• Leu / EUR4.6639
  • Leu / GBP5.2762
  • Leu / USD4.1179
Ziarul de Duminică

REPORTAJUL LUNII / Privilegiatii lumii de apoi. Cimitirul Bellu

REPORTAJUL LUNII / Privilegiatii lumii de apoi. Cimitirul Bellu

 

A fost odata un cimitir
Frumos, celebru, bine intretinut – un muzeu in aer liber. Cu spatii largi si monumente valoroase. Un adevarat loc de pelerinaj pentru cei care vroiau sa invete istorie, literatura sau arta.
Bellu. O mandrie altadata, aproape o ruina astazi. Pe vremea cand oamenii inca mai erau generosi, iar apartenenta la comunitate inca mai conta, un baron pe nume Bellu, fost ministru al culturii si justitiei, a donat Bucurestilor zeci de hectare de teren, sa fie folosite pentru inhumarea localnicilor. Din darnicia baronului si dragostea de frumos a predecesorilor nostri, s-a nascut cel mai faimos cimitir al Romaniei.
Anii au trecut, mentalitatile s-au schimbat, generozitatea a disparut. Astazi, din Bellu a ramas doar un amestec haotic de cavouri kitsch, care sfideaza parca trecutul, ingropat sub monumente profanate si vandalizate. Timpul si nepasarea si-au spus cuvantul. Cate au mai ramas, operele de arta se sufoca printre termopane si sculpturi grosolane.
Legende si… legende
Nea Stelica este candelar, sot de candelareasa, o meserie bine vazuta in Bellu. De zeci de ani de cand se plimba pe aleile cimitirului, a ajuns sa le cunoasca cu ochii inchisi.
"Monumente noi? Cel al lui Viorel Catarama – spune candelarul Stelian Oprisanescu. Nu are inca pe nimeni acia, monumentul este in constructie." De regula, cavoul asta se face si piscina cand ploua. Toata apa se acumuleaza, se duce in cavou.
Nea Stelica stie toate legendele si toate barfele din cimitir.
"La cutremurul din 40 a cazut monumentul acesta. Si nimeni nu l-a restaurat."
"Spuneti ca a fost amanta lui Carol?"
"Asa se spune. Nu stiu sigur. N-am trait in perioada aia, eram prunc."
"Doamna cu umbrela" este o opera unui artist italian, Raffaello Romanelli, care a lasat mai multe lucrari in cimitirul Bellu, la inceputul secolului 20. Literele de aur care spuneau povestea defunctei au disparut insa.
Si monumentul familiei Poroineanu, facut de acelasi Romnnelli, are o legenda trista. Doi frati crescuti separat s-au indragostit la Paris si au vrut sa se casatoreasca. Cand au aflat ca sunt sora si frate s-au sinucis. In Bellu este inmormantata doar fata, plansa de tata.
"Trebuia sa fie acest monument inversat. Pentru ca oricine este cu fata catre soare dupa religie, da. Asta e intrarea in cripta unde sunt inmormantati. Vedem ca este strajuita de serpii discordiei... dintre care unul a disparut."
"Aveti loc in Bellu?"
"Eu? Pai cum sa nu. Sa plec din Bellu?! Pai m-am gandit sa nu ma mai imbrac de prea multe ori, sa raman aicia, ca-i mai bine. Ce atatea cheltuieli cu intretinerea. Avand cavoul meu, pot sa stau fara sa platesc intretinerea."
Cronicarul cimitirului
Din cand in cand, Paul Filip face si el cate o plimbare, de recunoastere, prin Belu. E un fel de cronicar al cimitirului. Jurnalist si fotograf, a fost atras inca din anii 50 de acest cimitir, caruia ii place sa-i spuna "Panteonul national". Cel mai mult il atrage monumentul funerar al Iuliei Hasdeu, odinioara locul in care veneau tinerii fascinati de povestea ei nefericita. Azi, putini isi mai aduc aminte de talentata scriitoare si compozitoare care a murit la 19 ani si care ar fi dictat din lumea de dincolo, in sedinte de spiritism, cum sa-i fie facut cavoul.
"Au fost adusi niste mediumi speciali – spune Paul Filip -, erau mai multi, o organizatie intreaga. Oameni de cultura, de stiinta care erau in jurul lui Hasdeu. Si ea ar fi dictat dimensiunile si cum sa arate cavoul. Ea era in fundul cavoului, bagata intr-o nisa, cu vid. I se vedea numai capul."
Contemporanii nostri au intrat doar pentru a fura sau a se urina in cavou. Mormantul a fost profanat, trupul Iuliei a disparut.
"Pacat ca inauntru erau niste oglinzi venetiene, un acoperis de azur albastru. Erau fluturi, erau flori. Era secretaire-ul pe care scria Iulia. Erau acolo si cei care voiau sa viziteze, pentru ca atunci se vizita. Isi scriau impresiile. Si erau cateva busturi. Bustul lui Shakespeare, bustul lui Iisus Hristos, bustul lui Victor Hugo si bustul ei. Lucrate de maestri, cum sunt majoritatea de aici."
Si globul pamantesc aflat deasupra mausolului a fost facut tot la indicatiile date de dincolo de moarte de Iulia. La cutremurul din 1977 a cazut la 50 de metri, fara a lovi nimic. S-a nascut atunci o noua legenda, cum ca obiectul sferic de marmura a plutit.
"Erau notate cu niste pietricele colorate, unde a fost ea. In Paris, in Londra, in Roma si in Bucuresti. Unde a fost si a scris. Pana si limbile de la ceas le-au furat. Acolo dedesubt, inauntru este un cap de mort. Gandit de Iulia ca si cum sa fie un cuib pentru randunele. Fiecare litera avea si doi porumbei." Acum e un monument paraginit, profanat si devastat. Un monument cu care putini in lume s-ar fi putut lauda. Se pare ca o asociatie spiritista din Brazilia ar fi vrut sa-l cumpere, dar a renuntat cand autoritatile comuniste i-au cerut 5 milion de dolari.
"Daca nu esti la Bellu, esti un nimeni"
Dupa revolutie, interesul pentru cavoul Iuliei Hasdeu pare sa fi murit, fara sanse de resuscitare. La fel si respectul si simtul estetic. Constructiile cu forme halucinante vorbesc de la sine.
"Monumentele au crescut – spune Stelian Oprisanescu –, dar de tip nou. Monumente de tip nou. Adevaratele monumente de arta nu mai pot fi imitate. Nu pui o matrita pe care o ai la ora actuala care se executa electronic, se copiaza electronic toata. Omul de pe vremuri lucra numai manual. Acel om gandea."
"S-a schimbat mult Bellu in ultimii ani – intervine si Paul Filip. Adica s-au facut in anii 90 foarte multe inmormantari adiacente, pe alei, pe locuri care erau locuri de popas... S-au bagat multe monumente in plus si ce-i mai trist e ca multe au ramas in parasire. Cand apartinea de Academia Romana, cand era un monument in degradare, imediat se gaseau bani pentru reparatii. De la Ceausescu incoace, n-au mai fost bani."
Pana in anii 70, cimitirul era unul exclusivist. Apoi, au inceput sa apara vanatorii de parcele – oameni cu bani care gasesc o satisfactie morbida in a se gandi ca vor sta, post mortem, alaturi de Eminescu, Caragiale ori Sadoveanu. "Sunt destui care se uita ca la o eticheta – spune Paul Filip. Dom'le, daca nu vii la Bellu si nu esti la Bellu, esti nimeni. Nimeni nu tinea cont de nimic. A venit unul, ca el e revolutionar, e un tip de la primarie care nu stiu daca mai e consilier, care i-a facut lu taica-so mormantul cu garduri furate din cimitir."
Cel mai scump pamant
Nu e de mirare ca aici e cel mai scump pamant din tot Bucurestiul. Gurile rele spun ca insusi fostul primar Videanu si chiar Marian Vanghelie ar fi vrut sa-si asigure cavouri cu fason, alaturi de aristocratia secolului al XIX-lea.
"V-ati luat loc in Bellu ca altii... afirma primarul Sorin Oprescu. Bai, astia nu sunt sanatosi, sa-ti spun de ce, daca cobesti, eu am invatat de la bunica-mea, daca tot te pregatesti asa in felul asta... Desi la fiecare cred ca vine din alta dimensiune. La unii vine din orgoliu si din vanitate, sa-si pregateasca liftul de acuma sa-i viziteze rudele. Sunt niste prosti, ca nu-i mai viziteaza nimeni dupa o perioada de timp. Niste fraieri, dar ma rog, treaba lor. Nu, dom'le, nu am ajuns sa fac concurs cu norocul si cu soarta, ca de multe ori pierzi daca intri intr-un concurs din asta..."
Artistii nu mai au loc
Toata lumea a auzit de cimitirul Bellu, dar putini ar putea sa enumere cinci personalitati inmormantate aici. Este locul in care dorm fondatorii statului roman modern, de la familiile Cantacuzino la Ghica, Sturza sau Stirbei. Coltul scriitorilor aduna toate manualele de literatura. Aman, Luchian sau Paciurea sunt personalitati care au imbogatit artele plastice romanesti si care isi au mormantul tot aici. Artistii sunt la loc de cinste pe o faimoasa alee, in fapt un perimetru in care cu greu s-ar mai putea gasi un loc.
"Acea figura a artistilor – spune Bogdan Tanase, director la Administratia cimitirelor Bucuresti – este de foarte multa vreme ocupata si, precum v-am spus, marii artisti Amza Pellea, Toma Caragiu nu au gasit loc, au fost inhumati undeva in acea zona. Sper ca atunci cand… vom gasi locuri in acea zona, sa le putem pastra, ca sa zic asa... adica daca mai mor mari artisti."
"La ora aceasta. nu mai sunt locuri pe aleea artistilor, in figura artistilor."
"Pe figura artistilor nu mai sunt locuri."
Piata neagra a locurilor de veci
Oficial nu, insa, cu banii potriviti si cunostintele necesare, se rezolva. Adela Frecateanu, consilier juridic al Administratiei Cimitirelor Bucuresti, ne explica: "Ati avea varianta capatarii unui loc de inmormantare prin donatie! Ce ziceti de asta?"
"Eu nu am familie in Bucuresti!"
"Nu are importanta, donatia e permisa de codul civil. Poate sa va faca donatie oricine, daca dovedeste printr-un titlu ca este titularul unui drept. In cazul nostru, titularul dreptului de concesiune. Dar pentru asta trebuie sa platiti, am uitat sa va spun! Platiti odata la noi redeventa, taxa de concesionare si mai platiti odata o suma considerabila celui care va da."
"Exista o piata neagra a locurilor?"
"Cu siguranta!"
"Exista si o bursa a lor, cam care sunt preturile?"
"Un loc de 3 mp, fara lucrare funerara pe el, oscileaza intre 4 si 5.000 de euro. Depinde de zona... Daca esti mai central, mai la alee... e mai scump. Daca esti mai pe la periferie, te duci mai la 3 mii, 2 mii jumate. Repet, fara lucrare funerara. Cu lucrari funerare care implicit si ele costa, se ridica pretul. Si in functie de materiale si in functie de finisaje. La fel ca la imobile. Stiti, aceasta este un fel de administrare a pietii imobiliare subterane. La fel ca si economia... Subterana."
Asa ca 21 mp in Bellu ajung sa coste 20-25.000 euro. Cu lucrare funerara deosebita, marmura si alte materiale aduse din Suedia si Elvetia, suma se poate ridica la 70-80.000, mai mult decat un apartament cu doua camere.
De-a lungul timpului, pentru ca borcanul de miere era irezistibil, toti fostii conducatori ai administratiei s-au infruptat din el. Unii din orgoliu, altii sesizand oportunitatea. Precizari ne ofera primarul general Sorin Oprescu: "In administratia cimitirelor a existat un grup de oameni care nu si-au vazut decat de interesele lor oneroase... A existat la cimitire un nucleu de oameni pe care nu i-au interesat decat propriile lor afaceri. Au transformat mortii in afaceri, domle. Si mortii nu sunt ai lor, ci ai nostri, ai tuturor."
Faclii la fier vechi
Nici o urma de bun gust, nici un respect fata de ceea ce reprezinta Bellu pentru Romania. In ultimii ani, singurul interes manifestat a fost cel material, ignorandu-se cu desavarsire bogatia spirituala lasata de inaintasi. Putine opere de arta au ramas intacte. Printre ele, cavoul familiei Cantacuzino, pe care urmasii l-au ingrijit cum au putut.
Ion Mincu, cel mai cunoscut arhitect roman, a lasat in Bellu cateva lucrari de exceptie, necunoscute acum profanilor. Una dintre acestea este cavoul fratilor Gheorghief, bancheri celebri in secolul 19, care au finantat partial razboiul de independenta. "Din pacate, spune Paul Filip, in anii 90, mausoleul acesta a fost spart si s-au cautat dinti de aur si bijuterii. S-au furat cele 8 faclii care erau inalte de 1 m si jumatate si groase cam de 40 de cm, pentru a fi vandute la fier vechi."
Nimeni nu stie numarul locurilor de veci
Desi teoretic pazit, Bellu a fost in ultimii ani tinta hotilor. Ai celor de flori, de bogatii, de locuri de veci. Haosul a incurajat hotiile si i-a descurajat pe toti cei care ar fi vrut sa-l salveze. Dupa revolutie, el a fost ca o gaura neagra in bugetul primariei. Milioane de euro au disparut in asa-zise lucrari de intretinere a cimitirului. Noul director al administratiei cimitirelor e descumpanit.
"Stiti ce administrati?"
"Din pacate, doar partial", spune Bogdan Tanase.
"Cate locuri de veci are administratia cimitirelor?"
"Nu stiu! La aceasta ora, nu am o evidenta clara a locurilor de veci. Chiar nu stiu cate locuri de veci sunt in cimitirele bucurestene."
"Dar cate ar fi? Cu aproximatie."
"Nici macar aproximativ nu pot sa am o reprezentare, pentru ca chiar sefii de cimitire ar fi trebuit sa aiba o evidenta stricta, au fost schimbati, au fost mutati de la un cimitir la altul, probabil ca n-a reusit sa stea niciunul suficient de mult intr-un cimitir, cat sa aiba o reprezentare exacta a locurilor din acel cimitir."
In urma cu cativa ani, s-a platit un cadastru in Bellu si in restul cimitirelor bucurestene. Ca orice treaba romaneasca, s-a impotmolit si s-a ratacit in haos. O parte din arhive au disparut in servietele fostilor directori, asa ca nimeni nu stie cu adevarat cate locuri de inmormantare sunt acum in Bucuresti. Anul acesta sunt mai multi bani pentru Administratia cimitirelor. 14 milioane de euro pentru amenajari, curatenie, paza si... din nou cadastru.
Inevitabil, unele dintre monumentele din Bellu vor disparea, invinse de timp, de promisiuni fara acoperire si de oameni nepasatori. Un intreg hatis legislativ, intretinut cu voie sau din incompetenta, le condamna la moarte: Directia monumente din cadrul primariei asteapta cadastrul, Ministerul Culturii ridica din umeri, Academia Romana nu mai e interesata. In cimitirul lor, de o frumusete din ce in ce mai trista, monumentele din Belu vor redeveni cenusa.
Reportajul a fost difuzat de Protv, in emisiunea Romania, te iubesc! din 10 mai 2009

 

 

Etichete:

Newsletter Ziarul Financiar

Înscrie-te la newsletter-ul ZF.ro ca să primeşti zilnic informaţiile de business care contează. Ia decizii în cunoştinţă de cauză!

Principalele valute BNR - joi, 13:15
EUR
USD
GBP
CHF
Azi: 4.6639
Diferență: 0,0086
Ieri: 4.6635
Azi: 4.1179
Diferență: -0,2519
Ieri: 4.1283
Azi: 5.2762
Diferență: -0,1722
Ieri: 5.2853
Azi: 4.0856
Diferență: -0,3682
Ieri: 4.1007