Ziarul de Duminică

"Miliardarul de imagini"

"Miliardarul de imagini"
27.06.2008, 19:16 83

Pentru Ion Pop, A scrie si a fi* e o carte nu doar simptomatica, ci de-a dreptul definitorie. Doua elemente mi se par decisive in aceasta privinta. In primul rand, e vorba de metoda de lectura, care continua, in contextul autohton, maniera interpretativa calinesciana din opera lui Mihai Eminescu.

Pe aceasta infrastructura s-au grefat, apoi, tematismul lui Jean-Pierre Richard, strategiile de "identificare" ale scolii geneveze, poetica imaginarului (de la Bachelard la Burgos si Wunenburger) si, nu in ultimul rand, neoretorica relansata de structuralismul francez. A rezultat de aici, in ciuda aparentei eterogenitati, o metoda pe deplin omogena, care se desfasoara in triunghiul eu-lume-limbaj, urmarind reconstituirea intuitiva a universului imaginar (ca rezultat al convergentei "temelor") si coreland, totodata, structurile de "continut" cu utilizarea procedeelor stilistice. Cu alte cuvinte, o metoda care celebreaza unitatea si organicitatea operei.
In al doilea rand, e vorba de rolul decisiv pe care l-a jucat Ion Pop in constructia conceptului romanesc de avangarda. Fara indoiala, sugestii difuze in acest sens existau deja in critica interbelica; un merit deloc neglijabil l-au avut, apoi, primii cercetatori postbelici ai fenomenului (indeosebi Marino, Crohmalniceanu si Matei Calinescu). Numai ca acestia s-au interesat mai ales de poetica si ideologia miscarii, ignorand aproape cu desavarsire textele ca atare. Astfel incat, la sfarsitul deceniului sapte, singurele lecturi mai aplicate ale poeziei avangardiste ramaneau tot acelea ale lui Calinescu (din Cursul de poezie si din capitolul Dadaisti. Suprarealisti. Hermetici al Istoriei sale), care respingea insa din principiu toate curentele "formaliste".
Importanta lucrarilor lui Ion Pop devine, in acest context, cruciala: el a fost primul care nu numai ca s-a angajat intr-o defrisare a continentului avangardist, dar a vazut dincolo de principiile declarate ale gruparii, citind texte si nu doar manifeste. Cu toate acestea, interesant este ca, atat in cele doua sinteze consacrate fenomenului (Avangardismul poetic romanesc, 1969, si Avangarda in literatura romana, 1990), cat mai ales in monografiile despre Voronca si Gellu Naum, care cuprind mai multe analize de text, criticul citeste poezia avangardista dintr-o perspectiva preponderent modernista. E, fara indoiala, acesta un efect al tematismului practicat de Ion Pop; dar, poate chiar intr-o mai mare masura, si al propriilor preferinte poetice. Fireste, asta nu inseamna ca autorul lui A scrie si a fi aproba peste tot coerenta si omogenitatea si sanctioneaza incoerenta si eterogenitatea. In realitate, situatia e ceva mai complicata. Baza metodologica a studiului ramane, ce-i drept, tematista si din acest unghi Ion Pop analizeaza, rand pe rand, raportul dintre poezie si existenta (Ilarie Voronca si "starea de spirit" avangardista), articolele programatice ale autorului (Pentru o noua "gramatica" a poeziei), cele zece volume publicate in Romania (Momentele poeziei), sonetele nepublicate din anii '30 (Armuri fragile), poemele in proza (Poezia poeziei), universul imaginar (Configurari ale imaginarului), constructia textului (Miliardarul de imagini), pentru ca volumul sa se incheie cu obisnuita sinteza finala (Un poet al "sintezei integrale").
Fireste, ar fi numeroase observatii de semnalat (sau de facut) aici, de la raporturile poetului cu diversele curente literare ale vremii pana la arhitectura particulara a acestui univers liric centrat in jurul "toposurilor spectaculare". De altfel, capitolul consacrat imaginarului poetic mi se pare de departe cel mai consistent din volum. In schimb, nu m-a convins identificarea intre existenta si poezie din care Ion Pop a urmarit - si nu prea inteleg de ce, pentru ca volumul cuprinde numeroase alte idei care ar fi putut iesi la fel de bine in prim-plan - sa faca teza centrala a cartii sale: nu pentru ca n-ar fi plauzibila, ci, dimpotriva, pentru ca mi se pare ca e de ordinul evidentei. In fond, care alt poet avangardist nu si-a dorit si nu a crezut ca a atins o asemenea osmoza?
Ma voi intoarce insa la ceea ce am urmarit inca de la inceputul cronicii, si anume close-reading-ul poemelor avangardiste. Spuneam ca Ion Pop nu respinge en gros tehnicile de destructurare a textului utilizate de Voronca. Dar asta nu inseamna ca nu o face en detail. De pilda, in penultimul capitol, criticul condamna "frecventa neglijare de catre poet a 'principiului ordonator' capabil sa asigure 'gramezii de semnificanti' minima coerenta" (p. 304), precum si "senzatia de diluare a discursului, de monotonie provocata de reiterarea oarecum mecanica a procedeelor retorice utilizate pentru relativa structurare a textului" (p. 305). Adica tocmai procedeele avangardiste... Insa, in majoritatea cazurilor, trasaturile avangardiste ale poeziei lui Voronca sunt amintite cu titlu pur descriptiv, fara vreo calificare de ordin valoric. Nu la fel se intampla insa cu procedeele moderniste. Dimpotriva, aproape toata pretuirea pe care o are Ion Pop pentru poet vine din aceasta directie. Astfel, criticul observa in amplul comentariu la poemul Pneu "unitatea a poemului" (p. 114), sustine ca, in Ulise, planurile perceptiei, oricat de disparate, se "armonizeaza" intr-o "configuratie mozaicala" (p. 127), considera ca, in Incantatii, "cartea isi dezvaluie unitatea de adancime, dincolo de entropia de suprafata a discursului" (p. 160) si e multumit sa constate ca, in Patmos si alte poeme, "registrul imaginar, altadata atat de entropic, atinge, in sfarsit, un grad de coeziune rareori realizat pana acum, prin exploatarea si intensificarea unei viziuni de factura onirica" (p. 169).
Chiar si cu asemenea fisuri, A scrie si a fi ramane cea mai buna interpretare a poeziei lui Voronca, una care, data fiind pasiunea fara satiu a criticii actuale pentru abordarile de tip monografic, e greu de crezut ca va putea fi depasita in urmatoarele decenii.
Ion Pop, A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei, editia a II-a, adaugita, Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 2007, 320 p.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO