Ziarul de Duminică

Reţete româneşti de succes (III). Musette/ de Paula Herlo

Reţete româneşti de succes (III). Musette/ de Paula Herlo

Reţete româneşti de succes (III). Musette

20.01.2011, 23:26 2767

250 de oameni, 15 magazine, o cifra de afaceri de 15 milioane deeuro si mai nou magazine in New York, Tel Aviv si Sofia. E unimperiu cladit de doi tineri romani, care nu visau la ce traiescacum. Compania lor se tot dezvolta de cativa ani, si se pregatescsa-si exporte produsele si in Luxemburg, Rusia, Germania, Franta siItalia. Iata povestea Musette si a oamenilor din spatele gentilor,pantofilor si cizmelor purtate chiar si de staruri de laHollywood.

Poate ca aplauzele lor, faima cucerita in ani, familia sioamenii care i-au fost aproape au facut ca ea, Cristina Batlan sisotul ei sa mai ramana in Romania. Ar fi putut trai in orice coltde lume, ar fi putut sa-si conduca afacerile de oriunde, dar auales sa ramana aici. "Aici ne-am nascut, e tara noastra, aici ne-amdezvoltat, suntem iubiti aici. Noi ne iubim tara si suntem foartepatrioti. Probabil ca de asta am ramas aici, de asta am construit oafacere atat de mare aici. Sunt zone si vecinii nostri chiar auoferte mult mai atragatoare pentru investitori, fiscale si am puteafi usor tentati de lucrurile astea. Insa ne iubim firma si iubiminceputul nostru aici. Suntem o companie de peste 250 de oameni sie greu sa te desparti de un om, de 250 cu atat mai greu."

Mussete isi facea debutul pe Calea Victoriei in 1992. Defila inpeisajul cenusiu cu textile colorate si avangardiste aduse inRomania de doi tineri studenti care visau sa fie independenti -Cristina si Roberto Batlan.

Romanii proaspat iesiti din comunism descopereau doar placereade a se imbraca fara sa puna pret pe accesorii sau pantofi. Inacele vremuri se spunea despre romani ca-i recunosti in orice coltde lume dupa pantofii uzati. Cristina visa inca de atunci la ofabrica de pantofi pentru ca atunci cand pleca in lume dupa textilevenea acasa cu valiza plina de incaltari. "Eu sunt nebuna dupapantofi. Am inceput sa importam pantofi, am incercat sa importamgenti, erau foarte scumpe. Am incercat sa confectionam genti inRomania, in alte fabrici, n-am fost multumiti de ce iesea, decalitate. Si noi, bineinteles, tinerii nebuni, am zis facem fabricade genti." Si au pornit fabrica cu banii facuti din textile in anul2000.

"La inceput, cred ca primii 3 ani, am adus tot ce castigasem cutesaturile. Si toti banii i-am investit in marochinarie la inceputsi apoi in incaltaminte." In prima fabrica au investit 200 de miide euro, iar pantofii ii faceau manual pentru ca nu aveauechipamente. Productia a crescut in fiecare an, iar ei n-au maitinut pasul cu cererea, asa ca au mai deschis o fabrica la Husi. InRomania au cunoscut succesul, desi a face afaceri aici n-a fostintotdeauna usor. Pentru ca au ales sa mentina acelasi pret laprodusele lor, anul acesta au pierdut mai mult de un miliard de leidupa cresterea TVA. Si totusi au ramas. "Muncim enorm, dar cred caasta ne-a ajutat sa nu ne plangem in criza asta. Multe firme o ducfoarte rau. Noi am reusit chiar sa avem cresteri. Negociez foartebine cu furnizorii, ajungand sa facem modele extrem de complicate,cu tehnici foarte complicate. Nu am dorit sa reducem calitatea casa scadem pretul. Multi au facut asta in criza. Au zis ce trebuiesa facem? Sa reducem pretul. Noi am crescut calitatea si am pastratacelasi pret. Am pastrat pretul nostru care…noi avem o ecuatieimbatabila. Avem o calitate foarte buna pentru un pret corect... Opereche de pantofi dintr-un piton veritabil ajunge sa coste 300 deeuro in retail, tot nu e scump. Un pantof concurent, din acelasimaterial, depaseste 700 de euro. Deja suntem la jumatatea pretuluipe care altii il propun pe piata... si am obisnuit clientul ca avemo ecuatie corecta, ca nu-l pacalim. Asta stie clientul cand vine lanoi."

Cristina nu traieste intr-un glob de sticla si nici nu si-ardori asta. Ii place sa fie acolo. Sa simta, sa atinga, sacontroleze tot ce poarta numele lor. Nu trebuie sa faci diferentadintre sintetic si piele prin miros, poti face diferenta prinatingere. Sinteticul e rece.

Dimineata e in fabrica, in fiecare zi. Vede orice greseala siorice defect. Seara, e in magazin. Vorbeste cu pasiune desprefiecare pantof care stie ca iese din mintea si din mainile ei.Fiecare model nou care iese din mainile tehnicienilor e probat deea. Daca simte o neregula, daca pantoful nu-i imbraca perfectpiciorul, nu iese in fabrica. Isi aminsteste si acum povesteaprimilor balerini facuti in fabrica lor. "Am facut un fitting de 6luni. Am incercat mult timp sa gasim forma de balerin perfecta. Amavut vreo 20 de tentative, am incercat calapoade, le modificam,aduceam calapoade noi, incercam sa obtinem de peste tot calapoadenoi, de la alte fabrici din Italia, calapoade celebre si nu erammultumita. Intr-un final intr-un magazin cu haine vintage din Parisa gasit balerinii perfecti. Norocul meu ca am gasit o pereche 39,marimea mea. Şi i-am purtat atunci la Paris 2 saptamani continuu,n-am simtit nicio jena din prima secunda si pana cand m-am intorscu ei incaltata la Bucuresti. Cand s-a intors si-a pus tehnicieniifrancezi sa copieze calapodul. "Primii balerini nu erau perfecti.Tehnicienii au venit in Romania si au desenat pe piciorul meumodelul care mi se potriveste mie. Modelul tipului meu de picior.Luat mulaj de pe picior. Am facut balerinul si am simtit acelasilucru pe care-l simtisem cu balerinii perfecti. Si am zis pentrupiciorul meu, osos, fara carne si slab, asta e modelul meu debalerin."

Primele perechi fabricate le-a dat angajatelor si le-a cerut sale poarte timp de sase luni si sa spuna ce anume le deranjaza candle poarta. Si azi mai are in dulapul ei balerinul perfect cumparatde la Paris, insa in momentele grele de munca ii poarta pe ceifacuti de ea. De altfel a devenit unul dintre produsele vedeta alemagazinelor Musette.

Cinci designeri italieni impreuna cu Cristina deseneaza astazipantofii expusi in magazinele lor. In firma rolurile suntimpartite, ea este cea care se ocupa de partea de creatie. Definante se ocupa sotul, Roberto. Alin e cumnatul care se ocupa detrainingul de personal si extinderea retelei de magazine in altetari. Tocmai studiaza doua cereri venite din partea unor investorirusi care vor sa cumpere brandul in franciza. Poate ca tocmaiaceasta ecuatie a facut ca brandul lor sa fie exportat in altetari. In urma cu doua luni o romanca ce locuieste la New York sicare a purtat ani de zile pantofii lor i-a dus cumparand francizain Soho, una dintre cele mai exclusiviste zone de cumparaturi dinNew York.

Creatiile Cristinei au facut valuri in randul vedeteloramericane inca de la inceput. Prima care a aparut la un evenimentmonden purtand cizmele romanesti a fost Stephanie Pratt cunoscutaamericanilor din mai multe seriale de televiziune.

In plus o bratara produsa in fabricile familiei Batlan a aparutintr-un pictorial al revistei americane Marie Claire. New YorkTimes a anunta prezenta magazinului in rubrica citita defashioniste in timp ce blogerii de moda l-au amintit inconsemnarile lor.

"De cate ori incep cate un articol spun "firma din Romania". nemandrim ca suntem romani si ne bucuram ca am descins intr-un locopen mind, un loc unde oamenii sunt deschisi la minte si faptul caesti roman nu e o rusine. Poate ca ar fi fost mai greu acum inFranta, n-am fi fost atat de bine vazuti. Francezii au nevoie de unambalaj mult mai frumos. Dar dupa New York cred ca pe orice piatavom fi bine. Daca am vandut bine la New York pe orice piata vom fibine"

Si tot calitatea pantofilor avea sa o determine pe oisraelianca, timp de cinci ani, ca atunci cand venea in Romania, saplece cu valiza plina de pantofi cumparati din magazinul lor. Asaca anul acesta a hotarat sa duca in franciza gama de lux acompaniei intr-unul din cele mai mari mall-uri din Tel Aviv.Magazinul e tot timpul plin de cliente. Pentru ca desi gama e delux preturile sunt corecte. La Sofia, sotii Batlan au ales sa-sideschida propriile magazine. Doua la numar.

Fiecare ban castigat e reinvestit. In noi tehnologii, in pielede cea mai buna calitate, in designeri si promovare. Ar putea sa-siimplineasca orice vis, insa sunt cumpatati. "Facem extravagante?Deloc. A, o extravaganta am facut. Ne-am cumparat o casa doarpentru ca… noi am locuit impreuna la mama lui Roberto in centru, peBatistei. Vis-à-vis de noi erau doua case minunate. Si ori de cateori treceam pe strada spuneam <<daca noi, vreodata, o sa necumparam o casa, asa trebuie sa fie.>> Dupa ani de zile amajuns sa avem ceva bani, cat sa ne cumparam o casa. Si Roberto masuna si zice <<ma duc sa vad o casa.>> L-a convins peagent sa-i spuna adresa si sa se intalneasca cu el la adresa. Sicand i-a spus care e casa, era chiar aia de vis-à-vis. Una dintrecele doua pe care noi spuneam <<asa trebuie sa arate ocasa>>. Si a fost casa lui Pache Protopopescu pe strada LucaStroici, pe care noi am cumparat-o. Fara nicio reparatie 60 de ani.Am consolidat-o. E o bijuterie care acum e galerie de arta."

Cristina Batlan a castigat bani. Mai multi decat ar fi crezut. Aajuns aici insa urmand reteta clasica si poate cea mai complicata.Calitate occidentala, pret romanesc. Duc o viata decenta. Nu-sicumpara cele mai scumpe haine si nu viseaza la plaje exotice.Pentru ei banii sunt doar un mijloc de a reinvesti. Vor sa maideschida o fabrica pentru a face fata cererii si sa se extinda simai mult pe pietele din vest. Pana atunci, Cristina primeste vestulin magazin. Doua belgience venite in vacanta s-au reintors inmagazin dupa ce isi umpluseta valizele de pantofi.

Cristina si Roberto Batlan stiu ca succesul lor e romanesc. Side va fi sa fie international cu atat mai bine, dar vor sarbatorireusita aici, in Romania. Care desi i-a dezamagit uneori inafaceri, a fost locul in care ei au crescut, s-au dezvoltat si audevenit cunoscuti. E tara care le-a oferit un statut, e podiumul pecare ei defileaza in afaceri, e locul de unde pana acum au primitcele mai multe aplauze.

Reportaj difuzat de Protv in emisiunea "Romania, te iubesc!" din5 decembrie 2010.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO