simplu "Jurnalul unui cititor" şi cu o prefaţă de Gabriel Liiceanu. Acesta îl elogiază cum nu se poate, îl numeşte "cititor borgesian" şi spune "Un Cioran postmodern care nici nu s-a mai obosit să plece de la Coasta Boacii." Jurnalul lui Brebenar e în general din notaţii scurte despre cărţile citite, dar şi despre lumea din jur. De pildă - "Ţara asta a fost şi este condusă de nişte deşeuri umane, printre care s-au strecurat, din greşeală - cine ştie cum - şi câţiva, puţini, competenţi."
Matei Vişniec - Scrisori de dragoste către o prinţesă chineză. Traducere din limba franceză de Daniela Magiaru. Volumul cuprinde "Cum am dresat un melc pe sânii tăi" şi "Scrsiori de dragoste către o prinţesă chineză".
"Prin aceste texte mi-am propus de fapt un joc cu literatura erotică - declara autorul. Personajul pe care l-am imaginat nu-şi interzice nimic, cu excepţia vulgarităţii (unul dintre marile flageluri ale lumii contemporane, mai ales în literatură).
Caligraf al fantasmelor, personajul meu redescoperă curtoazia, nu îndrăzneşte să-şi trateze iubita la persoana a doua singular, constată că erotismul are doar de câştigat atunci când îşi dă întâlnire cu Doamna Poezie şi Domnul Umor. «Cum am dresat un melc pe sânii tăi» este şi o oglindă pentru reflectarea dublului din noi. În corpul şi în mintea fiecăruia dintre noi mai locuieşte cel puţin o persoană, cea care se exprimă numai în vis. Uneori nu îndrăznim să facem cunoştinţă cu ea, în general o ascundem în interiorul nostru toată viaţa. Ea ne cere însă, uneori, să-i deschidem câte o fereastră, sau măcar să o lăsăm să ne privească din când în când drept în ochi.
Primul spectacol realizat după această suită de confesiuni ale imaginarului intim a fost prezentat în 2009 la Festivalul Teatrului Kaze din Tokyo şi poartă semnătura actorului francez Olivier Comte. Prima lectură publică în limba română s-a derulat în 2011 la Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu şi a fost susţinută de actorul Ciprian Scurtea."
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
