Cum arată un duel al viorilor - în cazul nostru cel petrecut între 26 septembrie şi 6 octombrie în 6 oraşe din România - privit din interior spre exterior ?
S-au adunat pe scenă trei personalităţi artistice diferite, cu trei trasee diferite ale carierei, doi violonişti şi un pianist.
Cei doi violonişti nu reprezintă doar istoria viorilor lor celebre, viori pe care cântă în acest moment prin generozitatea unor susţinători privaţi sau publici ai culturii europene. Cei doi reprezintă două faţete ale unor istorii de viaţă, ale unor opţiuni diferite pentru a duce mai departe o vocaţie şi o misiune ce ascunde un efort pe care puţini dintre cei aflaţi în sala de concert îl pot intui.
Pe scenele din Tg. Mureş, Braşov, Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara şi Craiova au urcat simultan în aceasta toamnă trei muzicieni născuţi în România. Unul care a plecat din ţară şi continuă să trăiască şi să activeze în Europa, în calitate de profesor şi interpret, fiind la ora actuală concert-maestrul orchestrei Concertgebouw Amsterdam şi directorul artistic al Academiei Menuhin - Liviu Prunaru, un altul care a plecat pentru o perioadă şi apoi a revenit în ţară, fiind actualmente solist concertist al orchestrelor radio şi al filarmonicii din Braşov - Horia Mihail şi un al treilea care a părăsit România doar pentru perioade scurte, pentru cursuri, concursuri sau concerte, fiind acum profesor la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, cunoscut solist şi interpret de muzică de cameră - Gabriel Croitoru.
În turneul Duelul viorilor s-a încercat o abordare cât mai prietenoasă a publicului, în ideea că o vioară Stradivarius sau Guarneri, chiar dacă este o operă de artă de valoare semnificativă dacă ne raportăm la preţul ei în euro, rămâne în primul rând intermediarul emoţiilor ce leagă interpretul de public. Dacă în lume există câteva sute de Stradivarius şi câteva zeci de Guarneri, valoarea lor atunci când stau închise într-un safe sau în vitrinele unui muzeu este foarte diferită de valoarea lor atunci când sunt aduse în faţa publicului. O vioară trebuie cântată. Şi în mod diferit faţă de un tablou de valoare, care poate fi expus şi admirat imediat ce se găseşte pe simeze, o vioară are nevoie să se cânte la ea mai mult până atinge sunetul ideal.
Când pleacă de la Concertgebouw cu Stradivariusul în spate, Liviu Prunaru se pierde printre miile de biciclişti din Amsterdam, vioara lui având atunci exact valoarea instrumentului de lucru pe care i l-a pus la dispoziţie în 2008 orchestra al cărei lider este, "cea mai bună orchestră din lume", pentru că s-a dorit ca în orchestră să fie un Stradivarius.
Când străbate ţara de la o filarmonică la alta împreună cu Guarneri-ul său, în traseul pe care şi l-a asumat rămânând violonist român în România, Gabriel Croitoru este conştient că puţini sunt cei care ar realiza, dacă nu ar fi avertizaţi, care este diferenţa între opera de artă care îl însoţeşte şi o vioară modernă.
I-am văzut pe aceeaşi scenă pe Liviu Prunaru şi Gabriel Croitoru, acompaniaţi de Horia Mihail, cântând în faţa unor săli arhipline - cu scaune ale spectatorilor aşezate şi pe scenă din cauza cererii de bilete suplimentare - în turneul Duelul viorilor, organizat de Radio România Cultural şi Asociaţia Culturală Accendo şi cofinanţat de AFCN. Trei artişti exceptionali - violoniştii Gabriel Croitoru şi Liviu Prunaru alături de pianistul Horia Mihail, două viori de mare valoare, adevărate opere de artă - Guarneri del Gesu "Catedrala" a lui George Enescu şi Stradivarius "Pachoud", 6 oraşe, 6 săli, 6 concerte, peste 5000 de spectatori, mai mult de 2000 de km parcurşi, un concert transmis live la radio, peste 800 de minute de înregistrări radio şi peste 800 de minute de înregistrări TV şi cifrele statistice ar putea continua.
Repertoriul ales de cei trei artişti a fost deosebit de atractiv şi de solicitant în acelaşi timp, cuprinzând lucrări de Ceaikovski, Brahms - Kreisler, Şostakovici, Sarasate, Provost, Kreisler, Berio, Spohr şi nu numai, ideea urmărită fiind tocmai punerea în evidenţă a potenţialului expresiv al instrumentelor şi evident, a calităţilor violoniştilor.
E foarte greu să te pronunţi din punct de vedere artistic, mai ales când ai participat la mai multe dintre recitaluri şi i-ai auzit pe amândoi încercând să arate ce au mai bun. Succesiunea sălilor tot mai pline de la un oraş la altul, modul în care faima duelului îi preceda pe duelişti a generat un entuziasm pe care de obicei astfel de recitaluri nu le produc unor muzicieni experimentaţi precum Gabriel Croitoru şi Liviu Prunaru.
Deşi cântă de aproape 40 de ani la instrumentul care i-a ales pe când erau copii, am simţit că această întâlnire târzie pe aceeaşi scenă i-a bucurat mai mult decât se aşteptau şi amândoi mi-au întărit convingerea că ideea acestui turneu trebuie să continue...
Publicul din ţară are nevoie să fie atras către sălile de concerte din oraşele lor, pe care, de multe ori, pare să le fi uitat. Cu poveşti interesante, cu o atmosferă destinsă, şi cei maipuţin familiarizaţi cu domeniul se vor îndrepta către sala de concert pentru a se întâlni cu violonişti pe care nu i-a văzut niciodată în această postură. Până la următorul duel, puteţi parcurge drumul primului duel violonistic din România la adresawww.duelulviorilor.ro.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
