Ziarul de Duminică

Revanşa Balcanilor asupra Americii... / de Elisabeta Lăsconi

Revanşa Balcanilor asupra Americii... / de Elisabeta Lăsconi

Autor: Ziarul de Duminica

20.03.2014, 23:55 44

...este posibilă, totuşi, în ficţiune... Soţia tigrului de Téa Obreht a adus în literatura americană Belgradul şi poveştile balcanice, a deschis uşa spre lumea distrusă de războaiele ce au dezmembrat Iugoslavia şi-au îngrozit mapamondul. Balcanii apar ca tărâm al fabulosului, cu minunăţii şi orori, cu o viaţă de familie bazată pe legături unice dintre generaţii, cu bunicii fără seamăn din existenţa nepoţilor, modele şi sfătuitori, adevăraţii mentori care le veghează destinul.

Téa Obreht este scriitoare americană, dar s-a născut şi-a copilărit la Belgrad, cu alte cuvinte a trăit anii decisivi ai formării interioare în capitala Iugoslaviei. Romanul debutului i-a adus şi un premiu literar prestigios, Orange Prize 2011, mai ales că intră şi în istoria premiului drept cea mai tânără laureată, la 25 de ani. Mai important, reiese că ţara lăsată în urmă este lumea despre care vrea să depună mărturie, că a intuit că aducând lumea pierdută în ficţiune se singularizează într-un peisaj literar de mare diversitate.

Acţiunea romanului începe în zorii secolului XXI, într-o ţară din Balcani, ce rămâne fără nume, dar se ghiceşte uşor, unde ajunge Natalia, tânăr medic, într-o misiune umanitară – vaccinarea copiilor rămaşi orfani, într-un sat izolat. Pe drum, află de moartea bunicului ei, înconjurată de întrebări. Bunicul ei plecase departe de casă, ştiind prea bine că i se apropie sfârşitul (el şi nepoata lui păstraseră secretul bolii incurabile ce-l măcina), stârnind întrebări şi durere soţiei sale, obligând-o pe nepoată să afle detaliile despărţirii lui de viaţă.

Neîndoielnic, bunicul este personajul extraordinar al romanului. A avut o copilărie fabuloasă, în Galina, satul de munte unde se petrec atâtea lucruri ieşite din comun. Poveştile spuse de el i-au hrănit copilăria, dar acum îşi dă seama câte poveşti au rămas nespuse, câte a trecut sub tăcere. Natalia, ca şi bunicul ei, a ales să studieze medicina, să o practice, aşadar ca vocaţie şi profesie amândoi stau sub semnul cunoaşterii ştiinţifice, dar au în comun darul miraculosului.

Bunicul ei poartă cu el şi la bătrâneţe Cartea Junglei de Rudyard Kipling care i-a dezvăluit lumea în anii copilăriei. Căci în apropierea satului Galina unde a crescut, în sălbăticia naturii din jur şi-a găsit refugiu un tigru, care evadase din grădina zoologică a oraşului. Toţi sunt fascinaţi de apariţia tigrului, şi o femeie dintre cele mai năpăstuite fiinţe, abuzată mereu, îi vine în ajutor tigrului. Între ei se naşte o legături tainică şi copilul este printre puţinii care-i intuiesc profunzimea.

Povestea soţiei tigrului şi povestea bărbatului fără de moarte îl însoţesc pe bunic, lăsând neatinsă în suflet o zonă de puritate şi credinţă. Asistând cu nepoata lui la o întâlnire stranie pe străzile oraşului, o convinge că asemenea clipe de graţie trebuie păstrate în memorie, că nu se pot istorisi, nu doar fiindcă faptele ar părea incredibile şi cel ce le istoriseşte ar părea mincinos, ci şi pentru că ele intră într-un fel de memorie personală unică.

Poveştile bunicului aparţin unui trecut cu alt război şi altfel de viaţă, dar prezentul naşte legende noi, căci nu doar oamenii se smintesc în anii războiului, ci şi animalele de la grădina zoologică par posedate de un instinct al autodistrugerii: îşi mănâncă puii abia născuţi ori propriile labe. Vechi superstiţii reînvie: ţăranii dezgroapă morţii îngropaţi în urmă cu doisprezece ani, pentru ca sufletele lor să fie adunate de la răspântii.

Téa Obreht a recunoscut ceea ce au afirmat mai mulţi scriitori că prima carte înseamnă o întoarcere la altă vârstă a copilăriei, poate în dorinţa de a regăsi percepţia de atunci asupra lumii. Se dovedeşte iarăşi că un autor aduce zestrea copilăriei în ficţiune, marii săi maeştri sunt bunicii ori bunicile care i-au înzestrat cu o tolbă de poveşti. Poveştile supravieţuiesc nenorocirilor istoriei, îi preschimbă în „oamenii fără de moarte” adică în creatorii de ficţiuni. Nu mărturiseau şi cei doi nobelizaţi, Gabriel García Márquez şi Mo Yan, că au primit harul poveştii de la o  bunică fabuloasă?

 

Téa Obreht, Soţia tigrului, traducere din limba engleză de Simona Goşu, Editura Rao, 2013, 384 pag.

AFACERI DE LA ZERO