Ziarul de Duminică

Recul de sex, afluxul fictiunii

04.02.2006, 21:03 65

O elocventa si la indemana dovada ca gena nationala a ramas la fel de redutabila in materie de ardere a etapelor si de cumintire, in timp, a extremelor o constituie insusi refluxul pansexualismului atat de agasant anii trecuti. Sigur, nici 2005 nu a ramas chiar corigent la provocarile epicului absorbit de narcomanie si toate cele pendinte de dumneaei. Dupa ce am trecut oripilati sau incantati, dupa caz, prin textele Ioanei Baetica, ale Ioanei Bradea sau ale lui Adrian Schiop, Dragos Bucurenci, Ionut Chiva & Co., in 2005 l-am avut printre debutanti pe Alain Gavrilutiu (Nu toata iarba e la fel) care ne-a pus la zid cu o suita de tirade pe care, in calitate de cititor-critic, le-as include sub formula professional harassment, prin contaminare cu faimoasa hartuire sexuala ce face furori de ani si ani prin birourile birocratiei americane.

Sa recunoastem ca nu avem de a face chiar in fiecare zi cu astfel de pumni textuali incasati in plina figura: "Tin sa precizez ca pe langa droguri, e mizerie in lume, exista sex pervers, exista desfrau, toate umorile ascunse care condimenteaza viata unei societati plictisite de moarte. Viata e cu atat mai frumoasa cu cat tremuri mai mult la testul HIV, cu cat iti curge mai mult sange din nas, deoarece cocaina este de proasta calitate, cu cat gasesti mai greu drumul spre casa pentru ca ai creierii arsi. (...) Oricum, ma bucur sa ofer inca un motiv de a-mi desfiinta demersul literar acelora care la asta va pricepeti si care faceti critica literara in bufeturi ieftine cu primadone de mahala, nereusiti eterni, posibili geniali infundati in mediocritate, dar avand vise poleite cu o spuzeala de matasea broastei culturala, cu aere de stofa fina de Venetia. (...) Oricat de mult ati dori sa faceti pe ofensatii, cautati adanc in voi si veti descoperi sub tencuiala de poeti si poetese niste pesti samavolnici si niste curve patologice, pline de dorinte scarbavnice, de emanatii olfactive, de naparci pelvine, de mlastini erotice putrede, de scarnavii mentale animalice, de dorinte fetide, de vagauni pestilentiale, de caverne puturoase" s.a.m.d.

Dar Alain Gavrilutiu a fost doar exceptia. Nu mai departe decat tot la Humanitas, o data cu el a debutat Anca Maria Mosora, cu un roman de sensibilitate pur retro, de atmosfera interbelica si care i-ar fi incantat pe Anton Holban sau Alexandru Vona, de nu chiar pe Eliade insusi.

Numai ca scena a fost dominata in 2005 nu de proza de atmosfera, ci de constructiile fictionale elaborate indelung, la rece, multiplu etajate si seducator iradiante - ca Degete mici de Filip Florian, revelatia anului - cu mize profund umane si etnorecuperatorii -, ca Lindenfeld-ul lui Ioan T. Morar - creuzet social si fizionomie de epoca, precum Cruciada copiilor de Florina Ilis (a doua revelatie a anului), un ethos fabulatoriu care fixeaza intre ramele parabolei morale sentimentul istoric zadarnicit al elitei unei generatii (Ana Blandiana, Sertarul cu aplauze) s.a.m.d. Tot aici se cuvin incluse si romanele lui Nichita Danilov, Radu Sergiu Ruba, Gabriel Chifu, Ioan Lacusta sau reeditarile unor titluri sonore din panoplia optzecismului, precum Tainele inimei de Cristian Teodorescu si Caravana cinematografica a lui Ioan Grosan, o data cu intoarcerea lui G. Balaita (Lumea in doua zile) si, din alt unghi, triumful Gabrielei Adamesteanu cu Dimineata pierduta la Gallimard, in traducerea lui Alain Paruit.

Cu alte cuvinte, artileria grea ramane artilerie grea, indiferent cat de spectaculoase ar fi focurile bengale cu care ne pot lua ochii, o fractiune de secunda, egografiile mai mult sau mai putin sulfuroase ale tineretii acneico-turbulente.

Si poezia "secretiilor vaginale" aproape ca a disparut de pe piata ori a intrat in fastidios si acuzat mimetism. In cel mai bine mediatizat produs editorial de anul trecut - grupul poetilor de la Cartea Romaneasca, Elena Vladareanu, Dan Sociu, Razvan Tupa, Claudiu Komartin - cu greu s-ar mai putea desprinde vreo arsura argotica, vreo cruzime lexicala cu iz de tiganie si mahala deghizata in furii expresioniste sau atitudini neoexistentialiste, asa cum ne obisnuisera, din nefericire, anii trecuti.

Ce e reconfortant - sau periculos, depinde cum privim fenomenul - este precizia laconica prin care noua poezie, nouazecist-douamiista, se lasa caracterizata. O fraza din Al. Cistelecan, una din Marius Chivu sau Claudiu Komartin sunt de ajuns pentru a fixa locul si greutatea fiecarei piese pe noul esichier. Poate-i un fenomen strict al inceputurilor. La timpul ei, si poetica generatiei ''60 putea fi rezumata in doua, trei fraze, ca sa nu mai vorbesc de lunedismul optzecist, dar individualitatile s-au rasfirat iute, ferm si definitiv. Greu sa mai legi acum Imnele bucuriei de 11 elegii sau Megalitice, greu sa legi Levantul de Cantece de trecut strada sau, dincoace, in prelungire, de Familia Popescu. Tot asa, e de presupus ca, peste cativa ani, intre Oana Ninu, Teodor Duna si Ruxandra Novac afinitatile vor opera doar in prima instanta asociativ, cedand apoi locul selectiei si disocierilor.

In tot cazul, una peste alta, e cam putin pentru un intreg an literar atat de agitat in aparente. Supralicitam si noi ce avem. Asta ca sa nu mai spun ca in literatura dramatica nu s-a miscat nimic (exceptia, pentru mine, fiind extraordinara piesa a lui Daniel Banulescu Cine a castigat razboiul mondial al religiilor, volum datat 2004, la MLR, dar prezent pe piata in 2005), ori in eseu, istorie si critica literara. Aici, in afara de cartile, deja citate, a Ioanei Parvulescu si a lui Alex Stefanescu, te uiti la degete si numeri: un Daniel Cristea-Enache Bucuresti Far West (Secvente de literatura romana), de 698 de pagini, de doua ori Mircea A. Diaconu (Atelierele poeziei si La sud de Dumnezeu. Exercitii de luciditate), surprinzatoarea carte a lui Mircea Mihaies despre Leonard Cohen, redutabilul debut al lui Mihail Neamtu (Bufnita din daramaturi), cartile de-un paseism gustos ale Victoriei Dragu Dimitriu despre doamnele si domnii de altadata ai Bucurestilor, al doilea op din Explorarile in comunismul romanesc intreprinse de cvartetul Ion Manolescu - Stanomir - Cernat - Mitchievici, primul volum din Dictionarul subiectiv al personajelor lui I.L. Caragiale, de Gelu Negrea. Despre toate am scris ori voi scrie in ZD.

Le adaug numaidecat cartea lui Mihai Pelin Deceniul prabusirilor, prea putin comentata din cauza de lipsa de specialisti gata sa iasa cu lancea pe teren, precum si incheierea a trei proiecte de mare, invidiabila anvergura in lumea roasa de fragmentarism si foiletonism a istoriei noastre literare: volumul patru din exceptionala biomonografie Nae Ionescu a Dorei Mezdrea, vol. III din C. Radulescu-Motru. Viata si faptele sale de Constantin Schifirnet si, desigur, aparitia ultimelor volume din cele zece care compun Proverbele romanilor de Iuliu A. Zanne, editie anastatica ingrijita de Mugur Vasiliu la editura Scara.



Anul Eliade si nevoia de Lire

Daca la recuperari, cum spuneam, traducerea monografiei Eliade a lui Mac Linscott Ricketts din 1983 figureaza la loc de cinste (Editura Criterion Publishing), sfarsitul lui 2005 ne-a adus impunatoarea carte a lui Florin Turcanu Mircea Eliade prizonierul istoriei, tradusa de Monica Anghel si Dragos Dodu la Humanitas. Intram astfel, slava Domnului, cu fruntea sus in anul care va comemora doua decenii de la moartea scriitorului (2007 fiind anul centenarului nasterii sale). Si daca tot am ajuns aici, sa mai notez o data marea tristete si enorma frustrare la care ne-a supus Editura Dacia tiparind in conditii de saracie de gang, ca pentru aurolaci, albumul biografic Mircea Eliade, alcatuit de Mircea Handoca. Pacat de asa sansa, pacat de arhiva lui Mircea Handoca, pacat de asteptarile noastre!

Ce-ar mai fi? Daca adaug la memorialistica numele Monicai Lovinescu (Humanitas) si al Luciei Demetrius (Albatros), memoriile lui C. Beldie la Roza Vanturilor (Oameni vazuti de aproape) si vol. III din Sensul vietii lui Nicolae Breban la Polirom, eu unul am cam incheiat. Data fiind putinatatea optiunilor, este limpede de ce majoritatea bilanturilor din reviste si ziare au vehiculat in mare cam aceleasi nume si titluri. Mai rar un an atat de consensual pentru critica literara, in ciuda, cum spuneam, a aparentelor belicoase si a politicilor antinomice de grup. Mai mult ca niciodata, suflarea literara a fost obsedata, nu ca pana acum, de revizuirea canonului si de impunerea de noi formule estetice, ci de formulele cele mai eficiente de autopromovare si exportare a literaturii autohtone. Ca si de labirintul finantarii culturii, de specificul institutional al breslei, de politicile culturale care-i ating nervul inca vital.

Intr-un atare context, cui sa-i mai arda sa-l prezinte amplu pe Jonathan Franzen, al carui roman Corectii, de la Polirom, a constituit pentru multa lume revelatia externa a lui 2005? Repet cu incapatanare ce spuneam si anul trecut: avem nevoie de o revista (cel putin) ca Lire pentru a ne intampina cum se cuvine oaspetii si a ne familiariza cu actualitatea literara din lume.

Apropo de Lire, a fost frumos ca numarul aniversar, din noiembrie 2005, la 30 de ani, al revistei infiintate de Bernard Pivot a cuprins tocmai un dosar "spécial Roumanie", bine adnotat de Cronicarul Romaniei literare in nr. 51-52. Descoperind cu placere la Bernard Pivot (care raspunde in nr. respectiv la chestionarul lui Proust) cel putin patru raspunsuri de fin conservatism (1. principala trasatura de caracter: "un pessimisme gai et veinard"; 2. filmul preferat: Invaziile barbare al lui Denys Arcand; 3. cel mai drag lucru: "ce qu''il me reste à vivre"; 4. cum v-ar placea sa muriti? Citind") recunosc ca m-am delectat privind figura deplin occidentala a lui Vlad Zografi si citind afirmatii precum acestea: "Les causeries de jeudi" ale lui Nicolae Manolescu "au facut si desfacut ierarhiiile Bursei literare cu o forta de impact comparabila fortei lui Pivot de la Apostrophes"; "Ana Blandiana a devenit o formidabila ambasadoare a literaturii romane"; "Boem, Stefan Agopian s-a strecurat in literatura romana a anilor ''80 cu supletea unui cameleon"; "Unii vad in Mircea Cartarescu un urmas al lui Borges in Europa Centrala".

Sa incheiem - si s-o tinem - asa!

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO