O afacere care promitea ii face acum pe mii de investitori saplanga! In Bran, sute de pensiuni au fost scoase la vanzare deproprietarii care au crezut ca se vor umple de bani de pe urmaagroturismului. Numai ca socoteala de acasa nu s-a potrivit cu ceade pe munte! Au construit prea multe, iar concurenta i-a obligat sascada din preturile de cazare. Pe timp de recesiune, fara studii sifara talent in ale turismului, multi proprietari traiesc adevaratedrame. S-au trezit fara clienti si risca sa ramana faraconstructii, daca nu-si platesc ratele. Turistii spun ca hotelieriiau ce merita: vand turism rural, dar pun pe masa salam de lasupermarket si branza topita, in loc de lapte si oua proaspete. Iarun petec de iarba e din ce in ce mai greu de gasit, pentru ca pestetot e beton.
Turism rural: romanii isi savureaza fresh-ul de portocale inpraf de camioane, capitele se sufoca intre blocuri si betoane; dedupa gablonzuri, babele privesc cu pizma spre turistii care-sinumara banii pana la leut, iar doina n-o mai fluiera ciobanasul, cidoamna de la tejghea care si-a deschis biznis in curteacastelului.
Suntem la Bran, oras de munte. La cei 5 mii si ceva delocuitori, sunt peste 1000 de pensiuni si hoteluri - mai toate....goale! Dracula se rasuceste probabil in mormant la cat salam sicascaval de supermarket se serveste la micul dejun in vileleagroturistice. Branza de Moeciu si carnatii facuti in gospodariiletaranesti sunt piese rare si se vand la suprapret.
Nu ne miram, deci, ca proprietarii de pensiuni se dau deceasul mortii ca le-a ajuns cutitul la os: ii paste falimentul!Clientii, tot mai putini si tot mai saraci, abia daca lasa laplecare bani suficienti ca gazdele sa-si achite lumina si apacalda. Cat despre ratele la banca, din care s-au cladit mastodontiidin beton, numiti artistic "pensiuni", sunt tot mai greu deplatit.
Intram la intamplare intr-o curte fara urma de iarba.Proprietarii isi fac ingandurati calculele. Din 15 camere, doar 5sunt ocupate - iar in doua dintre ele stau... prieteni de-ai lor.Ca sa nu ramana cu pensiunea goala, cei doi proprietari au pus pesite oferte speciale.
Cei cativa turisti care-si savureaza cafeaua si berea de lasupermarket, par multumiti de gazde, desi ceva ii apasa. "Prea multbeton, spune unul dintre ei, poate se gandesc sa nu ne innamolim,dar noi poate vrem sa ne innamolim! Stiti, ca noi venim din betonsi nu vrem sa stam tot in beton!"
Oana si Mircea au venit la Bran tocmai de la Constanta. Auvandut tot ce-au avut, au facut credit si s-au apucat de turism -dupa ureche, fiindca ea lucra la banca, iar el era sofer peautocar. Au crezut ca dau lovitura, pentru ca, spre deosebire demare, muntele atrage turisti si vara, si iarna. Au construit cat demulte camere au putut, au betonat curtea si au numit pensiunea dupafiica lor. Si s-au apucat sa incaseze. Un an a mers bine. Cum n-aumai facut profit de la Revelion incoace, ca sa-si salveze afacereade la faliment, cei doi au deschis in sat un magazin alimentar, inideea de a mai face un ban de pe urma celor care ocolescrestaurantele, dar.... nu le-a mers, deja l-au inchis.
Resemnati, fara buget sau vreo idee grozava care sa lerelanseze afacerea, cei doi se consoleaza ca macar au avut timp deconcediu.
Cum Ingrid merge deja la scoala in Bran, vanzarea si fuga defaliment par imposibile.
Acest cuplu este doar un exemplu dintre multe altele...
Nestiind sa atraga turisti, multi proprietari isi scotpensiunile la mezat. Unii si-au dat seama de esec, chiar inainte dea termina constructiile. Dar preturile pe care le cer sunt de-adreptul nerusinate. Una dintre pensiunele de vanzare s-a dorit ocopie fidela a castelului Bran, n-a prea reusit, niciun turist n-adormit aici niciodata, pentru ca nu e finisata pe dinauntru, darproprietarul vrea deja s-o vanda si vrea 1,5 milioane de euro.Agentul imobiliar e realist si spune ca la un asemenea pret suntslabe sanse sa vanda.
Numai in zona Branului sunt aproape 100 de pensiuni scoase lavanzare, iar alte cateva zeci de proprietari ar vinde, dar n-auvoie, fiindca au construit cu fonduri Sapard.
O alta pensiune costa 400 de mii de euro - cu tot cuclientela, si tot degeaba! E drept, n-are pic de curte sau gradina- doar terasa restaurantului. Proprietarii nu si-au mai platitratele de aproape un an si asteapta din clipa in clipa executorulbancar. Turistii care au inceput sa apara acum, la spartultargului, nu fac decat sa-i rasuceasca proprietaresei cutitul ininima. Aurora Coltea si-a deschis pensiunea in decembrie 2007, sipe atunci credea ca agroturismul e floare la ureche: profitul dinacea iarna a amagit-o si a lasat-o sa creada ca cearsafuri curatesi mancare buna - fie ea si de la supermarket - sunt suficientepentru succes. Profitul l-a reinvestit - evident, in imobiliare,crezand ca daca ridica vile si le vinde repede, va plati sicreditul si se va si imbogati. "In luna iunie, nu stiu daca am scos500 de lei, 600 de lei, pe toata luna: si din cazare si din masa,trei familii am avut... Sotul meu a slabit aproape 30 de kg si s-ainternat. Cred ca si eu o s-o iau razna..." Cu angajatii concediatisi cu mama operata pe inima transformata in bucatareasa, Aurora aieftinit camerele la 80 de lei pe noapte si spera intr-o minune. Unlucru tot a invatat doamna Aurora din falimentul ei: ca stapan eclientul! Daca vrei ca el sa te recomande si altor oameni. S-alecuit de turism si isi cauta acum un job, dar e la fel greu.
Multi dintre vecinii doamnei Aurora gandesc acum la fel.Domnul Comsa, in schimb - e inca optimist. Are grija de pensiuneacopiilor sai - proaspat inaugurata in plina criza si.... asteaptasa-i pice din cer clienti. Fara reclama, fara lansare publica, faraoferte speciale. Domnul Comsa e zugrav - n-are pic de talent saimbie turistii, dar la intretinerea pensiunii e as, trebaluiesteintruna, iar vila straluceste de curatenie, asta si pentru ca epustie: are 8 camere, cu o suta de lei pe noapte, toate cupriveliste "bucolica"; o bucatarie ultramoderna in care turistiipot sa-si gateasca ce-si cumpara ei, plus frigider economic!Proprietarul a scos deja pensiunea la vanzare pentru 360 de mii deeuro!
Criza mondiala pare sa fie doar in curtea neo-branenilor. LaCastel, de exemplu, e puhoi de lume - desi nu-i sfarsit desaptamana, e luni! Zilnic se vand peste 2.000 de bilete, iar inweek-end, uneori si 6.000 - mai toti vizitatorii sunt potentialiclienti pentru pensiuni, nu? Dar dintre miile de turisti care vinsa viziteze castelul Bran, prea putini innopteaza, iar proprietariide pensiuni care si-au facut planuri cu profituri marete, inghit insec. Inexplicabil, niciun proprietar de pensiune nu isi cauta aiciclienti: ar fi locul ideal pentru a imparti pliante sau cupoane cureducere, dar proprietarii prefera sa astepte la ei in batatura.Multi n-au mai dat de ani de zile pe aici si sunt convinsi ca n-auclienti de cand cu retrocedarea, de cand Ministerul Culturii aretras mobilierul din castel, speriind turistii ca nu mai au cevedea. Dupa ce bifeaza castelul Bran in lista lor de monumente,majoritatea turistilor prefera sa plece.
Investitorii, lacomi, au ingropat fanetele in blocuri cu catmai multe camere, uitand de ce vine romanul la munte. Acum,afacerile turistice se duc pe apa Sambetei, iar multi dintreinvestitori isi merita esecul, fiindca si l-au croit cu manalor!
"Au venit din toate directiile - spune Ovidiu Garbacea,proprietarul unui complex turistic - , au construit in toatefelurile, unii cu bun gust, altii cu mai putin, nu s-au orientatunde au asezat aceste pensiuni. Unele sunt langa soselelenationale, n-au nici un fel de agrement. Unii au construit blocuricu garsoniere de vanzare, cum sunt in toate orasele care staudegeaba. Clientii din orasele mari sunt satui de aglomeratie,caldura, stres, cauta refugiu undeva, intr-o zona linistita, intr-ozona montana, sa aiba spatii sa poti sa te plimbi, nu sa intredintr-un bloc in alt bloc."
Ovidiu Garbacea e branean neaos, are pensiune din 1992! A fostprimul! A pornit cu 7 camere, in casa parinteasca, inca de peatunci facuse pentru turisti sauna si semineu. Ca antrenor de schifond pe vremea lui Ceausescu, a trecut prin zeci de pensiuni dinAustria sau Elvetia, acolo a invatat ca masa si casa nu sunt deajuns in turism. Se lauda ca a avut profit in fiecare an, de cands-a reprofilat si acum are un complex in toata regula: cu hotel sipensiuni, teren de sport, parc de joaca pentru copii, partie,piscina, cai, helesteu cu lebede plus trasee in munte la doi pasi. Parcarea lui e plina. Camerele - in proportie de 80%. La Garbaceavine lume, chiar daca cea mai ieftina camera e 120 de lei penoapte, fara mic dejun, iar cea mai ieftina ciorba 8,50 lei - farasmantana sau paine. Concurenta il invidiaza.
Atuul afacerii care merge si pe timp de criza sunt oamenii:seful de sala, de exemplu, a crescut odata cu restaurantul si ainceput ca picolo - acum 17 ani. Baiatul cel mic al lui Garbacea,Alexandru, pune si el suflet in afacere: e patron, dar se apleacasa ridice capacele de bere, cazute la intamplare in iarba din manaturistilor si pune umarul la micile reparatii.
Iar Garbacea mai are un secret: se extinde. A croit un drum de5 kilometri prin padure, ca sa ajunga la golul alpin, la 1.300 demetri altitudine, in Fundata. Aici, pe un platou de 22 de hectare,a construit vile, cabane si hotel, pentru 400 de turisti. DeRevelion vrea sa faca inaugurarea.
Omul recunoaste ca, dupa 17 ani de turism, s-aimbogatit.
Jos, in vale, printre pensiuni si blocuri de vanzare, taranulroman e multumit, a facut si el un ban cinstit, fara agroturism sifara agricultura! Pur si simplu a profitat de boom-ul imobiliar deacum doi ani si... a vandut teren.
Cam asta a ramas din vacanta noastra la munte! Care parea safie salvarea turismului romanesc! Proprietarii de pensiuni erau ceicare aveau toate motivele sa invete sa-si pretuiasca musteriii sisa ofere servicii de calitate, ca-n vest si ca-n est, dar... audat-o in bara! Taranii nu s-au omorat sa faca pe gazdele primitoaresi au preferat sa castige din vanzarea terenului, cei care aucumparat - au trantit vile mari, sa le inchirieze sau sa le vandaca sa se imbogateasca peste noapte. Cei care inca se zbat sa facaun ban din turism au preturile prea mari pentru omul de rand, iaroamenii cu bani au deja propria vila, care le atarna oricum castreangul de gat si nu mai stiu cum sa scape de ea. Si nu doar inzona Bran, ci si pe Valea Prahovei, sau in partile Sibiului. Cutotii au insa o scuza universal valabila: recesiunea. Toti suntconvinsi ca ea va trece, si businessul va merge din nou ca lainceput.
Reportaj difuzat de Protv in emisiunea "Romania, te iubesc!" din27 septembrie 2009
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
