Ziarul de Duminică

Regele Mihai şi Mareşalul Antonescu (III). Execuţia/ de Petre Ţurlea

Regele Mihai şi Mareşalul Antonescu (III). Execuţia/ de Petre Ţurlea

23 februarie 1946. Regele şi alţi demnitari la Ziua Armatei Roşii

Autor: Ziarul de Duminica

10.03.2011, 23:20 2333

Urmărirea lor limpezeşte aportul fiecăruia în drumul României;fixează mai bine meritele şi răspunderile; le defineşte celor doicaracterul. Aşadar, volumul era necesar. Are la bază exploatareafoarte multor fonduri arhivistice, de la Arhiva Istorică Centralăla arhiva SRI, aducând, datorită acestui lucru, nota deobiectivitate cerută unei lucrări cu adevărat ştiinţifice. Volumuleste însoţit de foarte multe note, fiecare concluzie fiind, astfel,argumentată arhivistic. Fragmentele pe care le publicăm înavanpremieră reprezintă partea finală a volumului, intitulată"Recunoştinţa" regală. Datorita spaţiului limitat şi dificultăţiilecturii online, nu includem şi notele corespunzătoare; ele vor figăsite în volum.


Execuţia

Acuzaţiileaduse lui Ion Antonescu nu aveau o bază reală; acesta nu a fosttrădătorul României, ci salvatorul ei. Iar războiul împotriva URSSa fost o necesitate istorică.

În ziua sentinţei,17 mai 1946, Ion Antonescu a dat o procură celor doi avocaţi aisăi: "Împuternicesc pe d-nii avocaţi Bălăceanu şi Titus Stoica,separat sau împreună să redacteze şi să susţină motivele de recursîmpotriva sentinţei de condamnare a subsemnatului dată deTribunalul Poporului,precum şi aprezenta cererea degraţiere înnumele meu. I. Antonescu(...)" (Partea din dreapta a documentului este deteriorată;probabil, era adăugat "mareşal", "fost Conducător alStatului")

Procura este scrisăde mână şi are, în stânga jos, autentificarea avocatului: "Certificsemnătura. Bălăceanu, avocat". Sublinierea făcută în text chiar decătre autorul procurii indică două lucruri: 1. Mareşalul eraconvins că recursul va fi respins. 2. Mareşalul a făcut cerere degraţiere către Rege, procura având aceeaşi greutatejuridică.

Secţia a Il-a aÎnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pe 27 mai 1946, a respinsrecursul înaintat de cei condamnaţi prin sentinţa din 17 mai; lafel a procedat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, SecţiunileReunite, 1a 31 mai 1946. Sentinţa a rămas definitivă. Toţicondamnaţii au făcut cerere de graţiere către Rege. Pentru uniicondamnaţi au făcut astfel de cereri şi membri ai familiilor.Fostul guvernator al Transnistriei, Gh. Alexianu, introducea ideeacă a fost un proces politic cerut din afară, de aceea, afirma:"Sunt gata să

primesc pedeapsacapitală dacă interesele Ţării mele o cer, lăsând Istoriei sarcinade a mă reabilita." Dar voia "pentru prestigiul numelui de român şipentru onoarea familiei mele să dovedesc că administraţiaTransnistriei nu a desfăşurat o activitate nefastă şi nemiloasă, cidin contră, ea a căutat să aline cât mai mult rănile acesteiprovincii sovietice ce a avut atât de mult de suferit de pe urmalupte lor crunte ce au avut loc pe teritoriul ei."

Formula finală erade resemnare demnă, dar şi de patriotism: "Îmi îndrept

gândul meu depeurmă spre Cel Atotputernic, rugându-L să ocrotească REGELE şi ŢARAmea, să le aducă liniştea şi pacea mult dorită şi totdeodată să iaîn paza SA copiii mei nevinovaţi."

GeneralulConstantin Pantazi avea o cerere scurtă, militărească, de comutarea pedepsei cu moartea. La fel, Radu Lecca. Eugen Cristescu, fostulşef al SSI, înainta o primă cerere imediat după sentinţa din 17mai, cu o motivaţie largă: "Am îndeplinit numai obligaţiunile meleprofesionale, în respectul legilor Statului, şi nu am fost investitcu funcţiuni de răspundere ministerială; n-am avut rol determinantîn conducerea Statului şi nici nu am dispus sau săvârşit acte derăzboi potrivnice legilor internaţionale sau umanitare. De aceea,un slujitor al Ţării - timp de 24 ani de serviciu, care nu şi-apărăsit o clipă datoria de a apăra Tronul, Neamul şi instituţiilefundamentale ale Sta tului, roagă pe Majestatea Voastră săbinevoiască a examina cu generoasă înţelegere răspunderile ce-misunt puse în sarcină şi grava pedeapsă ce mi s-a aplicat şi a-mi daclemenţa Sa, dispunând graţierea mea."

Pe 29 mai, revinecu o nouă cerere, patetică: "Majestate, Sub apăsarea de groază acondamnării la moarte, închis între ziduri în preajma locului deexecuţie, întreaga mea fire se zbuciumă consternată şi conştiinţasa întreabă, din adâncurile ei, unde sălăşuieşte, şi cum poate fiaflat, în activităţile şi judecăţile omeneşti atât de relative,adevărul pur, care să dezvăluie Majestăţii Voastre şi Ţării întregică sunt un nevinovat, iar toată activitatea mea de şef alServiciului de Informaţii Român, n-a avut altă ţintă, în conştiinţamea, decât aceea de a fi permanent în slujba Ţării şi aTronului."

Credea că estevorba, în primul rând, de "Adevărul istoric al vieţii noastrepolitice şi sociale, care nu trebuie să fie întinat în niciun fel,ori degradat,

de pana istoricilorviitorului, atunci când va fi pus în legătură cu funcţionareaServiciului de Informaţii Român şi a şefului său, pe tot timpulrăzboiului trecut, în care am fost svârliţi, fără voia noastră, detendinţele germane de expansiune şi cotropire."

Simplu, fărăargumentaţie, cerea graţierea generalul Constantin Z. Vasiliu, fostinspector general al Jandarmeriei şi Ministru subsecretar de Statal Ministerului Afacerilor Interne, pe 17 şi 29 mai 1946.Cererealui Mihai Antonescu, scrisă la maşină, este semnată, în numeleacestuia, de către avocatul său, deşi la dosar nu se păstrează oprocură în acest sens.

Din partea lui IonAntonescu există o cerere scurtă de graţiere, încheiată cu formula:"Sunt, Majestate, acelaşi soldat credincios al Patriei şi alMajestăţii Voastre." Documentul este scris la maşină şi nesemnat.În baza procurii primite pe 17 mai 1946, înainta o cerere degraţiere a lui Ion Antonescu, avocatul G.Paraschivescu-Bălăceanu.

Pentru Mareşal, maiexistă o cerere de graţiere: "Subsemnata, Liţa colonel Baranga, învârstă de 88 de ani, implor cu lacrimile în ochi mărinimiaMajestăţii Voastre ca să binevoiţi a acorda înalta graţie, de acomuta pedeapsa cu moartea dată de Tribunalul Poporului în ziua de17 mai 1946 fiului meu unic, Ion Antonescu. Cu nădejde nestrămutatăîn neţărmurita solicitudine a Maiestăţii Voastre şi în înţelegereanenorocirii abăture asupra mea, Rămân a Majestăţii Voastrepreaumilă şi supusă, Liţa col. Baranga."

Imediat dupăhotărârea finală, a Secţiilor Reunite ale înaltei Curţi de Casaţieşi Justiţie, din 31 mai 1946, Lucreţiu Pătrăşcanu, ministru alJustiţiei, a supus Regelui cererile de graţiere formulate de ceişapte condamnaţi la moarte: Ion Antonescu, Mihai Antonescu,Constantin Z. Vasiliu, Gheorghe Alexianu, Radu D. Lecca, EugenCristescu, Constantin Pantazi. Nu sugera Suveranului nicio soluţie,lăsându-i acestuia deplina alegere, dar şi deplinarăspundere.

Probabil că Mihaiera nehotărât. De aceea, guvernul i-a propus, prin intermediul luiPătrăşcanu, o soluţie: menţinerea condamnării la moarte a lui IonAntonescu, Mihai Antonescu, Constantin Z. Vasiliu,Gheorghe

Alexianu şicomutarea pedepsei în muncă silnică pe viaţă a lui ConstantinPantazi, Radu Lecca, Eugen Cristescu. Motivarea sugestieiguvernului era "necesitatea satisfacerii marilor interese ale Ţăriinoastre".

Cel care publicădocumentul, Marcel-Dumitru Ciucă, nu indică sursa. Acelaşi publicăşi o listă, semnată de primul-ministru, Petru Groza, nedatată, darconsiderată a fi din 31 mai, pe baza căreia s-ar fi întocmitdocumentul prezentat de Pătrăşcanu Regelui. În dreptul celor careau fost propuşi pentru a nu li se admite cererile de graţiere,Groza a scris "exec"; iar la ceilalţi trei "comutare". Editoruldocumentului menţionează: "Cuvântulexec.l-am întregitexecutare, după formaluicomutare, arătând o acţiunece urmează să fie înfăptuită." Datarea, în acest fel, adocumentului este neconcludentă: "comutare" poate să arate şi oacţiune care urmează, şi una care a avut loc. Aşadar, textul semnatde Petru Groza poate să fie doar constatarea unor fapte petrecute;deci, datat după 1 iunie 1946. Corelate, cele două documente -dintre care unul cu o datare contestabilă, iar celălalt fără a i seindica sursa -

duc la concluzia cănu se poate şti precis gradul de implicare a guvernului. Estesigur, însă, că Regele nu s-a opus executării celor patru: ordinulnr. 53875 din 1 iunie 1946 dat pentru execuţie de către LucreţiuPătrăşcanu are formula "Majestatea Sa Regele a respins cererile degraţiere", fără a preciza dacă a făcut-o în scris sau verbal. Esteindiscutabil, însă, că, în condiţiile unei aprobări a cererilor degraţiere, execuţia nu ar fi avut loc.

Dintre prezentărileaplicării hotărârii Tribunalului Poporului, două au cea mai maregreutate. 1. Procesul-verbal întocmit de Comisia constituită deParchetul Tribunalului Ilfov privind aducerea la îndeplinire aSentinţei nr. 17, din 17 mai 1946, întocmit la 1 iunie 1946, ora20. 2. Referat asupra execuţiei marilor criminali de război, datat6 iunie 1946.

Dacăprocesul-verbal este strict tehnic, referatul aduce foarte multeamănunte de atmosferă. Toţi condamnaţii au fost vizitaţi de rude.La Mareşal au venit soţia, Maria, şi mama, Liţa Baranga; acesteiadin urmă i-a spus: "Dacă mor, este pentru Bucovina şi Basarabia. Dear fi să reîncep aş face la fel."

În documentelerespective sunt consemnate şi ultimele referiri ale condamnaţilorla Rege. Ion Antonescu a spus: "Regele este un monstru moral,într-o lună îşi va pierde Tronul." Iar Mihai Antonescu: "Considerca o datorie să exprim convingerea că se săvârşeşte o mare greşealăprin execuţia Mareşalului Antonescu. Rog, dacă este posibil, caacest lucru să fie comunicat chiar Majestăţii SaleRegelui."

Agentul Siguranţeicare a întocmit referatul din 6 iunie, a notat şi o reacţieexterioară închisorii, pe tema atitudinii Regelui: "În casa doamneiBaranga, unul din nepoţii ex-Mareşalului a spus că va ucide peSuveran - «această canalie încoronată care s-a pus în slujbajidanilor şi comuniştilor». Se observă că întreaga ură a familieiAnto nescu,cade altfel şi a uneipărţi a opiniei publicese îndreaptăîmpotriva Regelui Mihai şi ingratitudinii regale."

Toţi condamnaţii aufost împărtăşiţi de către preotul Totolici Teodor, confesorulînchisorii, între orele 17,30-17,45. De la ora 17,45 au fostescortaţi spre locul execuţiei, care a avut loc la ora 18. A fostnevoie de mai multe focuri repetate, pentru ca cei condamnaţi sămoară. Apoi, cadavrele au fost incinerate la Crematoriul Cenuşa;soarta urnelor funerare nu se cunoaşte.

Un martor ocular alexecuţiei a alcătuit şi el o relatare amănunţită, pe care a dat-oliderilor PNŢ şi PNL, iar aceştia au transmis-o tuturororganizaţiilor lor din judeţe, "cu scopul de a determina opiniapublică contra guvernului" - cum se preciza într-un raport din 11iulie 1946 al Inspectoratului General al Jandarmeriei cătreMinisterul Afacerilor Interne.

Documentul aducecâteva amănunte în plus. Ion Antonescu a spus preotului:"Sacrificiul şi moartea mea sunt sigur că deschid mai bine ochiiPoporului Român (text ilizibil) în care a fost prăbuşit şi din careeu am vrut să-1 scap, ducând lupta împotriva bolşevismului şi că vafi un îndemn şi mai mare de luptă pentru el. Sunt fericit să morpentru cauza Ţării mele, pentru care am luptat cu toatăînverşunarea. Sunt convins că această moarte va servi multPoporului Român."

Autorul relataemoţionat: "La orele 6, Mareşalul, urmat de dl. M. Antonescu,păşeşte cu capul sus şi în pas militar, într-o ţinută de măreţie denedescris, spre locul execuţiei, trei sute de metri până în ValeaPiersicilor. Urmează ceilalţi doi, de asemenea într-o atitudinesuperbă. Mareşalul poartă un mare tricolor pe piept. În momentulcând se comandă foc, Mareşalul îşi scoate pălăria şi ridică în susmâna stângă strigând: «Trăiască România!» Execuţia a fost făcută deun detaşament de gardieni publici, elemente comuniste îmbrăcate înuniforme de gardieni, printre care mai mulţi evrei. Asistenţa:Avram Bunaciu, evreu, secretar în Ministerul de Interne (…), punede mai multe ori la punct pe procuror. De la Preşedinţie (aConsiliului de Miniştri): un comisar şi procurorul Udrea dinS(erviciul) S(pecial), doi

delegaţi aiPartidului Comunist şi doi ruşi de la Comisia (Aliată) de Control,patru delegaţi de la Ministerul Informaţiilor (cinematografişti).În timpul pregătirilor, s-au prezentat în Jilava reprezentanţiipresei americane şi engleze. Au fost împiedicaţi să intre de cătreAvram Bunaciu, deşi unul dintre ei avea autorizaţie semnată deprimul procuror. Au urmat telefoane la Ministerul de Justiţie, darnu a fost nimeni de găsit. (…) În momentul când au începutrafalele, adevăraţii ostaşi care erau de gardă la închisoare şi lapoligonul de tragere pe o mare rază şi-au scos şepcile de pe cap cumâna stângă, iar cu dreapta îşi făceau cruce. La toţi le curgeaulacrimile din ochi. Toţi condamnaţii au murit ca eroilegendari."

Un Comunicat alguvernului privind execuţia a fost citit la Radio Bucureşti. o notăa SSI consemnează că vestea a produs "o mare indignare, uniimergând până acolo încât nu vor să creadă că M.S. Regele ar fiputut semna executarea (...), fiindcă în Constituţia noastră nu seprevede pedeapsa cu moartea."

Aceeaşi reacţia aopiniei publice o constată şi generalul american C.V. R. Schuyler:"Toate elementele societăţii bucureştene par consternate deexecuţie. Se pare că aproape toţi se aşteptau ca Regele să comutetoate sentinţele în ultima clipă. S-au exercitat presiuni teribileîn acest sens asupra lui din toate părţile, dar, în situaţia dată,el a considerat că recomandarea guvernului reprezenta în întregimeatitudinea Rusiei sovietice şi, prin urmare, nu a avut de ales şis-a conformat. În general. Poporul consideră că nu s-a doveditnimic împotriva Antoneştilor, în afara faptului că au pierdutrăzboiul."

  • Din volumul cuacelaşi titlu, in curs de apariţie la EdituraSemne

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO