Ziarul de Duminică

Prizonierat în Cuba lui Castro.../ de Elisabeta Lăsconi

Prizonierat în Cuba lui Castro.../ de Elisabeta Lăsconi

Autor: Elisabeta Lasconi

25.04.2014, 00:11 144

O carte singulară şi zguduitoare, Toţi pleacă de Wendy Guerra: primul roman al autoarei cubaneze, apelând la formula jurnalului. Cele două părţi – Jurnalul copilăriei şi Jurnalul adolescenţei – au caracter autobiografic şi stau mărturie pentru trei drame: singurătatea fetiţei sensibile, care priveşte lumea cu ochi siliţi să se maturizeze prea curând, drama părinţilor care se despart şi o târăsc într-un proces, apoi drama unei ţări supuse unei dictaturi ce acţionează înfricoşător.

Jurnalul cuprinde un interval de 12 ani, din 1978 în 1990, Nieve îl începe la 8 ani, când îşi găseşte astfel refugiul salvator. Familia se destramă: mama ei, cu temperament artistic, cu fire emotivă şi contestatară, are un iubit suedez, Fausto, tatăl ranchiunos şi alcoolic caută răzbunare şi o găseşte. Nu-i întâmplător faptul că fetiţa se ataşează de străinul binevoitor, el îi oferă grija şi afecţiunea de care o privează părinţii, confortul material şi psihic de care are atâta nevoie un copil.

Tatăl obţine custodia copilului, iar perioada ce urmează îi aduce fetiţei o coborâre în infern. Tatăl lipseşte zile întregi şi fetiţa rămâne flămândă, iar când se întoarce are parte de bătăi cumplite. Şcoala nu-i oferă nici ajutor, nici măcar consolare, doar puţinele prietene şi familiile lor o înţeleg şi o sprijină cât pot, dar pot face mult prea puţin. Nieve se hrăneşte cu literatură, mama îi aduce totuşi cărţi, şi sensibilitatea ei are astfel o rezonanţă.

Jurnalul copilăriei are ca subiect descoperirea realului, cu efect tot mai înfricoşător. Autorităţile induc o stare de aşteptare şi de temeri, oamenii caută să evadeze. Mediul părinţilor este unul artistic, mama însăşi lucrează la radio şi are mereu ca invitaţi în emisiunea ei artişti, iar uneori emisiunea în direct se întrerupe brusc când cântecele invitaţilor cuprind idei subversive ori aluzii la dictatură. Aşa că vin suspendări ale emisunii.

Tatăl are părinţii plecaţi din ţară, iar plecarea devine supratema cărţii. Pe rând, toţi cei apropiaţi de mama ei pleacă. Fausto însuşi este obligat de autorităţi să părăsească insula, iar mama se leagănă ani în şir cu iluzia că o va chema şi va putea şi ea pleca. Nu o face din cauza fiicei, ştiind că tatăl nu ar fi de acord cu plecarea fetei. Aşa că amândouă înregistrează plecările celorlalţi, prind ecourile vieţii acestora în lumea liberă.

Jurnalul adolescenţei cuprinde o dublă iniţiere, în artă şi în dragoste. Registrul se schimbă, privirea capătă adâncime şi scrutează lucrurile, nu se mulţumeşte să înregistreze faptele ca în jurnalul anterior. Nieve se cercetează pe sine, analiza cu observaţii profunde asupra turnurii pe care o ia viaţa în Cuba alternează cu pasajele în care caută resorturile propriilor reacţii, explicaţii pentru tot ce simte şi doreşte, explorează altă zonă, a sentimentelor rămasă până atunci bine cenzurată.

Dragostea pentru Osvaldo seamănă cu un mic basm al Cenuşăresei. Este aleasa unui artist care trăieşte într-un palat (prin comparaţie cu locuinţele modeste în care şi-a dus zilele Nieve), cu gusturi excentrice şi pasiune pentru lux şi exhibarea propriului stil de viaţă, având nevoie de o curte de admiratori. Fata învaţă nu doar arta iubirii, ci şi preţul unui asemenea libertinaj, cu episodul Cloe, care intră în casă şi în patul lor, cu un comportament ambiguu faţă de amândoi.

Wendy Guerra şi-a scris acest prim roman folosind caietele cu notaţiile scrise ani în şir, ea s-a afirmat mai întâi ca poetă. A luat parte la atelierele ţinute la Havana de Gabriel García Márquez (ştiută fiind prietenia lui cu Fidel Castro, vizite lungi la Havana), iar scriitura îi dovedeşte originalitatea. De altfel, jurnalul are ca model jurnalele ţinute de Anais Nin, dar este infuzat de lirismul propriu.

Toţi pleacă a fost considerat în El Pais drept cea mai bună carte de limbă spaniolă a anului 2006, distinsă cu Premiul I Bruguera decernat de scriitorul Eduardo Mendoza în calitatea de jurat unic. Timpul îi adaugă ficţiunii-confesiune valoarea unui document memorabil, anunţat ca premoniţie de un motto ales chiar din Jurnalul Anei Frank, căci insula seamănă cu o uriaşă anexă...

   

Wendy Guerra, Toţi pleacă, traducere din limba spaniolă de Luminiţa Voina-Răuţ, Editura Vellant, 2013, 256 pag.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO