"O prostituată în vârstă de 11 ani a umplut un sat întregde sifilis" - iată fraza ce anunţa o ştire-bombă, citită de DoinaRuşti într-un ziar, ştirea a devenit punctul de plecare alromanului "Lizoanca la 11 ani"*. Dar până la publicarea lui,scriitoarea a parcurs un traseu care a dus-o spre cele mai dureaspecte ale societăţii româneşti din zilele noastre. Tot ce a văzuta asimilat şi astfel s-a transferat în ficţiune substanţa jalnică,hidoasă, monstruoasă pe alocuri, a lumii noastre de azi, fără săcruţe ticăloşia umană acoperită de felurite faţade şi măşti, aleinstituţiilor şi ale oamenilor.
Doina Ruşti a început propria cercetare, într-un sat aflatla 25 de kilometri de Bucureşti. S-a întors acolo cu doi regizori,Cristian Panaitescu şi Lucian Sora, şi a asistat la filmărilepentru un scurtmetraj. A umblat apoi prin mai multe sate din sudulţării, a stat de vorbă cu maturi şi copii, a făcut fotografii.Mărturisirea lasă să se înţeleagă că a descoperit un fel de punctcritic în viaţa celorlalţi, care este chiar vârsta de 11 ani, cândare loc "trezirea lucidităţii".
"Lizoanca la 11 ani" are forma unui mozaic al lumiicontemporane, bucăţi colorate divers ce prind ca instantaneemomentele-cheie din viaţa celor ce au legătură cu fetiţarăzvrătită, inteligentă şi de o mare îndrăzneală: o mică vietate deo mare inocenţă, care nu acceptă bătăile administrate de tată,laşitatea şi ipocrizia mamei. Lizoanca fuge de acasă şi fuge de laşcoală, învaţă să trăiască pe cont propriu, cunoaşte alţi copii şiadolescenţi aidoma ei şi grupul îi dă senzaţia de siguranţă. Şi seprostituează, iar profitorii sunt odioşi, fie prin vârstă, fie prinfuncţia publică.
Nu întâmplător, localitatea se numeşte Satul Nou, mod de aarăta cât de precară este viaţa unei colectivităţi, cât deinconsistente sunt educaţia şi mentalitatea, încât toţi locuitoriilui par prea puţin pregătiţi pentru încercările vieţii. Numelesatului are tentă ironică, atât faţă de trecutul imediat, cât şifaţă de prezent: micul satrap local care îşi creşte fiulduplicitar, iar ajuns viceprimar el repetă ce a învăţat din famile,"sanitara" resimte şi la maturitate aceleaşi complexe induse dinprimii ani de şcoală.
Doina Ruşti a ales trei "axe" pe care şi-a construitpovestea. Prima axă este cea a vârstei - personajele îşirememorează o întâmplare decisivă a vieţii lor petrecută la 11 ani,când au asistat ori au trăit un lucru interzis ori măcar ruşinos. Adoua axă roteşte pe inşii aflaţi pe lista sanitarei, pe care eapretinde ca a întocmit-o în cursul anchetei făcute ca să afle inşiipe care Lizoanca i-a îmbolnăvit de sifilis. Lista este pretextulpentru a investiga oameni şi instituţii: exemple de nepăsare crasăşi oportunism.
A treia axă a romanului leagă satul de Bucureşti, amintindmecanismul din "O scrisoarea pierdută", unde marginea imită modestcentrul. Astfel, munca reporterei de la postul de televiziunearuncă o lumină spre lumea presei, povestea micuţei cântăreţeTrestiana care îşi dezvăluie sarcina şi incestul sugereazăuniversul consumist al spectacolului. Capitala concurează şiîntrece satul…
Toţi şi toate apar sub privirea clară şi crudă a fetiţeisilite să se maturizeze rapid, ochii ei amplifică monstruosdegradarea. În mod normal, cartea Doinei Ruşti ar fi trebuit săprovoace reacţii multiple dincolo de sfera literară şi sădeclanşeze dezbateri incendiare ale societăţii civile. Indiferenţaşi tăcerea spun multe despre normalitatea lumii noastre.
*) Doina Ruşti, Lizoanca la 11 ani, Editura Trei, 2009,320 pag.
ELISABETALĂSCONI, eseist şi critic literar. Absolventă afilologiei bucureştene (1980), doctorat susţinut în 1998 cu o tezădespre Sorin Titel, publicată în două cărţi ("Oglinda lucioasă,oglinda aburită", Ed. Amarcord, 2000; "Sorin Titel, Ciclulbănăţean", Ed. Univers, 2000). Colaborări la revistele Adevărulliterar şi artistic, Caiete Critice, Cultura, România literară,Viaţa Românească.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
