• Leu / EUR4.7260
  • Leu / GBP5.1738
  • Leu / USD4.2652
Ziarul de Duminică

REPORTAJUL SAPTAMANII / Mai e Romania paradisul vanatului?

26 aug 2009 320
Avem unul dintre cele mai bogate fonduri de vanatoare din Europa, dar suntem codasi cand e vorba sa facem bani din vanat! Politici proaste, strategii incoerente, braconaj si rea vointa - acesta este tabloul complet al celei care ar putea deveni una dintre cele mai profitabile industrii din Romania. Castigam de 500 de ori mai putini bani fata de Spania, care a incasat in 2008 jumatate de miliard de euro din vanatoare.
 
Romania, paradisul vanatului sau mai bine zis al vanatorilor. Zeci de specii, unele disparute in Europa, altele pe cale de a disparea, isi mai gasesc inca salasul la noi. Dupa 50 de ani de protectionism excesiv, am reusit sa conservam una dintre cele mai frumoase si mai bogate faune europene. A fost ambitia lui Nicolae Ceausescu, care voia sa aiba cel mai bun vanat. In paralel, exista deja o traditie a cluburilor vanatoresti, inca de pe vremea regalitatii, iar clima si relieful au favorizat perpetuarea vanatului de calitate.
Avem ursi cat n-are Europa, avem lupi cat tot continentul, rasul si pisica salbatica au supravietuit la noi in paduri, la fel si zecile de mii de exemplare de mistret sau caprior. Abundenta si, totusi, saracie lucie. Am fi putut avea averi, dar n-am stiut sa ne administram. Tot ce castiga statul de pe urma vanatului e folosit pentru acoperirea gaurilor negre din ministerul agriculturii. Si, intre timp, tari cu fauna mult mai saraca - Ungaria, Cehia, Germania - se imbogatesc din vanatoare.
Toata lumea vrea sa scoata bani din aceasta activitate. Spre exemplu, Romania realizeaza din vanatoare cam 5-6 milioane anual, din care regia face 3,6- 3,8 milioane de euro, in timp ce in Spania se obtin din activitatea de vanatoare 500 de milioane de euro, Ungaria, care e langa noi si e de 3 ori mai mica - 50 de milioane de euro, Germania - 350 de milioane...
Cu Podisul Transilvaniei, D-zeu a fost darnic. I-a dat caprioare si iepuri, mistreti si ursi, capra neagra si rasi. Unde indrepti pusca, incepator sa fii, iti intra in catare un vanat de soi. La caprior, sezonul s-a deschis de mai bine de o luna. Prin podis, vanatorii se strecoara tacuti si abili, evaluand din mers bogatia vanatului.
"Pentru un caprior - spune Marian Valeanu, responsabil vanatoare Directia Silvica Sibiu - pretul minim este de 225 de euro. Preturile la Romsilva le-am egalat pentru vanatorii romani si cei straini. Toti sunt vanatori, deci egali. Nu conteaza de unde sunt." Directia silvica Sibiu administreaza 42 de fonduri de vanatoare, insumand cateva zeci de mii de hectare. Veniturile sunt bune, dar banii se intorc in investitii in padure sau in buzunarele peticite ale Romsilva.
Marian Valeanu mai spune ca preturile urca vertiginos cand se ajunge la trofee foarte bune. Un  caprior de aur este aproximativ 1.100 de euro, la 130 de puncte. Mistretul, daca e la 120 de puncte, deci un trofeu de aur, cam tot asa, la 1.000 de euro. "Recoltam trofeele bune ca asa avem si valorile mai mari. E pacat sa extragem exemplare cu valori mici si multe, mai bine extragem exemplare mai putine si cu valori mai mari."
De curand, criza a ajuns si in padure. Doritori de vanatoare sunt mai putini, si din tara si din strainatate. Salvati temporar de glonte, capriorii vor fi insa impuscati oricum, spre sfarsitul sezonului: evaluarile anuale stabilesc efectivele optime si deci, cati dintre ei trebuie sa moara.
Preludiul vanatorii e si el un fel de sport. Stai, urmaresti animalul, il observi, te apropii, dar nu-l omori. Nu acum. E ca un joc. Fiecare vanat doborat trebuie sa-ti mangaie orgoliul, sa-l flateze, sa-l faca sa goneasca dupa noi trofee. Cel mai bun exemplar din padure, cel mai frumos, cel pe care ti-l vei aminti - spre disperarea altora - la fiecare sarbatoare, e cel pe care l-ai invatat, pe care l-ai urmarit si pe care l-ai cunoscut pana cand ai atins un soi de intimitate cu victima. Abia atunci tragi.
 
Sunt 60 de mii de vanatori in Romania, si un fond cinegetic de 22 de milioane de hectare. Practic, intreaga tara, cu exceptia localitatilor si a parcurilor nationale. Majoritatea fondurilor -15,4 milioane de hectare - sunt gestionate de asociatii de vanatori, afiliate sau nu la Asociatia Generala a Vanatorilor si Pescarilor Sportivi - AGVPS. Restul de 30 la suta e in grija Romsilva.
Armand Chiriloiu, director fond vanatoare Romsilva, spune ca numarul vanatorilor care participa intr-un an, intr-un sezon, se ridica la 4.500 straini si 2.500 romani. Profitul - peste 200 de mii de lei, anual. Pare putin, 40 de mii de euro…
Alte tari si-au decimat populatiile de animale salbatice si acum se uita cu interes vanatoresc la Romania. Doar ca noi nu stim sa ne speculam potentialul. Problema sta in marketing, pentru ca vanatoarea nu inseamna doar un glonte, un trofeu. Ea poate insemna si turism cinegetic. Avem observatoare in padure, avem cabane, avem traditie. Dar nu stim sa le folosim.
 
In functie de greutatea trofeului, lungimea coarnelor, deschidere, perlaj, culoare. Sunt niste criterii de clasificare. Se intocmeste o fisa cip care apartine vanatorului. La sfarsitul unei zile de vanatoare, incepe prelucrarea trofeului. O satisfactie morbida, pentru un observator lipsit de pasiunea vanatorii. Trofeul se jupoaie de piele si se fierbe cam doua ore, pana i se ia toata carnea. Dupa ce e curat si frumos, se baga intr-o solutie de perhidrol pentru albire. Se face alb ca varul, se usuca si la 24 de ore se face punctajul si se cantareste. Capul o sa ajunga pe un perete de vanator, ca amintire de la vanatoare. Pentru noi e o amintire care zambeste inghetat si stramb, atarnata de perete. Pentru altii - o masina de facut milioane. Aici e diferenta dintre Romania si alte tari europene in materie de vanatoare.
La nivelul Uniunii Europene, cel putin la Vest de tara noastra, se practica o activitate industriala in ceea ce priveste vanatoarea – precizeaza Ilie Mihalache, de la Directia cinegetica MAPDR. Vanatoarea este o industrie. La noi vanatoarea a ramas ancorata in niste obiceiuri stravechi, in care conservarea are rolul dominant.
Din punct de vedere al conservarii biodiversitatii, eu cred ca este un model bun. Din punct de vedere economic este un model rau.
Nici carnea de vinat nu stim s-o valorificam la fel cum fac occidentalii. Singurul procesator roman a dat recent faliment, din lipsa de credite si de interes. Necultivat, gustul pentru carnea de vanat nu a prins niciodata in Romania. Preturile sunt si ele prea mari. La export, carnea nu poate pleca din cauza restrictiilor din Uniune. Au ramas doar „connaisseur-ii".
Distributia carnii e o problema majora. Anual, 1.000 de tone de vanat, rodul procesului de selectie care asigura echilibrul in padure, trebuie vandute. Asociatiile si directiile silvice sunt obligate sa-si gaseasca singure un beneficiar, altfel carnea ajunge la gunoi.
Oprirea vanatorii pana la trecerea crizei nu e o solutie. Vanatul trebuie extras de personalul de specialitate, care va face selectia obligatorie si va mentine echilibrul intre efectivul real si efectivul optim. Daca nu se mentine acest echilibru, speciile de vanat vor produce pagube atat terenurilor agricole, cat si crescatorilor de animale.
In Romania, pericolul suprapopularii padurilor cu pradatoare mari e real. Se vede asta din tot mai desele atacuri ale ursilor si lupilor, pe Valea Prahovei. Echilibrul dorit de vanatori si justificat de nevoia de siguranta a oamenilor s-a stricat in ultimii ani. Neculai Selaru, presedinte executiv AGVPSR, admite: „Desi nu recunoastem, suntem intr-o situatie foarte proasta. La urs, de 20 de ani, de 19 ani am impuscat toti masculii dominanti. Proportia s-a schimbat catastrofal. Populatia este predominant de femele in liber, acum se mai impusca si femele foarte mari pentru ca nu se mai gasesc ...Este normal, daca sunt 80 la suta femele, sa creasca sporul natural."
Romania a ajuns sa aiba 80 la suta din lupii si ursii Uniunii Europene. Conventiile de la Geneva ne obliga sa ii protejam si sa ii vanam doar cu autorizatii speciale. Cum acestea sunt in numar redus, mamiferele s-au inmultit considerabil pe areale foarte mici. In conditii normale, o ursoaica face unul-doi pui. Pe Valea Prahovei, poti sa dai nas in nas oricand cu ursoaica mama insotita de patru pui. Oamenii care hranesc animalele salbatice isi fac rau si lor, si fiarelor, pentru ca le schimba obiceiurile si acestea devin impredictibile.
Pradatorii pe doua picioare pot fi dovediti greu. In Romania exista foarte putine cazuri de condamnari penale pentru braconaj, asa ca hotii de vanat s-au specializat: actioneaza cu tupeu, ziua si noaptea, calcand animalele cu masina, ca sa nu mai faca efortul de a pune capcane.
Braconajul e o problema dar, desi suna cinic, nu cea mai mare. La sfarsitul acestui an vor expira majoritatea contractelor de arenda pentru fondurile de vanatoare. Unele dintre ele au fost reduse la nimic. Cei care le-au exploatat n-au lasat in urma nici picior de vanat, omorand sistematic animal cu animal. Arenda unor astfel de locuri au ajuns sa coste, de la cateva zeci de mii de euro, la doar 12 euro, pentru o suprafata de mii de hectare pustiite. Adunate, proasta administrare, braconajul, lipsa de strategie si reaua vointa ne vor face in final sa pierdem magulitorul titlu de paradis al vanatului. De unde se vede ca o fi romanul frate cu codrul, dar nu si cu animalele din el.
 

Reportaj difuzat de Protv, in emisiunea Romania, te iubesc! Din 21 iunie 2009. 

Principalele valute BNR - miercuri, 13:15
EUR
USD
GBP
CHF
Azi: 4.7260
Diferență: -0,0508
Ieri: 4.7274
Azi: 4.2652
Diferență: 0,1809
Ieri: 4.2601
Azi: 5.1738
Diferență: 0,25
Ieri: 5.1683
Azi: 4.3396
Diferență: -0,2253
Ieri: 4.3460