Nu cred să existe în vremurile noastre un roman din care să înţelegi mai bine cum funcţionează sistemul politic britanic şi, cu deosebire, Parlamentul. Găsim în „Primul între egali”*) de toate: modul de promovare în cadrul fiecărui partid britanic (conservator, laburist, liberal), cum se desfăşoară alegerile locale şi alegerile parlamentare, sistemul de vot (primul ia tot, chiar şi dacă e vorba de un singur vot diferenţă), cum sunt desemnaţi miniştrii, secretarii de stat şi adjuncţii acestora, cum aspiranţii la asemenea demnităţi aşteaptă acasă telefonul de chemare în primele trei, patru zile după alegeri (după care jocurile sunt făcute), cum se dezbat legile în Camera Comunelor, cum se adoptă amendamentele, cum se desemnează primii miniştri, alternarea la putere, rolul Reginei ş.a.m.d. Cineva care doreşte să afle ce s-a întâmplat, în mare, în Marea Britanie în ultimii patruzeci de ani va găsi, de asemenea, aproape tot, ca dintr-un manual de istorie – inclusiv evenimente care au marcat evoluţia ţării: grevele sindicatelor, atentatele extremiştilor nord-irlandezi, războiul din Falklands etc. Apar în naraţiune personalităţi reale ca Alec Douglas-Home, Harold Wilson, Edward Heath, Margaret Thatcher, Roy Jenkins, Michael Foot, Douglas Hurd, Gary Hart, David Owen, regina Elizabeth II, colonelul Gadaffi şi mulţi alţii.
Şi totuşi, cartea lui Jeffrey Archer nu e istorie, ci roman, o operă de ficţiune, care îmbină uimitor faptele reale, numele exacte ale protagoniştilor pe care i-a înregistrat istoria, cu personaje inventate, cărora li se întâmplă fel şi fel de drame: accidente, trădări familiale, avorturi ş.a.m.d . Atât de admirabil descrise, încât cititorul se poate întreba cine se ascunde de fapt sub numele cutare ori cutare. Romanul a fost publicat în 1984, dar acţiunea lui sfârşeşte în 1991, prin urmare, unele fapte sunt pur şi simplu imaginate – cum ar fi, de pildă, în primul rând, actul de abdicare al Reginei, petrecut, chipurile, în 1990 şi accederea la tron a lui... Charles al III-lea! Şi totuşi, acum, în 2016, le percepem ca şi cum chiar s-ar fi petrecut cum povesteşte Jeffrey Archer.
Acţiunea se desfăşoară de-a lungul a patru decenii. Patru tineri intră în politică îndată ce ies de pe băncile facultăţii, ajung la Westminter, ca aleşi ai poporului în felurite circumscripţii şi din partea unor partide diferite: Simon Kerslake, pentru circumscripţia Coventry Central, apoi Pucklebridge; Charles Seymour, pentru Sussex Downs; Raymond Gould, pentru Leeds North; şi Andrew Fraser, pentru Edinburgh Carlton. Vreme îndelungată vor fi angrenaţi, împreună cu familiile lor, în lupta pentru putere. Treptat, devin apreciaţi şi cunoscuţi, acced în posturi inferioare în guvern, în funcţie de alternanţa la putere, pătrund în elita partidelor lor, iar în final, unul dintre ei, primus inter pares, primul între egali, va fi desemnat prim-ministru – Raymond Gould.
O poveste politică, dar care se citeşte ca un thriller.
„Nu am mai citit un roman mai bun despre culisele parlamentului de la Anthony Trollope încoace.” scria The Scotsman.
*) Jeffrey Archer – Primul între egali. Editura RAO. Traducere de Nicolae Cosana
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
