TÂRGU-OCNA
Sanatoriul penitenciar TBC a fost contruit în 1936-1939, la iniţiativa medicului Ioan Cantacuzino. Clădirea avea două etaje, ferestre largi şi o curte mare. În perioada de dinainte de venirea comuniştilor la putere fusese un spital bine utilat. Când în 15 august 1945 Margareta Danielescu a fost numită medic al instituţiei, situaţia era schimbată radical: în avansul lor către Vest, trupele sovietice îl goliseră de tot ceea ce era de valoare. La data respectivă, sanatoriul găzduia câţiva deţinuţi de drept comun bolnavi de TBC, zdrenţăroşi, aflaţi într-o stare la fel de jalnică precum clădirea care îi găzduia. Fostele băi erau folosite ca celule de pedeapsă pentru deţinuţii "recalcitranţi".
Medicul a mers la Bucureşti, la Direcţia Generală a Penitenciarelor, unde a discutat cu Ioan Baciu, şeful Închisorilor, şi cu Epaminonda Tomorug, şeful Serviciului Sanitar, cărora le-a expus situaţia şi le-a precizat că, date fiind condiţiile, nu va putea rămâne în acel post. Pentru a o reţine, cei doi i-au promis că vor reutila sanatoriul cu paturi, saltele, pături, cearceafuri şi mobilier. Ceea ce s-a şi întâmplat: "Şi-ntr-adevăr, venea dubă după dubă de astea, până când o mobilat toate camerele." În circa o lună, clădirea a început să arăte a spital. Băile interioare nu au mai fost reparate (probabil din cauza lipsei de spaţiu); din contră, în curtea stabilimentului a fost amenajată o cameră cu duşuri, unde deţinuţii erau duşi să se spele.
După alegerile din noiembrie 1946, sanatoriul penitenciar a continuat să găzduiască deţinuţi de drept comun. În perioada de început a regimului comunist închisoarea a fost condusă de Ioan Ionescu (1945), Constantin Ştirbu (1945) şi Nicolae Costescu (1946).
I.1.Transferaţii
Primul deţinut politic transferat în 1949 la Târgu-Ocna a fost Ion Lavru, un fost ţărănist.
Probabil în cursul lunii mai 1949, la închisoarea Piteşti, deţinuţii care, din pricina regimului dur de anchetă şi a condiţiilor de detenţie se îmbolnăviseră de TBC, au fost separaţi de ceilalţi. Întrucât o perioadă a lucrat ca medic la infirmerie şi pentru că regimul de detenţie se înăsprea, Aristide Lefa, care înainte de arestare fusese medic internist la Spitalul Militar din Bucureşti, şi-a completat o fişă de bolnav de TBC osos. În perioada iunie-2 octombrie, cei deţinuţi, între care şi tebeciştii, au fost izolaţi.
La sfârşitul lunii octombrie, bolnavii de TBC din închisoare au fost duşi, pe celule, la director, care le-a luat datele personale (nume, prenume, părinţi, profesia, condamnarea şi motivul), apoi, pe 2 decembrie 1949, sanitarul Ion Cioltar le-a completat datele pentru transferul la Văcăreşti, închisoarea spital, în vederea examenului radioscopic.
Pe 29 decembrie, medicul Ion M. Ionescu şi sanitarul Cioltar i-au anunţat pe deţinuţi despre locul în care vor fi transferaţi. Cu acel prilej, de faţă cu sanitarul şi şeful de secţie, gardianul Florea Dina, medicul i-a întins mâna lui Lefa, căruia îi aprecia competenţa profesională, şi i-a spus: "La revedere, doctore, poate o să ne mai revedem în altă situaţie." Ştiute fiind condiţiile în care a avut loc - în acel timp demascarea era în toi -, deţinutul a fost impresionat profund de gestul "eroic" al medicului. La rândul său, sanitarul Cioltar "ne-a spus mai printre dinţi: «Bine de voi c-aţi scăpat din iadu-ăsta! Dac-aţi şti voi din ce-aţi scăpat!» El le văzuse şi le ştia pe toate, şi cine ştie ce răscolire de profund, dă cunoştinţă o fi avut, c-a avut iniţiativa să ne şoptească acea expresie încurajatoare pentru noi".
În aceeaşi zi, la orele 21.00, 40 de deţinuţi au fost transferaţi la Văcăreşti cu vagonul dubă, unde au ajuns în zorii zilei de 30 decembrie. Acolo au fost cazaţi în camera de baie. În dimineaţa de 31 decembrie au fost duşi în faţa comisiei de triere, formată din medicii Teodorescu, Ciurea şi Schafferman, pentru examenul radioscopic. Pentru că nu avea TBC pulmonar, Lefa a fost respins, la fel cum s-a întâmplat cu Ion V. Săndulescu (care în 1939 fusese operat de TBC pulmonar prin toracoplastie) şi Ştefan Miere, un fost elev care avea TBC ganglionar. În total, din cei 40 de transferaţi, doar 18 au fost găsiţi bolnavi şi li s-au completat fişe de evidenţă. Atunci, Lefa i s-a adresat medicului Schafferman, căruia i-a spus că avusese un TBC osos, care în condiţiile de detenţie de la Piteşti i se putea reactiva oricând, iar acesta i-a răspuns că va face tot ce-i va sta în putere. După cum îi va mărturisi deţinutului peste două zile, el l-a sunat pe Epaminonda Tomorug, şeful Serviciului sanitar din DGP, căruia i-a vorbit despre cele trei cazuri de TBC extrapulmonar. Aflat probabil într-o dispoziţie bună, acesta i-a spus: "Trimite-i la Târgu Ocna, tot e gol sanatoriul". Astfel, cei trei au scăpat de reeducare, ceea ce nu s-a întâmplat cu restul de 19, între care şi Traian Găbureac, care au fost retrimişi la Piteşti. Este motivul pentru care fostul deţinut politic îl aşează pe Schafferman între "figurile luminoase pe care le păstrez în amintirile mele."
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
