Ingrid Beatrice Coman
Ceai la samovar
Editura Vremea
Traducere de Anca-Irina Ionescu. Ingrid Beatrice Coman este scriitoare româncă de limbă italiană. Autoare a patru romane, o antologie de proză scurtă şi teatru, precum şi nenumărate nuvele şi articole în reviste şi antologii. „Şase litere trasate în mod stângaci pe o pânză grosolană, şi dintr-o dată Kolâma, îngropată cu grijă în memoria lui Alioşa, se reîntoarce la viaţă ca din senin, într-o călătorie inversă pe firul amintirilor ca pe un fir al Ariadnei, o coborâre în ungherele cele mai întunecate ale societăţii şi ale propriului suflet. Mergând pe urmele trecutului lor, Alioşa şi Vera descoperă că au alunecat pe două feţe paralele ale aceleeaşi realităţi, al cărui angrenaj monstruos se hrăneşte în egală măsură din corpurile deţinuţilor şi din sufletele călăilor.”
Gheorghe Grigurcu
Jurnal I
Editura Eikon
„N-aş fi crezut în ruptul capului, aşa cum am fost un copil fascinat de cărţi, doritor de-a le poseda mai mult decît orice altceva pe lume, că biblioteca îmi va produce cîndva o întristare fără leac. Măsor miile de volume din locuinţa mea, al căror număr sporeşte mereu prin contribuţia infatigabilă a unor autori de toată mâna ce ţin a-mi trimite ultimele lor apariţii editoriale (era să adaug: cu autograf, dar o modă, se vede că de ultim moment, face că înscrisul cu pricina să fie tot mai des… suprimat), meditând la două categorii distincte ale acestora. Mai întâi, cărţile mai mult ori mai puţin noi (unele de-a dreptul având o vârstă respectabilă) pe care, deşi mă interesează, nu le voi mai putea citi niciodată. Apoi cele pe care le-am citit cândva cu emoţie şi savoare, cu un profit firesc pentru mintea în construcţie, dar şi pentru sufletul naiv, uimit de câte s-au putut transpune în verb, pe care, hélas, nu le voi mai putea reciti.” (Gheorghe Grigurcu)
Lidia Vianu
The Wall
Contemporary Literature Press
Ilustraţii Miruna Voican. Un superb poem în proză scris în limba engleză, în patru părţi, apărut numai online, la începutul acestei veri. Pentru a nu-i pierde farmecul, nu traducem fragmentul cu care ilustrăm această semnalare: „His ancestors’ house had been built in 1177, on the place of a well gone dry. A hidden descent into darkness. Centuries later, the communists confiscated the house. Years after that, here he is, climbing to the attic./ Broken windows, ghostly walls, birds’ nests — pigeons fly out with fast beating wings. One bird stays behind unafraid. Grey feathers, a white halo, eyes in his. Its feet are resting on some papers written in green ink. Faded. / He holds out his hand and slowly pulls the papers towards him./ The bird breathes deeply. Both of them on this side of the wall. / No touch. / Just the sign. / Here it was and is no more.”
Sorin Lucaci
Victime colaterale
(Jurnalul unui traficant de iluzii)
Editura Integral
Prefaţă de Dan-Silviu Boerescu: «Sorin Lucaci nu este şi nici nu vrea să fie un „seducător de profesie”. Poezia sa, doar aparent desprinsă din retorica brutală a unui cotidian ce-şi refuză nostalgiile, nu vrea să placă, nu are niciun target hedonistic, ci îşi asumă deliberat felurite sintagme ale ratării interioare. Micile accente ludice sunt, de aceea, bine strunite din condei, de parcă, în pauzele unui jurnal de ştiri, un redactor impertinent şi-ar vârî coada şi ar induce o serie de mesaje ciudate, menite să bulverseze deopotrivă crainica şi telespectatorii. Dar, într-un final deloc apoteotic, crainica (citată pieziş şi ea într-o stare poetică) nu va ceda, cât despre public oare ce speranţe şi-ar putea face vreodată cineva?!?
Noua carte a lui Sorin Lucaci adaugă încă o filă voit contradictorie în registrul inefabil al vieţilor de hârtie ale poeţilor contemporani.»
Liliana Nicolae
Locuri. Oameni. Poveşti
Carte de reportaj
Casa de pariuri literare
Liliana Nicolae este producător la radio Europa FM, a fost jurnalist la BBC – secţia română (1999-2008) şi la Radio România Actualităţi. „Reportajele din această carte – declară ea – sunt ca o fotografie a locurilor pe care le-am văzut şi a oamenilor pe care i-am întâlnit la un moment dat. Cine le citeşte află cum se trăia sau cum se trăieşte în anumite locuri. Cum se schimbă sau de ce nu se schimbă lucrurile şi mentalităţile. E vorba de istoria recentă, dar şi de poveşti de demult, cum e cazul reportajelor despre Sighişoara, de exemplu. E vorba despre locuri încremenite în timp, ca satele izolate ale Deltei, despre palatele somptuoase în care locuiesc ţiganii din Buzescu sau de colibele din pământ în care trăiesc cei din rudăria de la periferia Zimnicei.”
Dan-Silviu Boerescu prezintă
Tabloid
Editura Integral
Continuarea romanului „Sex selfie” prezentat la această rubrică în numărul de săptămâna trecută, „în acelaşi stil colorat, coroziv şi (auto)ironic”. Povestea, scrisă din aceeaşi perspectivă autobiografică şi cu o dimensiune erotică asemănătoare, se desfăşoară de această dată în redacţia unei publicaţii mondene, prilej de a se referi la o mulţime de cancanuri din lumea bună şi la secretele vedetelor. Pagini suculente, cu fel şi fel de fantezii. O imagine incredibil de savuroasă a presei tabloide, din ce în ce mai lipsite de har.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
