Luna trecută prezentam la această rubrică o carte a lui Călin Hentea intitulată „Spectacolul propagandei”, ne declaram bucuria că ni se explică atât de limpede căror acţiuni de comunicare persuasivă planificate le suntem subiect şi ne exprimam speranţa că tema, nefiind epuizată, vom avea parte de noi informaţii şi analize. Iată că îndată după Târgul de carte Bookfest a apărut la Cetatea de Scaun, o editură care nu este la prima acţiune de acest fel şi care trebuie felicitată pentru demersurile sale, un nou volum semnat de Călin Hentea – „Propaganda în război. O istorie universală”*). Un volum masiv, format mare şi peste 500 de pagini, plin de ilustraţii adecvate, la aproape fiecare pagină.
Aflăm din el, înainte de orice, că „propaganda e mai puternică decât oricând” în vreme de război. Dar mai aflăm şi alte multe lucruri. Să-l lăsăm pe autor să ne explice câteva:
„În timp de pace, de normalitate şi linişte socială, propaganda politică nu doarme, ci îşi caută de lucru în forme benigne. Se întâmplă, uneori, ceea ce s-ar putea numi o propagandă pozitivă, adică spre binele general al oamenilor asupra cărora este îndreptată. La noi, în istoria românilor, a fost cazul propagandei pentru Unirea Principatelor române, apoi pentru Marea Unire de la 1 decembrie 1918 şi, mai recent, propagandei pentru intrarea României în NATO. Aşadar, nu orice campanie sau acţiune de propagandă trebuie stigmatizată apriori cu o conotaţie negativă sau cu o prejudecată subversivă, ocultă.
Ce-i drept, omenirea a cunoscut, în decursul ultimelor două secole, mai mult o propagandă ticăloasă, desfăşurată de cei puţini împotriva celor mulţi, dar în interesul aproape exclusiv al primilor. Acest lucru a devenit evident atunci când crizele şi războaiele s-au încheiat, iar peste cenuşa propagandei ce a inflamat spiritele a apărut adevărul asupra absurdului şi ororilor nenorocite ce tocmai s-au petrecut. Aşa cum sperăm să rezulte din această rememorare istorică din perspectivă propagandistică a unor evenimente dramatice din istoria omenirii, efectele propagandei au fost devastatoare, mai ales în timp de criză sau război. Cei care au profitat, temporar, de propagandă au fost invariabil doar liderii momentului şi, ulterior, învingătorii. Din contră, au avut de suferit cei asupra cărora a fost năpustită propaganda, carnea de tun a fiecărei naţiuni, victimele sigure ale manipulărilor, inflamărilor, fanatismelor sau exceselor de tot felul, fie acestea naţionaliste, ideologice patriotarde, religioase sau sociale. De aceea, şi pe bună dreptate, propaganda este un concept ce continuă să suporte o pecete peiorativă.
Din multitudinea înţelesurilor atribuite propagandei, noi am propus o definiţie proprie [Hentea, 2008], la care ne-am raportat pe parcursul acestei cărţi: «Acţiuni de comunicare persuasivă planificate, susţinute de un sponsor, având drept scop final influenţarea şi chiar modificarea atitudinilor şi comportamentelor unei audienţe ţintă selectate, pentru satisfacerea unor interese politice ale sponsorului, folosind informaţii şi argumente false, parţial adevărate, denaturate şi exclusive, alături de cele adevărate şi însoţite de diverse forme de constrângere şi cenzură.» În multe situaţii, ţinând seama de terminologia specifică momentului, propaganda nu va fi menţionată ca atare, în locul său fiind folosite concepte strâns înrudite cu aceasta, precum război mediatic, relaţii publice, operaţii psihologice (PSYOPS), manipulare etc. Totuşi, doar o dezvoltare teoretică nu este suficientă pentru a înţelege modul în care un concept - propaganda - a fost aplicat în realitate printre oamenii timpului respectiv. De aceea, am considerat absolut necesară o scurtă prezentare a principalelor date ce definesc istoric fiecare eveniment luat în considerare. De asemenea, identificarea unor caracteristici propagandistice ale evenimentului în cauză credem că poate contribui la completarea contextului politic şi social în care s-au desfăşurat acţiunile de propagandă. Descrierea acestor acţiuni şi a cauzalităţii lor, a contribuţiilor aduse de diverse personaje implicate în întreaga poveste, constituie miezul acestui volum. Aceste ingrediente propagandistice se regăsesc în numeroasele monografii dedicate evenimentelor, dar ele apar disparate, incluse într-un şir de fapte şi întâmplări, fără a fi relevate ca atare, cu toate că uneori ele au avut consecinţe notabile. Mai mult decât atât, unele dintre războaiele şi revoluţiile discutate au devenit peste ani materie primă pentru exploatări propagandistice în conformitate cu interesele politice ale actualităţii respective. în fine, un ultim segment de analiză l-am dedicat evaluării rolului, importanţei propagandei în deznodământul conflictului în cauză şi al consecinţelor acestuia.
În afară de evenimentele propriu-zise, am inclus în acest volum capitole dedicate propagandei desfăşurate într-o perioadă specifică, într-un stat anume, precum Republica Moldova, Iran, Coreea de Nord, considerând semnificative evoluţiile din acel spaţiu pentru creionarea peisajului general, în timp şi spaţiu, al propagandei. Tot aşa, am grupat într-un singur capitol evenimente aparţinând aceleiaşi categorii (vizite, aniversări, sărbători naţionale), încercând a stabili caracteristicile propagandistice comune, dar şi elemente de particularitate naţională.
Fără a avea pretenţia de a explica marile evenimente ale ultimelor două secole doar prin prisma propagandei, căreia i s-ar atribui astfel un rol predominant, credem că o lectură a istoriei din această perspectivă este nu doar incitantă, dar şi necesară. Necesară fie doar pentru a ne pregăti să citim şi să privim mai limpede conflictele din actualitatea imediată, care nu ştim cum vor fi prezentate mâine, atunci când ele vor fi istorie.”
*) Călin Hentea – Propaganda în război. O istorie universală, Editura Cetatea de Scaun
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
