Ziarul de Duminică

România analfabeţilor/ de Paula Herlo

România analfabeţilor/ de Paula Herlo

România analfabeţilor/ de Paula Herlo

Autor: Paula Herlo

29.07.2011, 00:00 572

Copii condamnati la analfabetism de parinti si de saracia incare traiesc, copii exploatati prin munca. Elevi nevoiti sa raminain mizeria in care s-au nascut pentru ca nimeni nu se gindeste laviitorul lor. Romani analfabeti din tata in fiu care abia daca stiusa se semneze, anchilozati in nestiinta, departe de civilizatie side orice progres. Exista romani care voteaza ce le spun altii, pundegetul cand trebuie sa se semneze si nu stiu nici macar saciteasca ceasul. Si pentru ca asa au apucat, isi trag si copiiidupa ei: in loc sa-i trimita la scoala, ii pun sa stea cuporcii.

Suntem primii in topul european al analfabetilor: 6% dintreromani nu stiu carte, fata de 2% in Bulgaria si 1% in Ungaria. Iarde cind cu criza, am mai reusit o performanta trista: suntem tarain care tot mai multi copii sunt nevoiti sa abandoneze scoala,condamnati de parinti sa ramina la sapa. Oficial, 150.000 de romaninu stiu deloc carte, iar Romania este tara cu cei mai multianalfabeti din Europa de Est. Statisticile europene dezvaluiefaptul ca 40 % dintre romani citesc prost sau nu stiu saciteasca.

Costica Anton din satul Zorleni, judetul Vaslui, traieste inRomania secolului XXI, dar este la fel de inapoiat ca un om dinepoca de piatra. Parintii lui au fost analfabeti, el este analfabetsi in plus de-o luna si-a retras baiatul de la scoala. Un copilcare a absolvit cu chiu, cu vai, patru clase, desi nu stie nicimacar sa-si scrie numele corect. In familia Anton, analfabetismulse trasmite din generatie in generatie ca o boala rara darsigura.

Omul o fi ajuns demult pe luna, insa Anton a ramas lipit depamant. Imaginati-va lumea lui: un univers primitiv lipsit de oricefel de informatie, rupt de realitate. Cand baiatul i s-aimbolnavit, Anton s-a uitat la biletul de externare ca la o scrierecuneiforma. Cand sotia l-a parasit, Anton a ramas cu hotararea dedivort, o foaie plina de litere de nepatruns. Cand Anton trebuie saia autobuzul sau trenul, cere ajutor. Cand Anton trebuie sa voteze,face ce-i spun altii. Paradoxal, Anton are in casa multe ziare careau o intrebuintare foarte simpla: face focul cu ele. Stirile si leimagineaza, luandu-se dupa poze. De pilda, nunta printului Williamdin Anglia, ramane o enigma pentru el. Cand trebuie sa deosebeascace scrie pe doua cutii cu creme diferite, se descurca asa cumpoate. Dupa culori. Analfabet, incapabil sa gindeasca inperspectiva, Anton este unul dintre cei 785 de de parinti dinjudetul Vaslui care numai anul acesta si-au retras copiii de lascoala ca sa-i puna la munca. Copilul s-a obisnuit cu gradina dezarzavaturi, cu noroiul. Vasilica nu are televizor, nu are nicicurent electric dar viseaza.

Daca nu se va intimpla o minune, Vasilica va ramineanalfabet si va uita pana si sa silabiseasca. Si toate acesteapentru ca niciun copil nu poate sa-si aleaga parintii si nici tarain care sa se nasca. Cei mai multi copii sunt condamnati laanalfabetism de saracia lucie in care traiesc. Pentru parintii loreste mai important sa-i puna la munca decit sa le dea o sansa inviata sa se ridice, sa tinteasca mai sus.

In anul scolar 2010-2011, in Romania, totalul elevilor sistudentilor a fost de 4.174, 4 mii, in scadere cu 148, 2 mii fatade anul scolar anterior. Numai in judetul Vaslui, anul acesta, 785de elevi au abandonat scoala, 405 dintre ei fiind in ciclulgimnazial. "Elevii care abandoneaza cu siguranta ca nu au marisanse in viata - spune Angela Lazar, directoarea Scolii dinTodiresti. Pentru ca, nescolarizati, ei reprezinta un mare pericol pentru ei insisi, nu mai socializeaza corespunzator, nu au niciunnivel minim de cunostinte care sa le asigure o minima perspectivapentru o eventuala angajare. Pentru societate ei reprezinta o marepierdere, o imensa pierdere."

Petronel este din satul Lingurari, judetul Vaslui. Un loc izolatcufundat in saracie si nestiinta. Un sat in care majoritateaadultilor daca au terminat patru clase dar fac multi copii caroranu au ce sa le ofere. Petronel munceste de cand se stie ingospodarie sau cu ziua in sat. Ar fi trebuit sa fie in clasa a 9-adar a facut numai 3 clase. Mama lui Petronel abia daca stie sa sesemneze. Petronel ar vrea sa stie carte pentru ca ii placpovestile. Mama lui ne demonstreaza cum i le silabiseste. Sanguramindrie a lui Petronel este calul cu care a arat toata primavara,un animal costeliv. Petronel ar fi meritat mai mult, ca orice altbaiat cu parinti responsabili, dintr-o tara civilizata care-sipretuieste copiii. Este destept, curios, judeca si mai ales simte.Simte ca a pierdut. Cand l-am rugat pe Petronel sa ne deseneze cesimte, a ezitat. Apoi a trasat un dreptunghi care simbolizeazapentru el, o tabla. O tabla goala.

Saracia si ignoranta parintilor merg mana in mana cu un sistemde invatamant falimentar. Scoala se face de mintuiala, in sali declasa neincalzite, in cele mai mari lipsuri. Geamuri sparte, bancivechi si murdare, pereti murdari, copii care nu au nici macarpixuri sau incaltaminte ca sa vina la scoala.

De cele mai multe ori, dascalii promoveaza elevii semianalfabetinumai ca sa dea bine in rapoarte si dari de seama.

Acum patru ani, l-am intilnit pe Mihaita intr-o scoaladarapanata din Judetul Vaslui. Cinci copii buchiseau alfabetul siveneau la cursuri mai mult ca sa primeasca cornul si laptele.Pentru prima data, Mihaita si colegii lui vedeau un calculator. Ces-a intamplat cu Mihaita in ultimii patru ani? Cat a progresat? Aterminat patru clase in satul sau natal, Valea Popii, si a intratin clasa a cincea la scoala din Todiresti. Cand am rugat-o peprofesoara de limba si literatura romana sa-l scoata la tabla, aiesit la iveala un trist adevar: nici acum, Mihaita nu stie sascrie. Nu stapaneste alfabetul iar caietele lui sunt in fapt nistefoi pline de mazgalituri. Insa, in statisticile ministeruluiinvatatmantului, baiatul figureaza ca un elev de clasa a 5-a cat sepoate de normal.

Profesoara de matematica a renuntat demult sa se mai ocupede Mihaita. Fata de ceilalti copii a ramas mult in urma. Baiatul nuvine la scoala pentru ca bunicii il tin acasa ca sa-i ajute ingospodarie. In catalog insa, profesorii ii trec putine absente, casa dea bine in rapoarte. De dragul camerei, profesoara ii puneintrebari retorice.

Dupa o alta zi in care n-a invatat nimic, Mihaita se intoarceacasa cu bicicleta. Are de mers patru kilometri prin gropi pana insatul Valea Popii, un catun in care bate vantul saraciei.Majoritatea oamenilor sunt plecati la munca in strainatate, iar decopii ingrijesc batranii. Parintii lui Mihaita sunt divortati si-lcresc bunicii si unchiul sau, un barbat in toata firea care semandreste cu faptul ca baiatul munceste mai mult si mai bine ca el.Este adevarat. Mihaita munceste repede si cu spor si se descurca instratul cu ceapa mai bine ca la tabla. Si chiar isi intreceunchiul. Bunicii lui Mihaita sunt semianalfabeti. In saracia lor,pentru ei scoala inseamna multa cheltuiala si bataie de cap. I-autrasat deja copilului destinul.

In putinele zile cand isi face temele, Mihaita buchiseste incamera in care doarme laolalta cu gainile si curcile. Bunica credeca vor raci puisorii asa ca trebuie sa se inghesuie cu totii.Mihaita nu stie si n-a vazut un altfel de trai, este obisnuit cumizeria. Bunica fiind mai rasarita se ofera sa-i dea lectiinepotului. In fapt, nimeni nu se ocupa de educatia lui. In fatacamerei, intreaga familie se arata dornica sa-l invete pe Mihaitasa se semneze macar.

Andrei este un alt unchi de-al lui Mihaita. A abandonat scoalasi munceste in Bucuresti, la negru. Desi spune ca a absolvit optclase, abia daca stie sa scrie, iar cititul e o pacoste. Cine pecine invata?

Suparati pe neputinta lui Mihaita, toti membrii familiei isiscriu numele pe caiet. Cu scrisul tremurat, familia se straduiestesa nu greseasca vreo litera. O scot la capat dupa jumatate de ora.Autografele lor chinuite scot la iveala un alt adevar. Copilul nuare de la cine sa invete altceva decat sa invarta sapa. Dingeneratie in generatie, dispretul pentru invatatura devine cevanormal. Sa supravietuiesti este mai important pentru ei decat sainveti.

Intr-o familie atat de numeroasa de semianalfabeti, GeorgianaHulpan pare o adevarata minune. Pur si simplu ea s-a nascut altfel.Are numai zece pe linie desi invata la luminare, ii merge mintea,plange daca nu este lasata sa se duca la scoala si in clasa a patrastie sa citeasca si sa scrie cursiv. Toti o asculta insa cuindiferenta. Fetita traieste laolalta cu parintii si cei patrufrati mai mici intr-o camera fara curent electric, se chinuie sainvete la candela, dar stie exact ce vrea de la viata. Sa se facadoctorita si sa plece cat mai departe de parintii ei si de locul incare i-a fost dat sa se nasca. Parintii nu o ajuta cu nimic, doarse folosesc de alocatia ei. De tatal ei vorbeste cu frica. Desi incasa aude numai scandal, fetita incearca sa se tina departe detoti. S-a obisnuit sa rabde, s-a refugiat in invatatura si nu-sidoreste decat un singur lucru. Fetita sufera de faringita acuta, nupoate sa inghita, nu poate sa manince si are nevoie de medicamentescumpe. Lipsurile si suferinta fac parte insa din viata ei.

Am lasat-o pe Georgiana alaturi de singurul ei prieten, unpurcelus. Lui ii daruieste toata bunatatea inimii sale. Cu elvorbeste si cu el se joaca pentru ca nu are alte jucarii. Cat timpsocietatea nu-i va da o sansa, cat timp nimanui n-o sa-i pese desoarta ei, visul de a deveni un om mare va ramine un simplu visintr-o inima de copil nevinovat.

Printre copii retrasi de la scoala si parintisemianalfabeti am intalnit-o si pe Adina, o fetita care se sufocain locul in care s-a nascut, satul Lingurari, din judetul Vaslui.Are numai zece si numai zece pe linie, desi trebuie sa aiba grijade fratiorul ei mai mic sau sa faca curat la porci. Adina vrea sadevina cantareata de muzica populara, sa nu aiba soarta pe care oau toate fetele din sat. Adina se hraneste cu povesti din romane siisi imagineaza ca intr-o zi va avea o casa si banii ei. Cartilesunt prietenii ei cei mai buni. De profesorii din sat estenemultumita si considera ca sunt slab pregatiti si ca o invata preaputin. La prinz, in jurul unor farfurii cu o zeama lunga, se adunatoata familia Adinei, toti copiii. Langa ea sta Petronel, frateleei vitreg care nu stie sa scrie si sa citeasca. Sunt resemnati.

Cartierul Dallas, periferia orasului Iasi. Un loc in caretraiesc marginalizatii, familiile care isi vand copiii sau iitrimit la munca. La nivel national, cifrele denunta o realitatedramatica. Un raport al Instutulului National de Statistica privindexploatarea copiilor prin munca arata ca 700 de mii de copiitrudesc din greu pentru parintii lor. Numarul real al copiilorfolositi este imposibil insa de estimat. Singurul divertismentpentru copiii din Dallas este ziua in care vin profesorii sipsihopedagogii de la organizatia "Salvati Copiii" sa-i invete sascrie si sa citeasca.

Voluntarii aduc cu ei scoala mobila, o rulota cu cinci tableconectate intre ele care se pliaza. Cand e cald, scoala vine dedoua ori pe saptamana iar pentru copii este singura sansa sa invetesa scrie si sa citeasca. Primesc carti si caiete si sunt indemnatisa pretuiasca invatatura.

Ca majoritatea copiilor din Dallas, Cosmin Merea are o povestetrista. Tatal lui se afla in inchisoare pentru ca si-a abuzatpropria fata. Baiatul locuieste cu mama si fratiorul lui intr-ococioaba, fara apa si fara lumina. Abia daca are ce sa manance darare mare grija de caietele si de cartile sale. Vrea sa plece dinDallas intr-o zi si crede ca numai cartea poate sa-i deschida alteusi.

Cei de la "Salvati copiii", in majoritatea lor tineri voluntariscoliti in strainatate, l-au ajutat pe Cosmin sa ajunga in clasa a3-a, l-au invatat sa scrie si sa citeasca. Cosmin este miop si nuar fi avut nici macar ochelari daca "Salvati copiii" n-ar fi ajunsin Dallas.

Din pacate, proiectul initiat de "Salvati copiii" inseamna opicatura intr-un ocean cu apa. Voluntarii sunt ingrijorati ca numai au fonduri cu care sa sustina proiectul de alfabetizare. Estecriza si banii vin greu si se duc repede. Cosmin risca sa ramana incocioaba lui si sa nu mai mearga la scoala. Adevaratul Dallas varamane pentru el un miraj.

Mihaita, Vasilica, Petronel, Georgiana, Adina, Simona si Cosminreprezinta viitorul Romaniei. Un viitor la care parintii suntincapabili sa se gindeasca iar statul pur si simplu il ignora.Numarul analfabetilor nestiuti sau ascunsi creste de la o zi laalta. Dramele copiilor se consuma in tacere si doar in statisticiapar ocrotiti, ingrijiti si educati. Cum va arata Romania peste 10sau 20 de ani? Cind am plecat din Valea Popii, satul lui Mihaita,baiatul care silabiseste cu curcile in casa, copiii s-au tinut dupanoi o vreme ca in filmele despre lumea a treia. Au alergat panacand au obosit.

Am ajuns in sate in care saracia si alcoolismul sunt mai vechidecat inventarea tiparului, locuri in care traiesc oameni care n-audeschis in viata lor o carte. Si cu toate acestea, am descoperit sicopii curiosi, destepti si talentati, margaritare in noroi. Invatape rupte, au numai note de zece si nu vor decat sa mearga maideparte, sa faca ceva in viata, sa se desprinda de un destin trasatde altii. Lor nu le da nimeni insa nicio sansa.

Reportaj difuzat in emisiunea "Romania, te iubesc!" din29 mai 2011

MonitorulPartidelor CCR, şah la Guvern
AFACERI DE LA ZERO