Ziarul de Duminică

Regele Mihai intre urcarea pe tron si abdicare (V)

07.06.2001, 00:00 69



In vara anului trecut, o echipa PRO TV (Dan Burlac, Victor Prunaru) s-a aflat la Versoix si, vreme de cateva ore, l-a filmat pe fostul suveran Mihai I pentru un documentar de televiziune. Cu acordul Maiestatii Sale, publicam in acest spatiu o parte din amplul interviu acordat cu acel prilej.



Cat am stat la Sinaia, n-am avut contacte directe cu nimeni, ci doar prin intermediari. Iar cu rusii - din cand in cand. De pilda, de ziua mea, pe 25 octombrie, au trimis un capitan, Skoda, evreu din Basarabia, cu o lada cu vinuri, votca si icre negre. A lasat lazile si s-a dus. Ce credeau? Ca ma momesc? Greva regala a durat aproape pana la sfarsitul anului. Problema s-a discutat la Moscova, unde au decis ca ambasadorii american si englez sa vina la mine, impreuna cu Vasinski, sa aranjeze lucrurile. Aceasta "aranjare a lucrurilor" insemna sa se coopteze in guvernul Groza doi noi ministri, un liberal si un taranist. Cand am inteles lipsa de sprijin a occidentalilor, nu mai aveam nimic de facut. Am pus capat grevei regale. Am intrebat: cine imi garanteaza mie ca lucrurile vor merge mai bine de acum incolo? Pai, noi suntem gata sa garantam, mi s-a raspuns. Garantiile lor le cunosteam! Pastrez fotografii de la intalnirea aceea de la Sinaia, cu Vasinski in genunchi pe masa, cand scria, si ceilalti doi in jur. Imediat dupa discutii, Vasinski a plecat; au ramas ceilalti doi inca o jumatate de zi si am avut prilejul sa vorbesc mai mult cu ei. Le-am spus exact ce avea sa se intample, au ascultat, dar mai multe nu. Nu era nici frica, nici nepasare din partea lor, ci mentalitatea. Englezii si americanii au alta mentalitate decat noi. Daca au semnat o conventie sau si-au dat cuvantul pentru un anumit lucru, ei incearca sa-l respecte pe cat se poate, chiar daca pe ici, pe colo se mai incurca. Dar in cazul de fata ei isi dadusera cuvantul rusilor, adica acestia urmau sa detina 90% influenta in Romania, lor, occidentalilor, ramanandu-le doar 10%. Pe chestia asta n-au putut interveni. Asta a fost! ai a mai fost un detaliu care probeaza mentalitatea rusilor. Am aflat de o discutie intre primul-ministru englez, care abia castigase alegerile, si Stalin. Premierul i-a spus lui Stalin: "Eu nu va inteleg deloc. Am incercat sa fiu cinstit cu voi, am pus toate cartile pe masa si va rog sa faceti la fel". Iar Stalin i-a raspuns, cu zambetul lui malitios: "Dumneata joci carti, eu joc sah". Asta era. La sah anticipezi multe miscari. Un alt ofiter, un general indian pe care l-am intalnit la Londra mai tarziu si care fusese la Moscova, deci ii stia foarte bine pe rusi, mi-a spus: "Toti occidentalii fac planuri pe cateva luni inainte, rusii - pe douazeci de ani". Din cauza asta am patit-o.

- Cum a decurs intalnirea cu Vasinski?

- Care dintre ele? Ca au fost mai multe. Vasinski a sosit in Romania dupa 23 august, la cateva saptamani. A venit la Sinaia sa ma vada, chipurile, sa se informeze despre situatia din Romania, desi o stia foarte bine. A fost o intalnire relativ civilizata. Lucrurile au inceput sa se strice mai tarziu. Vorbea prin interpret. In timpul celui de-al doilea guvern Radescu, a mai venit o data. Visoianu a facut o gluma: "Mi se pare ca ati mai slabit". Iar Vasinski a raspuns: "Da, asta e din cauza Romaniei, cu care am dificultati". Adica avea dificultati cu Radescu, care nu accepta anumite lucruri! Vasinski a devenit violent inainte de 6 martie. Chiar foarte violent. Spunea ca lucrurile nu mai puteau continua in acel fel, adica era nesiguranta in spatele frontului din cauza Romaniei, iar guvernul Radescu trebuia demis imediat. Am intervenit, m-am opus, treburile noastre constitutionale nu se pot face in felul acesta. Imediat s-a enervat. A spus ca toate astea sunt comedii si ca voia sa afle in cateva zile de demisia guvernului. Am inceput consultari cu Maniu, Bratianu si altii, fara nici un rezultat. Cum lucrurile trenau, Vasinski a devenit violent. A venit intr-o audienta si a batut cu pumnul in masa, strigand: "Il consideram pe Groza singurul demn de increderea noastra!". Apoi a inceput sa urle, sa tipe, a batut din nou cu pumnul in masa, strigand, prin intermediul interpretului, ca vrea un rezultat in 22 de ore, s-a ridicat si a plecat trantind usa atat de tare ca, spun unii, a cazut tencuiala. De fapt, n-a cazut tencuiala, a crapat zidul. Mai tarziu, l-am intalnit la Londra pe Bukovski si i-am povestit de intalnirea cu Vasinski. Mi-a spus ca Vasinski nu se supara niciodata, doar juca teatru. Ciudat teatru! In Rusia, cu un asemenea teatru, trimisese la moarte 30 de milioane de oameni! Prin 1993-1994, am povestit acest episod in convorbirile cu Mircea Ciobanu. Am primit dupa aceea o scrisoare din Israel, cu un scris foarte curios, in romaneste - un barbat care imi spunea ca citise cartea lui Ciobanu si ca poate confirma povestea mea, pentru ca el fusese interpretul lui Vasinski. Dar omul a mai adaugat ceva. Mie mi se raportase ca, plecand de la acea audienta, Vasinski se urcase in masina razand, ca dupa o gluma. Omul meu spunea in scrisoare ca Vasinski nu radea deloc, ci ii spusese in ruseste ca eram "o nuca tare de spart". Atata a spus. Pastrez scrisoarea. Dupa comedia aceea, sau cum vreti sa-i spuneti, rusii au facut presiuni, au scos tancurile in strada. Ce era sa facem? Americanii si englezii erau la curent cu absolut tot, de la inceput la sfarsit. Dar n-au facut nimic. Tot ce am reusit noi a fost sa castigam timp. Uneori, incercau sa ma ameninte. La 23 august 1945, am refuzat sa merg la parada, eram in greva regala. A venit la mine Susaikov si mi-a spus ca "era si aniversarea lor" si ca ar fi bine sa vin. "Imi pare rau, dar nu vin", am raspuns. "Asta este considerata o actiune neprietenoasa fata de Uniunea Sovietica, dusmanoasa chiar!", mi-a spus. Nu stiu cum am avut tupeul, dar i-am raspuns: "Imi pare foarte rau, dar asa este, gata!". ai am plecat la Sinaia. Insa am mai fost invitat de rusi. Am fost o data la Cercul Militar, dar si in alte ocazii - erau ei, insa si ceilalti, americanii si englezii. Asta da! Nu existau presiuni sa particip la reuniuni oficiale in prezenta rusilor. Poate doar la ocaziile noastre nationale, cum era 10 mai. Dar si acolo s-au incurcat o data si a iesit scandal. A dat buzna populatia, iar ei au insistat sa dau un comunicat ca nu aprob asemenea lucruri. Am raspuns: "Eu nu fac asta!". ai iar s-au suparat... Din fericire, romanii nostri isi dadeau seama de ce se intampla, chiar foarte bine. Asa ca exista o simpatie bazata pe realitati, nu pe ideologii, ca sa spun asa. Populatia m-a sprijinit intodeauna.

- Cum ati receptat demonstrata din 8 noiembrie 1945?

- Atunci s-au aratat sentimentele populatiei fata de mine, ceea ce a fost foarte, foarte incurajator. M-am bucurat. In acelasi timp, cred ca demonstratia a fost in mod clar anticomunista. Lumea nu inghitea comunismul. A fost si o buna lectie pentru aliati, au vazut ce dorim, cum se comporta comunistii. Dar iarasi n-au actionat.

- In acea perioada isi mai amintea cineva de maresalul Antonescu?

- Nu. Nu si-au amintit decat cand l-au adus de la Moscova pentru proces. Nu inainte. Procesul lui Antonescu a fost o farsa. Totul era decis dinainte, cum se obisnuia la rusi. Prin felul interogatoriului, prin intrebarile judecatorului, o farsa, nu un proces adevarat.



Acest material apare in Ziarul de Duminica, supliment cultural al Ziarului Financiar

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO