Chiar dacă a ieşit de sub tipar spre finalul anului,apariţia-surpriză semnată cu numele Michel Vâlsan poate concura latopul evenimentelor editoriale ale lui 2010: "Omul universal.Islamul şi funcţiunea lui René Guénon" (Ed. Herald). Cartea a fosttradusă din limba franceză de profesorul Teodoru Ghiondea şiconţine un Cuvânt înainte la ediţia românească semnat deCharles-André Gilis. Figură enigmatică înrudită spiritual cu VasileLovinescu, numele Michel Vâlsan nu mai spune astăzi aproape nimicromânilor, fiind cunoscut doar într-un cerc restrâns. Regretabil,căci este unul din marii spirituali pe care i-a dat acest pământ,personalitate care a jucat un rol de frunte în mişcarea coagulatăîn jurul lui René Guénon.
El însuşi adulat şi contestat deopotrivă, René Guénon a fost unadin uriaşele personalităţi ale secolului XX. Indiferent de forma depoziţionare faţă de doctrina promovată de acesta, nu a lăsatindiferent nici un gânditor atras de tradiţia spirituală. Abiaastăzi René Guénon este reconsiderat şi studiat inclusiv în spaţiuluniversitar (măcar prin prisma istoriei ideilor). Doi au fostguénoniştii români de anvergură europeană, contemporani cumaestrul: Vasile Lovinescu şi Mihail (Michel) Vâlsan - amândoifoarte apreciaţi astăzi, indiferent de meridianul pe care se aflăcercurile pasionate existenţial de Tradiţie.
Născut la 1 februarie 1907 la Brăila, Mihail Vâlsan "a înscrisdefinitiv contribuţia românească în domeniul exegezei spirituale denatură esoterică islamică, în plan european - şi nu numai - prinexcelenţă şi incontestabilă autoritate. Recunoscut ca o voce deprimă mărime, atât în mediile sufite europene cât şi de celeislamice de pretutindeni, s-a remarcat, înainte de toate, cainiţiatorul studiilor akbariene moderne", arată Teodoru Ghiondeaîntr-o necesară notă bio-bibliografică. Căci pentru M. Vâlsan, Ibn'Arabî "reprezintă cea mai înaltă autoritate a spiritualităţiisufite şi, bineînţeles, a tradiţiei islamice" (p. 219). După ce aurmat cursurile de logică şi de metafizică ale lui Nae Ionescu, l-adescoperit pe René Guénon cu care a început să corespondeze în 1935pe tema "fenomenului Maglavit" (faţă de care maestrul şi-a exprimatreticenţa). Ajuns la Paris în 1936, M. Vâlsan ia contact cuspiritualitatea sufită, urmând mai târziu să primească iniţierea -în ramura alâwîtă - prin Frithjof Schuon, în Elveţia. O vreme aavut funcţia de consilier financiar al Consulatului României dinParis, începând din 1938. După război rămâne definitiv în Franţa,unde va şi muri la Antony (25/26 noiembrie 1974). S-a remarcatcolaborând la revista "Etudes Traditionnelles" pe care a şicondus-o între anii 1960 şi 1974. Opera sa constă în cele peste 50de articole publicate în "Etudes Traditionnelles", plus un studiuintroductiv la volumul postum al lui René Guénon (1886 - 1951):"Simboluri ale Ştiinţei sacre" (volum tradus şi în româneşte laHumanitas).
Cele 11 capitole ale cărţii conţin tot atâtea articole dedicateunor teme uzuale studiilor tradiţionale, precum: Referinţe islamicedespre "simbolismul crucii" (aluzie la cartea omonimă semnată deGuénon), Ştiinţa Christică, Un simbol ideografic al omuluiuniversal, Triunghiul androginului, Învestitura Shaykh-uluiAl-Akbar în centru suprem etc. Un spaţiu important este dedicatexplicit maestrului său: Islamul şi funcţiunea lui René Guénon şiOpera lui René Guénon în Orient. Alături de studiiile lui FlorinMihăescu şi de traducerea cărţii lui Claudio Mutti ("Guénon înRomânia", Ed. Vremea, 2003) sunt cele mai pertinente aprecieri cuprivire la marele spiritual francez: "În general, opera doctrinarăa lui René Guénon se raportează la adevărurile cu cel mai înaltgrad de universalitate precum şi la regulile simbolice şi la legileciclice care determină adaptarea lor tradiţională. Sub acestraport, criteriul ortodoxiei sale se află, prin natura lucrurilor,în înţelegerea principiilor metafizice şi a consecinţelor caredecurg din acestea. Numai în al doilea plan această ortodoxie arputea fi supusă unei verificări literale în diferitele doctrinetradiţionale existente; în primul rând, pentru un cititor obişnuit,această verificare nu este imediată decât acolo unde, în scrierilelui René Guénon, acesta s-a preocupat în mod special să stabileascăel însuşi probe documentare în sprijinul aspectelor doctrinei pecare o expunea şi sub raportul tradiţiei la care, altfel, sereferea; în rest, sunt necesare înţelegerea şi cercetareapersonală. În acelaşi timp, este de presupus că această cercetarese bazează pe buna intenţie şi voinţă, condiţie care asigurăorientarea acesteia şi rezultatul ei" (p. 10). De altfel, "Mulţi aufost miraţi când au aflat că (René Guénon) a fost musulman. Încărţile sale nimic nu indică un atare rataşament tradiţional,precum şi locul pe care îl ocupă în opera sa, în comparaţie cu celal hinduismului şi al taoismului, un loc destul de restrâns, înpofida frecventelor referiri la metafizica şi esoterismul islamic.Astfel că unii s-au întrebat dacă ar putea exista un acord întreperspectiva sa doctrinară şi poziţia sa tradiţională personală.Alţii au mers până la a considera că învăţătura sa metafizică şiintelectuală nu ar putea fi considerată compatibilă cu doctrinaislamică" (p. 7) - subliniază Vâlsan, simţind nevoia să punălucrurile pe făgaşul lor natural.
Şi mai puţin cunoscut este fondatorul liniei alâwîte din care aufăcut parte atât Vasile Lovinescu, cât şi Michel Vâlsan. Capitolulal III al cărţii se ocupă tocmai de acest fondator al noii căisufite: Despre Shaykhul Al-'Alâwî (1869-1934). În urma unui şir deviziuni, Shaykhul este considerat rataşat doctrinei lui Ibn 'Arabîcare «explică lucrurile astfel: Profetul Muhammad, sau lumina sa, afost prima creaţie divină: din lumina sa au fost scoase luminilealtor profeţi care au venit succesiv în lumea umană ca"înlocuitori" ai săi; el însuşi a venit în corp la sfârşitulciclului manifestării profetice şi astfel legile celor care auvenit înaintea sa şi din lumina sa au fost "abrogate" şi înlocuitecu legea sa, care le conţine virtual pe toate, de la origini, şicare când le-a regăsit în act în planul istoric le-a confirmat saunu, conform regimului său desemnat în mod providenţial pentruultima parte a timpurilor tradiţionale. În orice caz, independentde prezenţa actuală, în lume, de legile formulate de către cei careau primit revelaţia anterior, entităţile spirituale ale acestorafigurează ca realităţi inerente, constitutive ale formeimuhammadiene însăşi şi ca funcţiuni prezente în economia iniţiaticăa islamului» (p. 55).
Trebuie spus că alături de Vasile Lovinescu şi de MihailAvramescu, Mihail (Michel) Vâlsan a făcut parte din guénoniştiiromâni din primul val. Ulterior au apărut numeroase personalităţiculturale care au simpatizat cu ideile lui Guénon precum: AntonDumitriu, Vilgil Cândea, Florin Mihăescu, Roxana Cristian sauAndrei Scrima.
"Cu toate că a publicat destul de puţin, acest maestru poate ficonsiderat pe bună dreptate ca fiind continuatorul ales şicalificat al operei guénoniene" consideră Charles-Andre Gilis (p.5). Cunoscut în islam drept Shaykh Mustafa Abd al-Azîz, MichelVâlsan este realmente un important lider al mişcării sufitecontemporane - iată de ce putem vorbi în articolul de faţă despreromâni şi funcţiunea lui René Guénon...
MARIUS VASILEANU (n. 14 aprilie 1964, în GuraHumorului, Bucovina) are o licenţă în filosofie (UniversitateaBucureşti) şi un master în antropologia spaţiului sacru(Universitatea de Arhitectură "Ion Mincu"). Din 2007 este doctorandal Universităţii Bucureşti, Facultatea de Litere, cu o temăinterdisciplinară în care continuă studiile de antropologie areligiei. A fost director al Editurii Muzicale şi profesor deistoria religiilor în învăţământul preuniversitar. A ţinut cursurişi seminarii de introducere în istoria şi antropologia religiilorla Universitatea Bucureşti şi la Universitatea de Arhitectură "IonMincu". A susţinut o bogată activitate în presă: studii, articole,eseuri, recenzii, proză scurtă, editoriale, interviuri - înjurnale, reviste culturale şi cu profil spiritual -, producător şirealizator de emisiuni radio, numeroase colaborări la principaleleteleviziuni centrale. A fost redactor-şef al revisteiAdevărul literar şi artistic. Înprezent realizează o pagină de religie în săptămânalul Timpul. Apublicat cartea "În căutarea duminicii. Sacru şi profanîn epoca foiletonistică" (Editura Paralela 45,2008).
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
