Ziarul de Duminică

Reeducarea în România comunistă (II)/ de Mircea Stănescu

Reeducarea în România comunistă (II)/ de Mircea Stănescu

Autor: Mircea Stănescu

27.07.2012, 00:04 385

II.

ÎNCHISOAREA OCNELE MARI

(1950-1953)

II.1. Deţinuţii transferaţi

Localiatea este situată la 12 km de Râmnicu Vâlcea şi, în perioada comunistă, închisoarea a găzduit deţinuţi politici închişi administrativ (necondamnaţi). Anterior, încă de la înfiinţarea sa, în 1837-1838 şi construirea corpului mare începând din 1890, ea îi grupase pe deţinuţii de drept comun condamnaţi pe viaţă, care îşi ispăşeau pedeapsa lucrând în salină. În perioada interbelică aici au fost închişi şi comunişti, între care Gheorghe Gheorghiu-Dej.

Închisoarea avea 60 m lungime şi 30 lăţime. Intrarea în perimetrul închisorii avea loc prin "Turnul Alb", care se continua cu un drum, pe laturile lui fiind două curţi pentru plimbarea deţinuţilor. Celularul se afla în spatele acestora, având două niveluri (parter şi etaj), cu 12 camere de detenţie, de 12-14/6 m, dispuse în cele două laturi ale clădirii câte 3 pe nivel. În partea din faţă, laturile erau despărţite de drumul de acces, în timp ce în spate erau unite printr-un culoar. Ferestrele camerelor de detenţie erau orientate către curtea închisorii. În colţurile fiecărei camere erau dispuse 4 priciuri, iar capacitatea lor era de 20-50 de oameni. Pentru încălzire pe timpul iernii erau sobe cu lemne.

La început comandant al închisorii a fost un anume Florescu, apoi lt. Dumitru Alexandrescu (1951-1954).

În martie 1949 închisoarea găzduia exclusiv deţinuţi politici, internaţi administrativ ("lagărişti"). Ei se aflau în custodia Securităţii.

Pe 24 aprilie 1949, un "lot" important de 20 deţinuţi legionari şi asimilaţi este transferat în închisoare. Între ei erau: Octavian Tripa, Nicolae Crăcea, Ion Victor Vojen, Petre Ţuţea, gen. Dumitru Coroamă, Dumitru (Tache) Funda şi preotul Ion Dumitrescu-Borşa.

În perioada 10 iulie-1 decembrie 1950 director al închisorii a fost Loghin Inochent Păcuraru.

În august 1950, conform evaluărilor oficialilor din MAI închisoarea putea primi încă 300 de deţinuţi politici şi 100 de drept comun, motiv pentru care erau cerute 400 de rogojini şi 200 de pături.

În perioada 15 noiembrie 1950-1953 închisoarea a devenit "unitate productivă", cu indicativul Unitatea de muncă nr. 4 Ocnele Mari, care avea ca obiect prelucrarea lemnului. Ulterior, aici va fi lucrată tâmplăria pentru "Casa Scânteii".

La o dată nedeterminată, închisoarea avea un efectiv de 500 deţinuţi, dintre care 448 politici ("contravoluţionari") şi 52 de drept comun. După categoria politică, ei se prezentau astfel: "legionari" - 279; "PNŢ-işti" - 38; "PNL-işti" - 16; "PSDI-şti" - 17; "SSI-işti (foste cadre ale Ministerului Afacerilor Interne)" - 98.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO