Ziarul de Duminică

ROMAN SERIAL / Bărbatul la 40 de ani (II). Doliu după tine însuţi

ROMAN SERIAL / Bărbatul la 40 de ani (II). Doliu după tine însuţi
31.03.2010, 15:15 182

14. Nu-i greu să te vezi brusc la 40 de ani, e ca o dimineaţă încare intri în bucătărie, pui apă pentru cafea şi până se fierbe teuiţi pe fereastră - nu ai gânduri ascunse, te scarpini pe obrazulstâng, simţi cum s-a lepădat timpul de tine, între degete ţi-aurămas două-trei fire din barbă iar unul e alb, te uiţi la el ca lao numismatică pagodă, închizi gazul, femeia ta încă doarme (şipeste ea au trecut evlavioasele zile), eşti trist dar şi revoltat,te-ai pune în genunchi dar te încumeţi să stai în picioare - e greusă fii om pe lumea asta.

15. Toamna e cu adevărat reală la 40 de ani - mănânci struguri,plăteşti facturi la apă, gaz, curent, răspunzi la e-mail-uri,trimiţi copiii pe-afară ca să poţi scrie astfel de aiureli într-uncarnet negru, prăjeşti brânză adusă de la ţară, desenezi pe oaşchie de brad un lup şi un urs iar Dumitru Gorzo se zgârmă cu eape un braţ (plata dolar-centului depus în contul chipului mâzgălitpe aceeaşi ciozvârtă vegetală de Adriana Lisandru), te întrebi cemai face Vasile Licar sau Vasile Chindriş, Vasile Ciocotiş sauVasile Andru, auzi un aparat de găurit în blocul vecin, dai drumulapei calde în baie dar nu te speli, săpunul miroase preacurvăsăresc, primeşti o revistă literară, plopii din faţa scărilorchelesc înaintea ta - e bine că nu prea o să o mori în zadar.

16. Ce să faci la 40 de ani - o înjuri pe hoaşca de la magazincă-ţi vinde bere caldă, trimiţi bani unor cunoscuţi ce n-au avutşansele tale de-a se descurca, pleci în călătorii cu trenuri denoapte, freci menta pe la diverse întruniri literare, îţi vizitezimama bolnavă, îţi dai cu stângu-n dreptul când o soră te anunţă cădivorţează, vorbeşti cu oameni pe care îi uiţi peste câteva zile,admiri cuminţenia lăzilor pline de cărţi care au costat cât ojumătate de vilă, ai reuşit, ai învins societatea - eşti cel maitare din parcare.

17. Numai ţie nu-ţi pari schimbat la 40 de ani - unii te văddupă un timp îndelungat şi nu te recunosc, alţii te simt din primaşi-ţi sar în braţe, simţi o descumpănire ca-ntr-un confesional, eimposibil ca două sentimente să se producă simultan dar nu eştisigur, poate că rasa ta a evoluat, papagalii se zbenguie în mare,crocodilii trăiesc în munţi, elefanţii zboară, plopul a făcut pereşi răchita micşunele, obiectele sunt toate scrum iar pe străzi seplimbă nişte zombi, nişte străini pentru care un proces mental esteechivalent cu sinuciderea - îţi vine să te îmbraci în doliu dupătine, triumfătorule.

18. Maneliştii îţi devin simpatici abia când faci 40 de ani -nu-ţi mai este greu să dormi liniştit, aduci instalatorul să-ţirepare o conductă, norii şi vântul vor aduce curând timp urât darnu te interesează, în apartament ai centrală termică, nu depinzi deore fixe la serviciu căci ai reuşit să-ţi faci o firmă, mâine vatrebui să cumperi un pachet de sare, să faci pâine cu ou, să mergipână la capătul oraşului deoarece ai uitat după ce ai plecat, săprimeşti un telefon de la Mihail Tănase, un scriitor invalid, săcârpeşti nişte blugi la care ţii foarte mult, să te întâlneşti cuDana Banu şi Victor Potra la terasa de lângă Muzeul Literaturii dinCapitală, să te uiţi la un film numit "Gadjo Dilo", să fii trezitde vacarmul pensionarilor care spun că de la tine vine apa în scarablocului - chestii şi chiar trestii.

19. Nu prea-ţi mai arde, pe la 40 de ani, de scris poezii -bucăţile de lemn aduse de pe Muntele Cozia te cheamă, pietroaielescoase cu greu din Ialomiţa sclipesc în fiecare noapte fără lună,unii dorm pe saltele cu fân şi îi invidiezi, unii fac bani frumoşifolosindu-se de tine şi îi invidiezi, unii n-au ce pune pe masă darse roagă la Dumnezeu şi îi invidiezi, alţii s-au mutat de curând încase cât castelele şi îi invidiezi, alţii îşi toacă banii încazinouri şi îi invidiezi, simţi că n-ar trebui să le dai atâtaatenţie - pentru asta îţi vine uneori să te invidiezi. Caprostul.

20. E vorba de echilibru şi înţelegere la 40 de ani - frumoaselede altădată s-au măritat, trupa de prieteni s-a risipit, iei unmicrobuz până la Târgovişte şi te miri că e aşa scump un bilet,tatăl tău stă la tine o iarnă şi-apoi pleacă la casa lui şi moare,schimbi treningul pe o ţinută corectă, sandalele - pe bocanciînchişi la culoare, mama unui tânăr poet te anunţă că fiul ei s-asinucis, dai o jumătate din salariul mediu pe economie îndoliateifamilii, pleci o vreme din citadinul steril şi te întorci fără a fidevenit diamant, te dor picioarele de-atâta umblet fără rost, nuprea ştii nici tu ce cauţi, ce aştepţi de la viaţă, de ce teagasează vaietele lumii înregistrate fugar atunci când te mai uiţila TV, ciorba de fasole dă în clocot, sare peste oală, curge pearagaz, obturează ochiul, se aude cum ţâşneşte gazul prin câtevaorificii - nu prea ştii la ce să te aştepţi câteodată.

21. La 40 de ani e greu să fii înşelat - pasta de dinţi s-aterminat, gresia din hol se cam sparge, cineva îţi dă "bip"-uri darîi faci în ciudă, e destulă vreme de sporovăit pe bani, apareşoferul tău de taxi, îţi aduce încasările magazinului, ai acid lastomac însă nu mai vrei să iei calmante, ai auzit că fac rău lainimă, vânzătoarele de porumb fiert ţipă după tine, ai nevoie de oplasă pentru ţânţari, nişte vopsea verde, câteva vorbe bune şi-otrecere de pietoni, e cald tare, trebuie să iei masa în oraş -"buci-buci nepomuci" strigă un ţigănuş după o domnişoară ce intrăîn magazinul de pantofi.

22. În 40 de ani intri ca regii în palate - nu mai cumperi douăsuluri de hârtie igienică, iei un bax, e mai ieftin, cobori alenepână la parterul blocului şi abia în stradă iuţeşti paşii, ca şicum ai avea treburi importante, vecinii te urmăresc înciudaţi dinspatele perdelelor, vor dezbate câteva ore faimoasa-ţi plecare îngrabă, când ştii că nu te mai pot vedea o laşi moale, regele erănit, nu mai prinde viteză pentru diverse acţiuni civiceobligatorii, te holbezi la muncitorii ce toarnă asfalt, trece prinfaţa ta o pisică grasă, cineva închiriază un spaţiu comercial cu 10euro metrul pătrat pe lună, unui doctor i-a fugit nevasta de-acasă,ajungi la gară, de la automatul de cafea iei o ciocolată caldă,mirosul plecării te excită, arunci paharul din plastic la coş,porneşti resemnat înapoi, în gaura ta de şobolan de cartier,vecinii s-au uitat deja la ştiri, au oprit toate aparateleelectrice pentru a face economie de curent dar te pândesc dinspatele perdelelor, iuţeşti pasul ca şi cum ai ceva important defăcut - cu siguranţă, tu eşti, astăzi, cel fericit.

23. La 40 de ani povestea ta e depăşită, veche - şomerii nu maivor să se angajeze că salariile-s de rahat, problema e că toţi vorsă-şi mărite fiicele cu bogătaşi şi nu-i un lucru rău, până la următe apuci de curăţat şanţurile unor gospodării într-o localitateapropiată, oamenii îţi dau bani şi mâncare, te mai întrebă de una,de alta, nu lucrezi în forţă, amâni această incredibilă plăcere,vii seara acasă mulţumit, gospodarii mulţumiţi, primăria localămulţumită, arunci bancnotele în borcanul cu bancnote, monedele încel cu monede, monadele sunt un termen prea greu pentru cititoriiacestei cărţi - adormi sub lumina crâncenă a iluminatului stradalce aproape că-ţi sparge fereastra.

24. Aici, enervat, autorul "care este" trebuie să intervină: Am40 de ani iar soţia mea 36 - amândoi la Sinaia, într-o cameră delux a unei pensiuni, privim candelabrul sofisticat, patul mare,dulapul din lemn masiv, facem baie, facem dragoste, ne plimbăm prinorăşelul în sărbătoare (sunt Zilele Cetăţii, "Sinaia Forever", amvăzut pe afişe), flori, tarabe cu mici, grătare, bere, artizanat,popcorn etc., trecem prin mulţime eleganţi şi calmi, cumpărăm vinfiert şi castane coapte, e o toamnă clară ca în copilărie, neîntâlnim cu cineva de la Poliţia Economică, da, mi-a citit cartea,îi mai dau una editată recent dar fără autograf, nu-mi reamintescnumele, urcăm spre un mic părculeţ unde cântă fanfara militară,revenim la pensiune, facem baie, facem dragoste, facem binetuturor, ea a cumpărat bulz de mămăligă cu brânză (în spiritultradiţiei locului), sună un telefon, fata noastră întreabă când neîntoarcem acasă, nu precizăm.
Dimineaţa e ceaţă în munţi, renunţăm la excursia cu telegondola,lenevim o vreme în pat, ea îşi face cafea, eu deschid o bere,vorbim despre revista "Singur" la care mai am mult de lucru, suntemsinguri în clădire, ne îmbrăcăm gros şi o luăm agale spre centru,terasele sunt aproape pline, nu prea e criză în România sau celpuţin nu e vizibilă, de la un stand cu artizanat ea îmi cumpără unpulover din lână lucrat manual, îi cumpăr şi eu o ciocolată, seînserează, ajungem la pensiune, singurul obiect ce lipseşte dincameră e şemineul - e o linişte ca la începutul facerii lumii.

Va urma

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO