O nouă premieră – eveniment la sfârşitul săptămânii trecute la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj. Avându-l ca invitat pe regizorul Silviu Purcărete, aflat aici la a treia colaborare, colectivul dramatic clujean a pregătit un text mai puţin prezent pe scenele noastre: „Victor sau copiii la putere” de Roger Vitrac, reprezentant de seamă al suprarealismului francez din prima jumătate a secolului XX. Ruptura sa cu avangardismul datează din anii ‘30, când, (nomina odiosa pentru acest curent artistic !) Vitrac începe să scrie teatru şi, împreună cu Antonin Artaud şi Robert Aron, întemeiază una din instituţiile dramatice cele mai interesante şi revoluţionare ale perioadei, Teatrul Alfred Jarry, care a funcţionat între 1926 şi 1930. Cea mai cunoscută lucrare a sa, „Victor sau copiii la putere”, a fost prezentată prima oară în 24 decembrie 1928, la Comédie des Champs-Elysées şi a fost scrisă după canoanele teatrului de bulevard franţuzesc (cu reprezentanţi iluştri precum Eugene Labiche, Georges Feydeau); primele sale două acte sunt tipice pentru acest gen dramatic cu mare priză la mijlocul secolului trecut.
Aparenţele însă înşeală. După ce aflăm din debutul lucrării că protagonistul, Victor, împlineşte 9 ani dar are 1,81 metri înălţime, începem să înţelegem că nu avem de a face cu o reprezentare realistă a unui segment de viaţă burgheză, ci că ne confruntăm cu un joc al aparenţelor: o lume bulversată care şi-a pierdut valorile, unde adulţii au apucături de copii, iar copiii se comportă aberant. Un personaj cheie al piesei este petomana doamnă Ida Mortemart, chinuită de gaze intestinale, cea care trezeşte în Victor sentimente adevărate şi după plecarea căreia toată lumea o ia razna, comportamentul uman devine imprevizibil, iar funcţionarea limbii contrazice regulile minţii lucide. Şi iată cum, paradoxal, repudiat de avangardişti pentru că s-a apropiat de teatru, Roger Vitrac se întoarce în mijlocul lor scriind o piesă de factură suprarealistă, unde viaţa este, de fapt, vis, halucinaţie, hipnoză.
Comentând piesa lui Vitrac, regizorul Silviu Purcărete spunea : „Victor sau copiii la putere” este un text legendar, un monument al literaturii dramatice franceze. Textul se dovedeşte a fi unul foarte dificil, suspect din multe puncte de vedere. El este o provocare permanentă, de nerezolvat şi se lasă greu tradus în sensul exact al termenului. Mai corect ar fi să spunem că trebuie adaptat, pentru că este plin de jocuri de cuvinte, de formulări strâns legate de spiritul limbii franceze, de cultura franceză, de istoria franceză. Prima mea încercare de traducere în limba română a fost cu multi ani în urmă, pentru spectacolul de Bulandra. Aici, la Cluj – deşi nu înţeleg limba maghiară – mi-am dat seama din explicaţiile colegilor că adaptarea este bună (traducerea Jozsef Vinko), iar noi am încercat să ne scufundăm, să ne bălăcim în acest text.
Piesa este foarte complicată, şi probabil nu a fost înţeleasă vreodată. Personal cred că nici nu va fi posibil acest lucru. A fost pusă în scenă de multe ori, dar nu a avut succes. Nu ştiu dacă vom întrerupe tradiţia de data asta. Totdeauna când facem spectacole de teatru ne dorim să avem succes, dar chiar nu ştiu care va fi viitorul acestei tentative…”.
La realizarea spectacolului au contribuit colaboratorii permanenţi ai lui Silviu Purcărete, scenograful Dragoş Buhagiar şi compozitorul Vasile Şirli. Acestuia din urmă, i-a revenit un rol esenţial în găsirea unor soluţii muzicale adecvate, pentru a susţine viziunea regizorală a lui Purcărete. Aşa cum spuneam, dacă primele două acte ale piesei se înscriu în schemelele teatrului de bulevard, cel de al treilea se distanţează tranşant de acestea, fiind vorba în sine de un act muzical. „Actul trei este o operă în ceea ce priveşte forma muzicală – a explicat Vasile Şirli la conferinţa de presă. Dar nu o operă propriu- zisă, ci mici scântei de operă, de câteva secunde, perfect integrate în discursul teatral. Pentru mine a fost o provocare, o temă impusă de directorul de scenă. Iar eu ador asemenea teme impuse care te scot din obişnuinţă. ”
Echipei de realizatori Purcărete – Buhagiar - Şirli li s-a alăturat din partea gazdelor colaboratorul muzical Katalin Incze G., asistentul de regie István Albu şi asistenţii de scenografie Petre-Tiberius Trifan şi Vladimir Iuganu. Din distribuţie fac parte actorii: Áron Dimény, Zsolt Bogdán, Emőke Kató, Csilla Varga, Csilla Albert, Ervin Szűcs, Andrea Vindis, József Biró, Imola Kézdi şi Levente Molnár.
Silviu Purcărete este sceptic, dar a pariat pe Roger Vitrac. La rândul meu, pariez pe Silviu Purcărete.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
