Am descoperit recent doi poeţi maramureşeni.
M-a năucit prietenia lor cu adânci rădăcini şi valenţe spirituale,aşa cum reiese ea din cartea intitulată "Vasile Latiş şi GavrilCiuban în Viaţa de aer" (Ed. Grinta, Cluj-Napoca, 2009), volumulîngrijit de Gavril Ciuban, Nicolae Iuga şi Marian Nicolae Tomi. Darmă pune pe gânduri şi discreţia nedreaptă în care trăiesc anumitespirite remarcabile. Sau poate că este o formă de (auto)protecţiede care au nevoie plantele rare precum floarea cea de colţ:"Desăvârşită discreţie despre viaţa, despre moartea mea. Celelaltepot rămâne neschimbate" - îşi notase Vasile Latiş cândva (p.9).
Vasile Grigore Latiş (1933-2007) a trăit mai toată viaţa înMaramureşul natal. Doar perioada studiilor clujene şi bucureştenel-a ţinut departe de munţii săi cu păstori imperiali despre care aşi scris nu numai în poezie ci şi un doctorat ("Păstoritul înMunţii Maramureşului. Spaţiu şi timp" Tipografia Marco &Condor, Baia Mare, 1993). Către apusul vieţii, după ce a fost mulţiani profesor la liceul din Târgul Lăpuş, a fost chemat să predea laUniversităţile din Baia Mare şi Oradea. A publicat mai multe cărţide versuri plus o sumedenie de articole în reviste despecialitate.
Gavril Ciuban (n. 1951), născut la Vişeul de Sus, este bibliotecarla Biblioteca Orăşenească din Vişeul de Sus şi de asemenea poet,membru al USR.
"Viaţa de aer" este un reuşit şi bogat volum de corespondenţă întrecei doi perturbat, din păcate, de o neinspirată îngrijire a ediţieiîn care sunt puzderie de note explicative inutile spunându-ni-secine a fost Platon, Mozart, sau ce înseamnă lumina taborică - deparcă s-ar adresa unor elevi de clase primare…
Vasile Latiş suferă ca orice poet de durerile acestei lumi iarscriitura şi mărturia suferinţei sale sunt pe alocuri răscolitoare.Precum Baudelaire, precum psalmistul, el strigă către prietenulsău: "De profundis clamavi", înşiruind demne jelanii la adresarăului metafizic: "Am crezut - din orgoliu şi demonie pesemne! Căeu, da, Eu, pot să merg oricât de departe, până la capăt - cecapăt? Întru… Şi am mers. (…) Şi mi-e groază de mine. Iar uneori:scârbă. Îmbrăcată cămaşa cea de jar, sau tras pe roată… da, uneorivisez suferinţe şi mai mari (…)" (p.27).
După ce a identificat în câţiva contemporani sau înaintaşiresursele sapienţiale hotărâtoare pentru destinul său zbuciumat -îi consideră maeştri pe D.D. Roşca, pe Constantin Noica şi peetnograful Mihai Pop, cel care i-a şi păstorit doctoratul - VasileLatiş glosează îndelung în paginile cărţii (scrisorilor). Iată unsplendid fragment plin de entuziasm, pornind de la binomul general- individual:
"Există o nebunie (şi atracţie) a golului. Generalurile goale (Romaimperială, despoţi orientali, ideologie de azi şi oho! oho!),formalismele de azi (dar ce-o fi "golul" din construcţia templuluiislamic?), generalul fără rest, atematic. Lipseşte individualul,fie în precaritatea lui (cum îl propune Noica), fie cuplat cugeneralul său (cum în tragedia antică). Danaidele… Toate-şi ucidsoţii în noaptea nunţii. Hypermnestra - nu, şi ea rămâne ("nugreşeşte cu gândul, nescoţând sabia din teacă" scria Pindar; mă toturmăreşte un tablou al lui Rembrandt, Zeus coborând la Danae înformă de ploaie de aur). Întru pildă Zeul - se individualizează?Da: în el însuşi (atributele sunt conturate), fie în cultul luiloial, în templu, în statuie (dimpotrivă, Moartea egiptenilor euniversul faraonilor). Dumnezeu se individualizează? Da: în Iisusşi pătimirile Lui. Muzica se individualizează? Da, în creatorii ei(Mozart, Bach, Enescu). Două mâini nu-s la fel. Un milion de frunzede stejar nu-s la fel. Un gând se individualizează? Da, în adevărul(ba şi în eroarea) lui. Mama se individualizează? Da, în copiii ei(năzdrăvanii!!) (capra cu trei iezi; da, prin ei se află şi cel maimic). Un izvor se individualizează? Da, prin faţa prietenilor careodihnesc în apele lui" (p.67)…
În fond scrisorile lui Vasile Latiş sunt un fel de jurnal de bordîn care sunt înşirate îndelungi note de lectură ale autorului -literatură universală, filosofie, religie… pe scurt: marea cultură.Iar meditaţiile poetului filosof sunt exuberante: "Shakespeare selasă pradă la nebuni, ucigaşi, ostaşi, popoare, regi, războinici,gropari, copii şi Dumnezeu se scaldă-n lacuri albastre. Tot sescaldă şi se-ntreabă… ce-i mai bun pe lumea asta: «Calul, puşca şimoartea» şi «să mănânci supă de sub tufă» iar «cui nu-i place să nuse uite». O brânduşă mohorâtă…, o iubire grea şi Dumnezeu se urcăsingur pe cruce." (p.111).
Reflexele poetului sunt altoite alteori pe cele ale sociologului:"Întrebând-o pe femeia de la noi din Cufoaia, ciufelnică foarte:«Lele Năstacă! De ce le pui nume tuturor?» «Da' nu vezi că nule-ajunge cel pe care-l au?»" (p.136).
Cele 30 de scrisori ale lui Vasile Latiş sunt urmate de câtevapoezii ale lui Gavril Ciuban adresate prietenului său şi de o seriede fotografii.
Mi-e greu să spun ce plăcută supriză mi-a făcut acest volumdescoperind, practic, doi oameni minunaţi, puţin cunoscuţi şideplin ancoraţi în marea cultură şi în spiritualitatea autentică,doi pontifi uitaţi într-o lume depărtată de prejudecăţile mondene:"Filosofia şi Poezia sunt cu totul deosebite; pe de-a-ntregulînrudite. Dar fiecare ţine s-ajungă la Logos. Cum năzuieşte uneorifilosofia a ajunge la cel mai universal - originar! Câteodatăpoezia, păstrându-l" (p.150) mai spune Latiş către final…
Voi rotunji prezentarea de faţă cu câteva versuri ale discretuluiprieten Gavril Ciuban întitulate chiar aşa, "Viaţa de aer":
"Sufletul tău curat va reînvia
flacăra din ochii ascetului
Fericiţi veţi rătăci paradisul
în căutarea pământului natal
aşa cum trezită din somn
Poezia
întoarce privirile rămase pe ţărmuri
înspre alte începuturi de ape
Unde izbuteşte lebăda
cu rochia ei de mireasă
obârşiile Apocalipsei."
MARIUS VASILEANU (n. 14 apr. 1964 la Gura Humorului, Bucovina) areo licenţă în filosofie (Universitatea Bucureşti) şi un master înantropologia spaţiului sacru (Universitatea de Arhitectură ''IonMincu''). Este doctorand al Universităţii Bucureşti, Facultatea deLitere, cu o temă interdisciplinară în care continuă studiile deantropologie a religiei. A fost director al Editurii Muzicale şiprofesor de istorie a religiilor în învăţământul preuniversitar. Asusţinut o bogată activitate în presă: studii, articole, eseuri,recenzii, proză scurtă, editoriale, interviuri - în jurnale,reviste culturale şi cu profil spiritual -, producător şirealizator de emisiuni radio, numeroase colaborări la principaleleteleviziuni centrale. În ultimii ani a fost editorialist şi editorcoordonator (departamentul cultură-religie) la ziarul ''Adevărul''şi redactor-şef al revistei ''Adevărul literar şi artistic'';ulterior a fost senior editor la agenţia de presă ''NewsIn'',coordonând departamentele de cultură-religie şi media-publicitate.Actualmente semnează o rubrică săptămânală în suplimentul''Aldine'' al ziarului ''România liberă'' şi predă istoriareligiilor la Universitatea Bucureşti.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
