Nominalizat in 1988 la Premiul Arthur C. Clarke si premiat in acelasi an cu World Fantasy, romanul Replay al lui Ken Grimwood (1945 - 2003) nu are caracteristici clare nici SF, nici fantasy, de aceea si altora le-a fost greu sa-l incadreze. De aici si nominalizarile la cele doua premii, unul pentru SF, celalalt pentru fantasy. Replay (Nemira, 2007) este un roman de granita si comparatia cea mai la indemana este cu Sotia calatorului in timp, de Audrey Niffenegger, care foloseste aceeasi tema SF, calatoria in timp, dar in acelasi fel nonconformist fata de dogma SF (adica fara sa insiste prea mult - spre deloc - pe partea stiintifica a acesteia).
Nu stiu cata satisfactie a adus acest roman cititorului impatimit de F&SF. Cu siguranta ca il va satisface insa pe cititorul dornic de o carte buna, cu o idee interesanta, cu niste personaje bine construite, cu o poveste coerenta, cu cap si coada, cu o scriitura peste medie, de adevarat scriitor.
Jeff Winston moare intr-o zi de octombrie a anului 1988 (romanul a fost publicat in SUA in 1987) si se trezeste la viata intr-o zi a anului 1963, constient ca a mai trait o data acele zile. Sablon, cliseu - sau nu, asemeni probabil oricarui om in situatia lui, Winston joaca la curse, pariaza pe rezultate sportive pe care le stie din viata precedenta si castiga bani. Bani multi. Retraieste altfel anii ce urmeaza. Pana in aceeasi zi a anului 1988 cand... moare pentru a doua oara. Si tot asa. Intr-una dintre reluari o cunoaste pe Pamela Phillips care, si ea, traieste acelasi fenomen: in diversele reluari ale vietii ei este maritata cu Dustin Hoffman, produce filmul Starsea al lui Steven Spielberg etc. Evident, intre cei doi se naste o poveste de dragoste si aceasta va fi motorul principal al intamplarilor din carte pana la sfarsit.
N-am sa spun povestea, nici sfarsitul ei.
Am sa remarc insa dezvoltarea graduala a story-ului, lucrurile noi care se intampla de fiecare data. La fiecare reluare, Grimwood cauta alte variante de viata, cauta probleme care pot aparea in aceasta situatie. De la exuberanta primei reluari si setea de bogatie la lehamitea dintr-o alta, cand parca nimic nu mai conteaza pentru Winston, care se lasa in voia triadei alcool, droguri, sex.
Apropierea de romanul lui Niffenegger (aparut pe piata americana in 2003, exact in anul mortii lui Grimwood, de parca, si in viata si in literatura lucrurile nu sunt decat reluari) o fac nu numai datorita temei calatoriei in timp, ci, mai ales, datorita povestii de dragoste, felului in care aceasta e urmarita de cei doi autori, cu multa perseverenta, cu multa aplecare asupra nuantelor...
Cei care au comentat romanul lui Grimwood au mai pomenit filmul Ziua cartitei (1993)... Numai ca filmul nu e nimic mai mult decat o comedioara cu Bill Murray si Andie MacDowell. N-are nici pe departe profunzimea romanelor lui Niffenegger si Grimwood.
Replay nu este un roman pentru fanii F&SF, cu toate premiile lui (asta nu inseamna ca nu le-a placut si fanilor). Este, in primul rand, o lectura excelenta pentru iubitorii de literatura pur si simplu.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
