În ianuarie 2014, Art Yourself Gallery a lansat în premieră un proiect maraton, împreună cu 17 artişti, timp de 11 luni, cu 11 expoziţii pe 11 teme, în fiecare zi de 17 a fiecarei luni.
Protagoniştii acestui proiect experimental sunt: Aitch, Felix Aftene, Gabriel Caloian, Codruţa Cernea, Mihail Coşuleţu, Cristian Crisbăşan, Suzana Dan, Amalia Dulhan, Andreea Floreanu, Cornel Lazia, Ileana şi Cătălin Oancea, Dragoş Pătraşcu, Tudor Pătraşcu, Radu Rodideal, Adrian Sandu, Bogdan Teodorescu, Ioana Ursa.
La iniţiativa fotografilor, Cornel Lazia şi Cristian Crisbăşan, încercam să vă dezvăluim Portretele artiştilor aşa cum se vad ei înşişi şi aşa cum sunt priviţi prin obiectivul fotografilor.
1. Ce cauţi tu în viaţa ta?
Simt că în viaţa mea încă nu mi-am atins sinceritatea cu mine însămi. E o luptă continuă. Cred că încă nu am ajuns la acea atitudine tranşantă în care să elimin ceea ce e pierdere de vreme din ceea ce te face să înfloreşti, să te împlineşti. Încerc să caut, culeg şi elimin toate erorile... Prin eroare înţelegând orice acţiune ce e rezultat al unei decizii luate din frică, frustrare sau neatenţie. E enervant că apar mereu unele noi, dar mai e timp dacă viaţa îşi urmează cursul natural. Dacă ar fi să mă refer strict la artă în raport cu viaţa... caut o viaţă trăită autentic, sincer şi cât mai complet din punct de vedere al tuturor experienţelor capitale pentru un om (copilarie, dragoste, naştere, moarte)... pentru a putea vorbi în cunostinţă de cauză ca artist. Din acestă cauză am ajuns să fiu şi foarte atentă să nu mă repet... să nu repet prea mult experienţe similare şi să reţin impresia proaspătă... ca pe o hrană ulterioră pentru inspiraţie.
2. Te naşti artist sau te faci artist?
Deşi m-am născut cu un talent evident încă de mică, trebuie să recunosc că parinţii mei au luat decizia să urmez artele. Eu doar măzgăleam şi pătam tot în jur, lucru ce i-a adus la exasperare. Ce te face să fii artist...? Depinde de vremuri şi temperamente... în cazul meu multă sensibilitate, talent, muncă şi dorinţa de a nu pierde acea senzaţie, trăire ce o încerci în faţa a ceva ce te înfioară.. un fel de frică nebună de a nu pierde frumuseţea şi ce generează ea în suflet... Îmi aduc aminte şi acum cât de mult mă enervam şi încă o fac şi acum că nu pot să redau o anumită lumină de amiază, sau că pictura nu are muzică şi parfum... şi că încă mă bazez pe amintire ce încă nu o pot reproduce total, vizual şi palpabil în arta mea... dar cred că încă mă frustrează că arta proprie nu mă eliberează de amintire. Cred că în proporţie covârşitoare te faci artist.
3. Ce vezi, unde vezi şi cum vezi?
Materialul sunt imagini văzute (reale sau mediate-film, fotografie) care de obicei mă inspiră prin semnificaţia lor şi/sau frumuseţea lor estetică- mai ales- cromatică şi lumina. Oricând muzele sunt de mare interes... nu rămân rece la un chip frumos de bărbat sau femeie, la un cer de un anumit albastru, la o vreme indecisă unde soarele, vântul şi norii se pregătesc de o ploaie de vară...
4. Cum creezi şi când eşti gata să te arăţi?
De obicei mă arăt greu, creez încet deşi pictez şi desenez repede... mă arăt când consider că ceea ce am lucrat este suficient de sincer... când consider că nu am trişat pentru a expune şi a face multe lucrări.
5. Cum te vezi în proiectul 11172014 şi ce aştepţi de la acesta?
Cred că provocarea, pe lângă aceea de a expune într-un grup competitiv şi cu o valoare artistică ridicată, este vizibilitatea şi originalitatea propriei voci între atâtea foarte atractive. Văd acest maraton de 11 expoziţii ca un adevărat antrenament, având în el şi ceva didactic şi ordonator... necesitatea de a răspunde într-un anumit timp, la o anumită dată, la o anumită temă... temele fiind foarte motivante iar timpul foarte scurt... eşti obligat la o acuitate specială a simţurilor.
Îmi place că am primit libertate totală în proiect, iar cei de la Art Yourself sunt prompţi şi flexibili în a sări în întâmpinarea propunerilor şi necesitătilor noastre. Încă nu am avut ocazia aprofundării relaţiilor cu colegii de grup, în mare parte aceasta datorându-se şi programului personal foarte aglomerat, dar sper că în timpul acestui proiect, începând şi cu acest chestionar şi cu iniţiativa celor doi fotografi Cornel si Cristi să ajungem noi, dar şi publicul, să ne cunoaştem mai bine.
6. Ce rol are creaţia şi arta în viaţa omului?
În viaţa mea rolul e clar... înnebunesc dacă nu pictez, desenez – cred că la momentul actual rolul este unul terapeutic, de sănătate sufletească şi trupească... mă simt rău fizic dacă iau o pauză mare şi nu fac asta. În viaţa omului... cred că are o mare putere de eliberare, inspirare, mântuire şi nu în ultimul rând cred că este un act de iubire... autentică al oamenilor ce posedă talentul de a crea astfel.
7. Pune-ţi o întrebare şi răspunde la ea.
Care e lucrul pentru care ai renunţa la creaţie, la arta ta, daca e vreunul?
Da, nu sunt un artist total, dar cum arta mea se hrăneşte din viaţa mea... oricând aş renunţa temporar la pictat (sigur, după ce momentul ar fi depăşit aş reveni) dacă acesta ar deveni un impediment în calea integrităţii, sănătăţii şi fericirii familiei şi mai ales a copiilor mei; adică doar în cazuri cu totul excepţionale.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
